Fală deșartă și latinitate profundă

Publicat în Dilema Veche nr. 798 din 6-12 iunie 2019
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

M-am bucurat enorm să-l văd pe Papa Francisc vizitînd România. M-au bucurat mult mesajele lui de unitate și de fraternitate (ce frumos i s-a adresat Patriarhului nostru: „Mio caro fratello Daniele“!). M-a emoționat, mai ales, modestia lui („Am venit aici ca un pelerin…“) deloc jucată. Prin contrast, cu atît mai mult s-a putut vedea trufia unora dintre ai noștri. Cît de fălos era, de pildă, președintele nostru! Papa se mișca încet, cumva umil și mereu amabil; președintele dănțuia în coregrafii ample, aproape trumpiste, cu pieptul plesnindu-i sub sacou și zîmbet de JFK sibian, cu aerul aceluia care crede că el e totul. De ce o fi președintele nostru atît de încîntat de sine, rămîne un mister pentru mine. Ce mari isprăvi crede că o fi făcut de e așa țanțoș? Statul român, al cărui cel dintîi și cel mai aprig apărător este obligat să fie, e praf. L-au sfîrtecat hienele ani de zile, sub privirea lui de om mulțumit de sine aflat mereu în croazieră în triunghiul week-end – vacanță – siestă. Nu există nici măcar un succes notabil de politică externă legat de numele lui. Nu mai pomenesc de prim-miniștrii pe care i-a dăruit țării fără să clipească și nici de eșecul inițiativei lui legate de educație. Poate că-și imaginează că e vreun om de stat abil în politică. Poate crede că referendumul „lui“ chiar a fost decisiv în înfrîngerea PSD. Poate crede că, dacă nu era referendumul, PSD ar fi cîștigat. Poate că omul chiar crede că victoria din 26 mai i se datorează. Așa cum, poate, crede că și victoria din 16 noiembrie 2014 i se datorează. Dar, firește, este la fel de convins că nu are nici o legătură cu dezastrul electoral din 11 decembrie 2016. În fine, nu despre dl Iohannis și închipuirile sale vreau să discut acum, chiar dacă, pomenindu-l, m-am luat cu vorba ca orice chibiț politic. Aș vrea să discut despre ceva cu mult mai important decît președintele României (să mă scuze dacă cred că există așa ceva pe lume!) – aș vrea să discut despre români. Despre o anume trăsătură a românilor, mai precis. Despre o trăsătură care mi s-a părut că este încă o dată reliefată în contextul vizitei papale.

Un studiu recent realizat în toate țările ortodoxe de către prestigiosul Pew Research Centre spune lucruri extrem de interesante despre profilul credincioșilor ortodocși români. Ceea ce îi diferențiază pe credincioșii ortodocși de la noi de toți ceilalți din țările Răsăritului Europei este, mai ales, sprijinul pentru regăsirea unității cu catolicii. În țările cu majoritate ortodoxă, ideea regăsirii unității cu catolicii are un sprijin popular care abia trece de 30%. În România, însă, depășește 60%. Dacă în mai toate celelalte privințe cercetate de Pew Centre, credinciosul ortodox român nu se deosebește prea mult de ceilalți frați ai săi întru ortodoxie, în privința deschiderii spre regăsirea unității cu catolicii, ai noștri sparg rîndul. Nu doar că procentul ortodocșilor români care vor unirea cu catolicii trece mult de granița majorității, dar este aproape dublu față de ceea ce studiul găsește ca medie între ortodoxii și e cu 20 de procente mai mare decît în următoarea ortodoxie care simpatizează ideea reunirii cu catolicii (care este cea sîrbă). Explicația, după părerea mea, ține de trăsătura care, de altfel, ne diferențiază față de toate celelalte popoare majoritar ortodoxe: latinitatea.

Românii sînt mîndri de latinitatea lor, o exhibă cu bucurie, o evocă de cîte ori au ocazia și se comportă ca atare, simțind o solidaritate naturală cu ceilalți latini ai lumii. Astfel, deschiderea spre unirea cu catolicii este naturală. Pledez de cîte ori am ocazia pe lîngă înalți ierarhi ai Bisericii mele să mizeze mult mai mult pe cartea latinității noastre decît pe cartea levantinismului nostru, căci nici un alt ingredient al alcătuirii noastre nu ne este mai drag și nu ne leagă mai mult ca -neam. Aplaud, de pildă, faptul că sălile Palatului Patriarhal au denumiri latinești, iar una dintre cele mai frumoase se cheamă „Europa Christiana“, ceea ce mă face de a dreptul fericit și din motive de ordin personal.

Știu că pe unii această opțiune naturală a poporului ortodox român îi enervează. Unii, poate, vor să lupte împotriva ei, să o stăvilească și să reorienteze opțiunea majorității ortodocșilor de la noi spre izolare și solidarizare întru anticatolicism cu alți ortodocși nelatini. Există, știm bine, puriști ai ortodoxiei cărora catolicismul le pare o erezie. Îi trimit la Pavel să afle diferența – subtilă, dar enormă – dintre separație și eres. Și la Ioan Gură de Aur îi trimit să afle că nimic nu face mai rău Bisericii lui Christos decît antagonismul intern. Și dacă așa e, de ce facem tot posibilul să o menținem? Și dacă așa e, de ce nu lucrăm să o închidem?

Există în Biserica noastră o minoritate radicală, anticatolică, repede aruncătoare de anateme și blesteme, iute la demascări, o minoritate care inspiră o stranie teamă majorității de bun-simț creștin a ortodocșilor – este, firește, teama de scandal a omului cuminte și nimic mai mult. Și e chiar comic că exact această minoritate se dă aprig naționalistă, promotoare a latinității noastre spre diferență de vecini. Cum poți să fii un creștin atașat de latinitate și să socotești catolicismul o erezie este, totuși, greu de închipuit, dar lucrurile greu de închipuit nu sînt atît de rare pe lume…

Alții, care sînt în general purtători ai ideologiei progresist-atee și care vor cu orice chip să impună imaginea ortodoxului român obscurantist, agent al Moscovei, dornic de tiranie și antieuropean, vor alege să treacă sub tăcere enorma realitate a acelui 60%, pentru că le strică narativul. Nu poți să fii un retrograd rusofil, dar și un susținător al unirii celor două Biserici, nu-i așa? Mai bine uităm de latinitate și o ținem gaia-mațu cu Moscova și cu antioccidentalismul.

În fine, vor fi și alții care pur și simplu socotesc că acest aspect este neimportant. În fond, nu contează ce spune poporul credincios – mai importantă e gîlceava teologilor, ciudat de prinși vreme de secole în a evidenția și întări mai degrabă ce ne desparte de catolici decît ce ne unește cu ei. E o prostie această obsesie pentru ceea ce ne desparte cînd ne unește cel mai important om din lume: Iisus Christos, Dumnezeu întrupat. Teologii știu atît de multe despre Iisus Christos. Mă întreb dacă știu și ce zice Domnul nostru cînd vede ce au făcut oamenii cu Biserica Lui. Harcea-parcea! Dintr-Una, sobornicească și apostolească, au ieșit mai întîi două, apoi trei, apoi cinci, apoi zece – acum sînt cu sutele! Iluzionați de sine, unii cred că păcatul acestei sfîșieri e la „ceilalți“. Nu „noi“ am făcut asta, ci „ei“. Mereu „ceilalți“ sînt de vină, iar „noi“ sîntem doar de lăudat, că apărăm dreapta credință. Dar cine crede așa ceva, chiar că nu știe nimic despre modul în care El judecă lumea. Orice creștin care crede că a lui credință e pură și a celuilalt e impură, că el e mai plăcut în ochii lui Dumnezeu decît altul, degeaba a citit Evangheliile.

Rare motive de bucurie am cînd privesc în jur. Păcatul meu: devin tot mai mizantrop pe măsură ce îmbătrînesc. De aceea, poate, cînd îmi apare în față un motiv să fiu fericit că aparțin comunității în care Dumnezeu m-a pus, sînt peste măsură de fericit. Acum, iată, sînt fericit să fiu parte a marii comunități de credincioși ortodocși care se roagă aprins pentru unitatea Bisericii Sale. Și cred cu tărie că cea mai înal-tă cauză căreia un creștin trebuie să-și dedice viața în timpurile noastre este regăsirea unității Bisericii lui Christos.

Cît despre vizita Papei Francisc, peste toate titlurile din ziarele de azi ce mîine vor fi date uitării, eu o voi ține minte ca pe un mare moment al latinității noastre.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de scumpă a ajuns una dintre cele mai faimoase stațiuni de pe litoral. „Lasă că Lidl nu e departe, iar la bulgari ne completăm stocul”
Românii sunt întâmpinați cu prețuri mari pe litoral, iar mulți dintre ei sunt dezamăgiți de asta. Inventivi, unii dintre ei se duc să-și cumpere bere de la supermarket, iar țigări și alimente de la vecinii bulgari. Mai greu este cu șezlongurile, care sunt mai scumpe ca în Creta sau Mamaia.
image
Fenomenul care schimbă complet satele pădurenilor. Cum arată așezările după decenii de depopulare VIDEO
După mai mult de jumătate de secol în care cele mai multe sate din Ținutul Pădurenilor s-au aflat într-un regres continuu al numărului de locuitori, înfățișarea așezărilor din Munții Poiana Ruscă a suferit transformări uimitoare.
image
Inima frântă poate fi vindecată. Cât costă intervenția
Cercetătorii susțin că prin stimularea electrică a creierului ar putea fi ameliorată suferința emoțională cauză de o despărțire. Altfel spus, există un remediu pentru ceea ce popular numim „inimă frântă”, care i-ar putea ajuta pe cei care suferă de depresie ori negativitate.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.