Maturizarea revoluționarului

Publicat în Dilema Veche nr. 797 din 30 mai – 5 iunie 2019
Maturizarea revoluționarului jpeg

Colegul meu de la Istoria Culturii, Virgu Zăbavă, a fost dintotdeauna un revoltat ireconciliabil. Încă din studenția noastră – petrecută, parțial, înainte de 1989 –, el se remarcase în postura de rebel. Protesta mereu împotriva vreunui abuz, invoca liberalismul occidental și denunța „pervertirea patriei“. Îl detesta, firește, pe Ceaușescu și nu se ferea să o spună în diverse cercuri. Lumea îl cam evita, dar din rațiuni diferite. Cei mai mulți îl bănuiau informator al Securității și, implicit, agent provocator. Aceștia aduceau argumentul că, în pofida declarațiilor sale belicoase la adresa regimului, lui Virgu nu i se în-tîmpla absolut nimic. Nu fusese nici măcar amenințat vreodată cu exmatricularea, darămite să fie interogat, urmărit sau anchetat. Ceilalți fugeau din calea lui pur și simplu de frică. Informator ori nu, considerau ei, simpla sa prezență însemna pericol și trebuia, de aceea, evitată. Extrem de puțini oameni, așadar, (între care mă număram!) îi acceptau compania, fie și sporadic, fiind convinși că, în spatele nemulțumirilor junelui Zăbavă (nemulțumiri care, de altfel, erau și ale noastre!), se ascundea o solidă conștiință morală. Că tînărul nu intrase încă, explicit, în vizorul Organelor putea fi, desigur, o curiozitate, însă, retrospectiv judecînd lucrurile, între 1987 și 1989, perioada la care mă refer, securiștii autohtoni aveau pe cap probleme mult mai complexe – interne și externe – ca să mai găsească vreme și dispoziție pentru vocalizele unui student insolent.

Ipoteza din urmă a fost confirmată după 1990. Intrat într-o nouă societate – democratică în esență, dincolo de „specificitățile“ și „originalitățile“ românești! –, Virgu nu s-a potolit. A persistat în starea de „nesupunere civică“, vorba lui Thoreau, criticînd realitățile băștinașe post-comuniste, de la restau-rația politică la economia asistată a socialismului „cu față umană“. În 1991 a intrat la Universitate, ca preparator, printr-un miracol. La proaspăt înființata secție de istorie a culturii, nu s-a prezentat decît el la concursul pe multiplele posturi scoase pentru angajare. Decît să fie complet depopulați, cei doi titulari ai colectivului au preferat un „scandalagiu“ (altfel, foarte bine pregătit). Activitatea revoluționară a lui Zăbavă a căpătat, din momentul respectiv, un contur concret, instituțional. Din primele luni de experiență academică, el a hulit cu patos nepotismul, corupția, subiectivismul, lașitatea, mediocritatea, balcanismul și ticăloșia – toate, să admitem onest, metehne ale sistemului educațional superior din țara Mioriței. Le-a făcut zile fripte șefilor de departamente, decanilor, rectorilor, consiliilor profesorale și senatelor ce s-au succedat, în timp, la cîrma vechiului așezămînt universitar. Comunitatea s-a împărțit iarăși în tabere în privința lui. Unii – între care, negreșit, mă aflam și eu – îl prețuiau pentru simțul său civic și etic. Alții – cei mai numeroși – au decis, treptat, să-i pună ștampila de „nebun de serviciu“ și, ca atare, să-l ignore cu tenacitate.

Ca în aikido, această ultimă categorie l-a anihilat practic pe profesorul Zăbavă, folosindu-i propria energie contestatară drept armă de ripostă. Ziceau: „Iar pălăvrăgește nebunu’!“, „Faceți loc, vine protestatarul Virgu Zăbavă!“, „Țipă căpiatul, băieți, nu vă îngrijorați!“, „S-a trezit hahalera!“ Bietul istoric al culturii ajunsese Don Quijote – copleșit, ridicol, de patetica lui încleștare cu morile de vînt. Pe acest fond descumpănitor, ceva formidabil s-a petrecut în urmă cu aproximativ doi ani. Brusc, Virgu și-a încetat atacurile revendicative. A devenit tăcut o vreme, apoi, spre mirarea generală, s-a manifestat conciliant în diverse împrejurări antagonice. S-a înțelepțit, s-a transformat într-un neașteptat „făcător de pace“. A învățat arta compromisului și a negocierii. S-a metamorfozat în Yoda! Deodată, emana numai spirit Zen. Mai lipsea să leviteze. L-am întîlnit în noua variantă identitară și nu am ezitat să-l întreb ce pățise. A surîs și mi-a răspuns meditativ: „Bătrîne, l-am citit pe teologul britanic William Paley. Conceptul lui – the rule of expediency / regula utilității – mi a întors viața la 180 de grade. În Teologia naturală, Paley constată că revolta împotriva establishment-ului e legitimă și necesară, ca manifestare a conștiinței etice. Totuși, adaugă filozoful, dacă observi că, în ciuda eforturilor tale cinstite și totale de reformă, sistemul refuză să se modifice în bine, înseamnă că reflectă voința lui Dumnezeu, avînd sensuri ascuns-eschatologice, sensuri care te depășesc și dinaintea cărora tu, rebelul, ești obligat să te retragi. Dragul meu, asta e revelația existenței mele de revoluționar în România – sistemul nu poate și, mai ales, nu trebuie schimbat! El ilustrează voia divină și, prin urmare, avem datoria să-l acceptăm, asumîndu-ne principiul utilității. Iată că m-am maturizat!“

Ne-am despărțit amical, dar în sufletul meu se prăbușise un întreg univers. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.