Alegeri ca oricare altele? Vot cu repetiție la Istanbul

Mai poate fi salvată democrația în Turcia? Mai poate fi schimbat cursul autoritar pe care s-a înscris în ultimii ani această țară cu ambiții europene? Poate fi înfrînt președintele Recep Tayyip Erdogan? Pentru a doua oară în decurs de trei luni, locuitorii orașului Istanbul sînt așteptați la urne, duminica asta, ca să-și aleagă prrimarul. Alegerile din 31 martie, cîștigate la limită și cu o diferență mică de candidatul Opoziției, Ekrem Imamoglu, au fost anulate printr-o decizie a autorității electorale după mai multe sesizări și amenințări din partea președintelui Erdogan. Repetarea acelui scrutin înseamnă, de fapt, reluarea aceleiași confruntări între Ekrem Imamoglu, din partea Opoziției, și candidatul AKP, partidul aflat la putere, Binali Yldirim. Doar că de data asta atmosfera e încă și mai tensionată. Anularea acelor alegeri, considerate corecte de mare parte a observatorilor, nu a făcut decît să sporească frustrările Opoziției, iar acuzațiile de manipulare venite dispre Putere au întețit suspiciunile celor care susțin AKP. Și, ca și cum nu ar fi de ajuns, totul se suprapune peste un climat social și economic oricum complicat: recesiune, inflație, șomaj etc. – plus amenințările la adresa Opoziției democratice și nenumăratele arestări efectuate de autorități în rîndul societății civile după puciul eșuat din 2016.

Duelul electoral de duminica trecută dintre Binali Yldirim și Ekrem Imamoglu, așteptat cu nerăbdare de alegători, a fost însă dezamăgitor. Problemele cu adevărat relevante pentru electorat – cum ar fi scăderea nivelului de trai, creșterea șomajului, administrarea orașului etc. – nu au fost abordate de cei doi. Confruntarea s a purtat mai degrabă pe terenul alunecos al identității, cu armele populismului. Asta, chiar și atunci cînd dezbaterea părea să atingă subiecte într-adevăr importante. În timp ce Binali Yildirim a promis că va crea 500.000 de locuri de muncă în cinci ani, Ekrem Imamoglu a criticat modul în care partidul aflat la putere folosește banii publici; printre altele, subvenționînd generos fundații religioase conduse de apropiați ai președintelui Erdogan. Potrivit lui Imamoglu, această risipă ar trebui oprită cît mai curînd posibil. Ba nu, a replicat Binali Yildirim, care a explicat că aceste fundații sînt folosite în lupta împotriva terorismului. Această temă a luptei antiteroriste și mai ales discursul îndreptat împotriva predicatorului Fethullah Gülen, exilat în SUA, au acaparat aproape întreaga dezbatere electorală. Pentru cei care urmăresc această confruntare dinspre Occident, mizele sînt, poate, dificil de depistat. Pentru alegătorii turci, însă, alegerea e în termeni binari: „modelul“ societal conservator islamic întruchipat de Erdogan și de candidatul partidului său vs. progresul și democrația reprezentate de Imamoglu.

Este posibilă o nouă victorie a lui Ekrem Imamoglu la Istanbul? Primul răspuns – simplist – e că, dacă a reușit deja o dată, o poate face și a doua oară. Apoi, Turcia trece printr-o criză economică gravă. Creșterea prețurilor la bunurile de bază și penuria ar putea să demobilizeze electoratul AKP. Un alt argument că schimbarea e posibilă e rezultatul alegerilor din martie de la Izmir și Ankara: în ambele orașe au cîștigat candidații Opoziției. Chiar dacă AKP își menține controlul datorită voturilor din mediul rural și mic-urban, semnalele venite dispre cele două metropole pot influența votul la Istanbul. În fine, nu e exclus ca marea nedreptate care i s-a făcut lui Imamoglu prin anularea scrutinului din 31 martie să-i aducă acum, la repetarea alegerilor, încă și mai multe voturi.

În orice caz, în martie, pierderea alegerilor în Istanbul, cel mai bogat oraș din Turcia, reprezentînd cam o treime din PIB-ul țării, a fost o lovitură serioasă pentru partidul de guvernămînt. Cu puțin timp înaintea scrutinului din martie, președintele Erdoagn spunea că „cine cîștigă Istanbulul, cîștigă Turcia întreagă“. De data asta, anticipînd perspectiva unei înfrîngeri a partidului la votul de duminică, Erdogan e mult mai precaut, spunînd că alegerile locale de la Istanbul sînt „alegeri ca oricare altele“.