Oameni și zgărzi

Publicat în Dilema Veche nr. 798 din 6-12 iunie 2019
Oameni și zgărzi jpeg

Unele obiecte plăcute la vedere sînt neplăcute la gîndit. Acum doi-trei ani, cineva a adunat cam tot ce se știe despre cele 45 de zgărzi de pus la gîtul sclavilor păstrate din antichitate. Nu-mi vine în minte cum s-ar putea numi în română aceste inele de fier sau plumb; cred că ar merge eventual franțuzismul „carcan“. Rolul lor nu era, ce-i drept, să fie legate de un lanț, ci să poarte o inscripție sau o plăcuță de identificare cu o inscripție. De exemplu, de unul ditre aceste cercuri de fier (12 cm diametru) mai e încă atașată o plăcuță de de bronz pe care scrie: „Am fugit, ține-mă. Dacă mă înapoiezi stăpînului meu Zoninus, vei primi o monedă de aur [un solidus]“. Asemenea artefacte ilustrează cîteva teme mari, inclusiv una spectaculos legată de rateurile în interpretare, cu care o să și încep.

Toate zgărzile cunoscute azi datează din secolele IV-V d.Hr., adică din epoca creștină. Multe din ele sînt, de altfel, marcate cu simboluri creștine, fie monograma chi-rho, fie alfa și omega, fie, pe plăcuța sclavului lui Zoninus de mai sus, ramura de palmier stilizată. Dacă ele s-ar fi folosit și în secolele anterioare, sigur ni s-ar fi păstrat cîteva. E deci foarte probabil că au fost introduse în vremea lui Constantin cel Mare, după edictul de toleranță de la Milano (313 d.Hr.) Una din zgărzi, găsită în Sicilia și datînd de la începutul secolului VI d.Hr., poartă o inscripție care menționează că stăpînul sclavului este „arhidiacon“. O interpretare grăbită a datelor arheologice ar duce la concluzia că situația sclavilor s-a înrăutățit în epoca creștină. De fapt, lucrurile sînt mai complicate. Probabil că majoritatea acestor zgărzi reprezentau o pedeapsă pentru sclavii care încercaseră deja să evadeze. Secole de-a rîndul, acești sclavi, și criminalii în general, erau tatuați de romani pe față, practică interzisă abia în 315 d.Hr. Nu știu ce istoric poate avea aroganța de a decide ce e mai rău, să fii tatuat pe față sau să porți un cerc de fier în jurul gîtului. Istoricii nu prea sînt dispuși să-și testeze teoriile pe pielea lor. Cert e că tatuajul, sau urma lui, rămîne pe față indiferent ce se mai schimbă în viața ta, în vreme ce inelul e totuși o pedeapsă reversibilă. Dar nici fără arheologie nu merge: zgărzile sclavilor nu sînt menționate în nici un text antic și nu sînt reprezentate nici în artă. Dacă nu le-am ține azi în mînă, habar n-am avea că erau folosite.

Un asemenea cerc a fost găsit în săpături arheologice în templul lui Apollo din înfloritorul oraș roman Bulla Regia, azi în Tunisia. Mai exact, în straturile acumulate în secolul V d.Hr., deci după abandonarea templului, pe pavajul unei frumoase curți mărginite de porticuri cu mozaic. Acolo s-a descoperit un schelet împreună cu o zgardă de plumb, care e clar că fusese purtată pînă la moarte. Francezul care a condus săpăturile notează că era vorba de o femeie de aproape 40 de ani, că un mormînt propriu-zis nu era vizibil și că metalul era inscripționat cu mesajul „prinde-mă, sînt o prostituată fugită din Bulla Regia“. Alte două cazuri de zgărzi de sclavi din aceeași perioadă găsite în jurul vertebrelor cervicale ale unor schelete arată că, deși potențial reversibilă, pentru unii totuși pedeapsa devenea permanentă.

Pe de altă parte, mă bucur să raportez că unele asemenea zgărzi sau plăcuțe inscripționate, rupte, au fost găsite în locuri care sugerează că omul a reușit să fugă și să scape apoi de ele. Le listez după catalogul publicat de Jennifer Trimble: două în Roma, într-un canal subteran, respectiv pe fundul Tibrului, una într-un grajd din Ostia, alta lîngă niște cariere de piatră din Tunisia. De curînd, încă una a apărut pe versantul unui munte din Lazio. Nu poți să nu te gîndești la George Clooney din filmul cu pușcăriași din statul Mississippi al fraților Coen, sau la Jim, sclavul evadat care plutește pe fluviu cu Huckleberry Finn. Sper că zgarda inscripționată de pe Monte Sammucro a fost lăsată în urmă de cineva care și-a putut lua viața de la zero printre livezi. (Și asta chiar dacă romanii nu cunoșteau cifra zero.)

În ansamblu, e neclar ce implicații are utilizarea în perioada creștină a acestor zgărzi (acum mă întreb dacă obiectului nu i s-ar putea aplica arhaismul „gîrliță“). E ea o formă de tratament mai uman al sclavilor, în comparație cu tatuarea? Posibil. Trebuie zis însă că cel puțin trei dintre inscripții sînt formulate în așa fel încît se vede că nu sînt motivate de teama că sclavul va fugi, ci de teama că el va fi furat de altcineva. Or, dacă ele marchează proprietatea asupra unui bun, iar nu o pedeapsă, concluziile trebuie modificate. Soarta sclavilor în secolul IV d.Hr. – un secol creștin – e un subiect dificil. De înrăutățit, nu s-a înrăutățit. O sinteză foarte recentă publicată la Cambridge de K. Harper, care acoperă și prima sută de ani după Edictul de la Milano, reia însă concluzia deja veche că sclavii nu au fost tratați în general mai omenește de creștini decît de păgîni, și că Biserica s-a adaptat sistemului existent, fără a aduce îmbunătățiri condiției sclavilor sau vieții lor de familie. Unii critici ai lui Harper spun că asta nu ia în seamă compensațiile spirituale oferite sclavilor de Biserică. Situația e greu de evaluat și ar trebui scris separat și pe îndelete despre ea. Sigur că unii sfinți părinți, ca Grigorie de Nyssa, s-au exprimat împotriva sclaviei, dar asta făcuseră și filosofi păgîni, ca Seneca. Și el, a [rich] man of constant sorrow. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal, Humanitas, 2019.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.
image
Amantele criminale din Bihor, trimise în judecată. Victima, care era soţul uneia, le  „agasa“ pentru că voia sex cu nevasta
Cele două femei din Bihor care i-au plătit 40.000 lei unui interlop, ca să-l ucidă pe soţul uneia dintre ele, au fost trimise în judecată, procurorii susţinând că acestea aveau o relaţie amoroasă, iar soţia victimei se simţea agasată de faptul că el voia să facă sex.
image
Fetiţă de doi ani, căzută de la etajul trei al unui hotel din Eforie Nord. Copila a fost găsită de un turist în iarbă
O fetiţă de doi ani a căzut de la etajul hotelului Delfinul din staţiunea Eforie Nord. Accidentul s-a produs luni, 4 iulie, ora 11.30, la Hotelul Delfinul din staţiunea Eforie Nord. La faţa locului a ajuns un echipaj al Ambulanţei.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.