La ce bun flâneur-ul în vremuri de jogging?

Publicat în Dilema Veche nr. 797 din 30 mai – 5 iunie 2019
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

Flâneur-ul este un personaj public eminamente francez. Mai mult, Victor Hugo spunea deja în Mizerabilii că „a te plimba este uman; a flana este parizian“. Îl găsim deja in nuce în răspînditele Physiologies literare din secolul al XIX-lea, la Balzac și alții asemenea, este consacrat apoi de Baudelaire în lumea literelor ca personaj paradigmatic al modernității, după care Walter Benjamin îl proiectează în cîmpul mai larg al unei filosofii sociale, nu doar ca emblemă a modernității critice, ci și ca erou extatic al unui parcurs senzual-estetic de cartografiere reflexivă a orașului. Flâneur-ul se „universalizează“, ca să spunem așa, de-abia după ce, începînd cu anii 1970-1980, Benjamin este tradus masiv în engleză și ajunge astfel să se reverse prin hegemonica English connection asupra întregii lumi academice și să pătrundă pe piață. „Această flanerie încorporată și afectivă a lui Baudelaire este cea care a orientat dezbaterile anilor 1990 referitoare la modul de negociere a actualelor orașe globalizante“ – constată Kramer și Short în 2011. „În scurt timp, Benjamin devine o mică industrie academică.“ Un indiciu în acest sens îl oferă și Google: un simplu click „Walter Benjamin“ trimite astăzi la 112.000.000 de intrări (Baudelaire, de pildă, nu are decît 17.300.000 de rezultate…).

Pentru a înțelege menirea și rostul flâneur-ului în viața modernă, să ne aducem aminte că acesta nu trebuie confundat cu dandy-ul. Dacă acesta din urmă se preumblă în spațiul orașului pentru a fi văzut, flâneur-ul o face pentru a vedea; dacă dandy-ul este mai degrabă un jouisseur, flâneur ul este, prin definiție, un connaisseur. Esențială în condiția flâneur-ului, orice am înțelege mai precis prin acest statut, mi se pare însă raportarea acestuia la timp și la lucrarea timpului: flâneur-ul în-corporează o temporalitate distinctă, care definește propria sa distincție. Ilustrativ în acest sens este faptul că flâneur-ilor clasici le-a plăcut să se deplaseze în compania unor… broaște țestoase.

Dar, ca să rămînem în jargonul francez – și preluînd întrebarea retorică a lui Kundera din Lentoarea –, où sont les flâneurs d’antan, ce s-a întîmplat ulterior cu acest personaj? Aparent, acesta a dispărut cu desăvîrșire, alungat de velocitatea lumilor (post)moderne, de ritmul accelerat al societăților capitaliste de consum. În lumea actuală, este de părere Zygmunt Bauman, „scopul capitalismului pare a fi acela de a aboli timpul în oricare dintre ipostazele sale, cu excepția unui ansamblu vag sau a unei secvențe arbitrare de momente prezente; să aplatizeze curgerea timpului într-un prezent continuu“. Sau, în formularea mai poetică a lui Don DeLillo, se pare că „oamenii au încetat să se mai gîndească la eternitate. Ei au început să se concentreze pe ore“. În consecință, „frumoșii trecători nu mai pot fi văzuți; ei se ascund înăuntrul mașinilor cu geamuri fumurii“ – adaugă același Bauman. Iar cînd nu se ascund în trafic, oamenii orașului postmodern aleargă în afara acestuia: fac jogging. Dar nu există nimic mai caricatural opus flâneur-ul însoțit de broasca sa țestoasă decît jogger-ul, care își planifică timpul și spațiul de alergat, pe care le măsoară eventual cu device-uri atașate la corpul său. Jogger-ul nu vede nimic din ce se află în jurul său, iar -jogging-ul nu este o cunoaștere, ci o rețetă profilactică și/sau terapeutică de natură să ne trateze de boala cronică a secolului, calculatorita. Jogging-ul este pentru dezmorțit, nu pentru gîndit.

Există, desigur, și alte modalități de regăsire și reinvestire a „mersului pe jos“, dar majoritatea sînt turistificate și recuperate de piață. Cu bastonul prin București, de pildă, opera celui mai cunoscut flâneur român, Tudor Arghezi, devine astfel brand-ul unui cunoscut și reușit proiect turistic. Oferta industriei turismului este însă mult mai vastă. În toate aceste cazuri este vorba însă doar de un flâneur captiv, adică de un înlocuitor, un simulacru.

Și totuși, flâneur-ul se reinventează. Dacă această moarte anunțată a flâneur-ului era previzibilă și a devenit vizibilă, putem să afirmăm că flâneur-ul a murit, trăiască flâneur-ul! Este interesant de observat că, între timp, spațiul practicilor flâneur-ului s-a extins, incluzînd și femeia (flâneuse), și persoanele cu handicap. Mai important, poate, este faptul că a apărut și avatarul acestuia sub forma cyber-flâneur-ului.

Ce fascinează oare atît de mult astăzi la acest personaj care aparține, după toate aparențele, trecutului? Răspunsul generic ar fi că flâneur-ul răspunde unei pierderi resimțite, conștient sau inconștient. Care este atunci această pierdere? Sau, altfel spus, la ce bun flâneur-ul în vremuri de jogging?

Cred că cea mai importantă „pierdere“, care fascinează fie și inconștient și care nu ține de Istorie, ci de Ființă, este Timpul. Pentru Benjamin, broasca țestoasă a flâneur-ului reprezenta deja un protest sui generis împotriva ritmurilor excesive de viață impuse de viziunea tayloristă, care declarase „război flaneriei“ (war to dowdling). Flâneur-ul se reinventează, trebuie să se reinventeze tocmai pentru că avem nevoie de un astfel de protest împotriva formelor tiranice de grabă socială și existențială, de la refuzul fast-food-ului și al celorlalte forme de mcdonaldizare a societății de către flâneur-ul sedentar al bistrourilor și al celorlalte taverne la refuzul profesional al practicii academice de publish or perish și de aici la cel existențial al unei vieți care fuge pe lîngă tine, care trece fără tine. Toate laolaltă constituie o piua existențială, un downshifting de fiecare zi, prin care temperezi intempestivul din societate și din tine. În ultimă instanță, (neo)flaneria își recapătă menirea sa profundă de protest civic, din care și pentru care s-a născut. Astăzi poate mai mult decît ieri, flâneur-ul constituie eroul pașnic și adesea invizibil al libertății, căci aceasta este miza ultimă a protestului său. 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Școala Națională de Științe Politice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: De ce este România astfel? (coord.), Editura Polirom, București, 2017.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.