La ce bun flâneur-ul în vremuri de jogging?

Publicat în Dilema Veche nr. 797 din 30 mai – 5 iunie 2019
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

Flâneur-ul este un personaj public eminamente francez. Mai mult, Victor Hugo spunea deja în Mizerabilii că „a te plimba este uman; a flana este parizian“. Îl găsim deja in nuce în răspînditele Physiologies literare din secolul al XIX-lea, la Balzac și alții asemenea, este consacrat apoi de Baudelaire în lumea literelor ca personaj paradigmatic al modernității, după care Walter Benjamin îl proiectează în cîmpul mai larg al unei filosofii sociale, nu doar ca emblemă a modernității critice, ci și ca erou extatic al unui parcurs senzual-estetic de cartografiere reflexivă a orașului. Flâneur-ul se „universalizează“, ca să spunem așa, de-abia după ce, începînd cu anii 1970-1980, Benjamin este tradus masiv în engleză și ajunge astfel să se reverse prin hegemonica English connection asupra întregii lumi academice și să pătrundă pe piață. „Această flanerie încorporată și afectivă a lui Baudelaire este cea care a orientat dezbaterile anilor 1990 referitoare la modul de negociere a actualelor orașe globalizante“ – constată Kramer și Short în 2011. „În scurt timp, Benjamin devine o mică industrie academică.“ Un indiciu în acest sens îl oferă și Google: un simplu click „Walter Benjamin“ trimite astăzi la 112.000.000 de intrări (Baudelaire, de pildă, nu are decît 17.300.000 de rezultate…).

Pentru a înțelege menirea și rostul flâneur-ului în viața modernă, să ne aducem aminte că acesta nu trebuie confundat cu dandy-ul. Dacă acesta din urmă se preumblă în spațiul orașului pentru a fi văzut, flâneur-ul o face pentru a vedea; dacă dandy-ul este mai degrabă un jouisseur, flâneur ul este, prin definiție, un connaisseur. Esențială în condiția flâneur-ului, orice am înțelege mai precis prin acest statut, mi se pare însă raportarea acestuia la timp și la lucrarea timpului: flâneur-ul în-corporează o temporalitate distinctă, care definește propria sa distincție. Ilustrativ în acest sens este faptul că flâneur-ilor clasici le-a plăcut să se deplaseze în compania unor… broaște țestoase.

Dar, ca să rămînem în jargonul francez – și preluînd întrebarea retorică a lui Kundera din Lentoarea –, où sont les flâneurs d’antan, ce s-a întîmplat ulterior cu acest personaj? Aparent, acesta a dispărut cu desăvîrșire, alungat de velocitatea lumilor (post)moderne, de ritmul accelerat al societăților capitaliste de consum. În lumea actuală, este de părere Zygmunt Bauman, „scopul capitalismului pare a fi acela de a aboli timpul în oricare dintre ipostazele sale, cu excepția unui ansamblu vag sau a unei secvențe arbitrare de momente prezente; să aplatizeze curgerea timpului într-un prezent continuu“. Sau, în formularea mai poetică a lui Don DeLillo, se pare că „oamenii au încetat să se mai gîndească la eternitate. Ei au început să se concentreze pe ore“. În consecință, „frumoșii trecători nu mai pot fi văzuți; ei se ascund înăuntrul mașinilor cu geamuri fumurii“ – adaugă același Bauman. Iar cînd nu se ascund în trafic, oamenii orașului postmodern aleargă în afara acestuia: fac jogging. Dar nu există nimic mai caricatural opus flâneur-ul însoțit de broasca sa țestoasă decît jogger-ul, care își planifică timpul și spațiul de alergat, pe care le măsoară eventual cu device-uri atașate la corpul său. Jogger-ul nu vede nimic din ce se află în jurul său, iar -jogging-ul nu este o cunoaștere, ci o rețetă profilactică și/sau terapeutică de natură să ne trateze de boala cronică a secolului, calculatorita. Jogging-ul este pentru dezmorțit, nu pentru gîndit.

Există, desigur, și alte modalități de regăsire și reinvestire a „mersului pe jos“, dar majoritatea sînt turistificate și recuperate de piață. Cu bastonul prin București, de pildă, opera celui mai cunoscut flâneur român, Tudor Arghezi, devine astfel brand-ul unui cunoscut și reușit proiect turistic. Oferta industriei turismului este însă mult mai vastă. În toate aceste cazuri este vorba însă doar de un flâneur captiv, adică de un înlocuitor, un simulacru.

Și totuși, flâneur-ul se reinventează. Dacă această moarte anunțată a flâneur-ului era previzibilă și a devenit vizibilă, putem să afirmăm că flâneur-ul a murit, trăiască flâneur-ul! Este interesant de observat că, între timp, spațiul practicilor flâneur-ului s-a extins, incluzînd și femeia (flâneuse), și persoanele cu handicap. Mai important, poate, este faptul că a apărut și avatarul acestuia sub forma cyber-flâneur-ului.

Ce fascinează oare atît de mult astăzi la acest personaj care aparține, după toate aparențele, trecutului? Răspunsul generic ar fi că flâneur-ul răspunde unei pierderi resimțite, conștient sau inconștient. Care este atunci această pierdere? Sau, altfel spus, la ce bun flâneur-ul în vremuri de jogging?

Cred că cea mai importantă „pierdere“, care fascinează fie și inconștient și care nu ține de Istorie, ci de Ființă, este Timpul. Pentru Benjamin, broasca țestoasă a flâneur-ului reprezenta deja un protest sui generis împotriva ritmurilor excesive de viață impuse de viziunea tayloristă, care declarase „război flaneriei“ (war to dowdling). Flâneur-ul se reinventează, trebuie să se reinventeze tocmai pentru că avem nevoie de un astfel de protest împotriva formelor tiranice de grabă socială și existențială, de la refuzul fast-food-ului și al celorlalte forme de mcdonaldizare a societății de către flâneur-ul sedentar al bistrourilor și al celorlalte taverne la refuzul profesional al practicii academice de publish or perish și de aici la cel existențial al unei vieți care fuge pe lîngă tine, care trece fără tine. Toate laolaltă constituie o piua existențială, un downshifting de fiecare zi, prin care temperezi intempestivul din societate și din tine. În ultimă instanță, (neo)flaneria își recapătă menirea sa profundă de protest civic, din care și pentru care s-a născut. Astăzi poate mai mult decît ieri, flâneur-ul constituie eroul pașnic și adesea invizibil al libertății, căci aceasta este miza ultimă a protestului său. 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Școala Națională de Științe Politice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: De ce este România astfel? (coord.), Editura Polirom, București, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.