Cum miroase parfumul muzei

Există încă, fără îndoială, un entuziasm al elevilor, o deschidere a lor, un interes aparte pe care îl manifestă față de competițiile nonformale, care nu presupun etalarea unor cunoștințe, compilarea unor informații, regurgitarea unor clișee. Există o atracție față de zona de manifestare a creativității neîngrădite de norme curriculare, de structuri de subiecte, față de libertatea manifestării talentului și, la urma urmei, a indivitualității subiective. Pe linia aceasta se înscriu unele concursuri – și e de fapt nepotrivit termenul, căci sînt mai degrabă manifestări, evenimente culturale în toată regula. Am scris cu ceva vreme în urmă despre Lecturiada elevilor, am scris și despre BOOVIE, acum vă mai rețin atenția cu un subiect din aceeași categorie, să-mi fie iertată insistența.

În urmă cu ceva vreme am fost contactat de Fundația Culturală „Augustin Buzura“ care voia să organizeze, în parteneriat cu Ministerul Culturii, un concurs de proză scurtă pentru elevi. Am acceptat cu bucurie să susțin proiectul, să ofer o minimă consultanță cu privire la regulament și ulterior să fac parte din juriu. Fiind vorba despre o primă ediție și neexistând, așadar, o tradiție a evenimentului, am crezut că nu va avea cine știe ce succes. Neintrînd pe filieră instituțională în școli, prin intermediul Ministerului Educației și al inspectoratelor școlare, existau șanse să rămînă în acest an școlar încă un concurs fără vizibilitate și miză. Deși mijloacele de popularizare au fost minime, practic am distribuit eu pe pagina personală de Facebook anunțul, alături de alți cîțiva colegi, deși ne aflam deja spre sfîrșitul anului școlar și exista posibilitatea ca mirosul vacanței să fie mai tare decît parfumul muzei, deși perioada acordată trimiterii textelor a fost destul de scurtă, vreo două săptămîni, surpriza plăcută a reprezentat-o numărul relativ mare de lucrări înscrise în concurs. Peste 60 de liceeni au trimis texte. Firește, a urmat etapa de jurizare, care le-a triat.

Am remarcat în primul rînd o diversitate semnificativă a abordărilor. A predominat, în textele citite, stilul oarecum reflexiv, cu multe filozofări, cu centrare asupra problematicilor specifice vîrstei adolescentine – abisul iubirii, rostul existenței, sinele, timpul, moartea –, ceea ce aș numi poate discurs despre ființă, un manierism al vîrstei, frămîntări și idealuri specifice, problematizate în structuri narative mai mult sau mai puțin ferme. Apoi, cîteva proze mai dense, remarcabile, care vădesc un talent autentic. Alegeri tematice din universul lor actual, cu trimiteri curajoase spre zone mai puțin explorate, tratate cu autenticitate și firesc. Autoarele și autorii acestora își evidențiau capacitatea de a conduce un dialog cu relaxare, de a desena un crochiu narativ ferm, fără a face abuz de încărcătură reflexiv-filosofică, lăsînd și cititorului plăcerea de a-și imagina, de a completa puzzle-ul narativ, de a participa activ la alcătuirea lumii poveștii.

Prozele cele mai reușite au fost adunate într-un volum publicat la Editura Muzeului Literaturii Române, care s-a lansat cu ocazia Galei Festivalului de Proză „Augustin Buzura“. Organizatorii au invitat, așadar, elevii, însoțiți de profesorii lor și de părinți, să participe la o etapă de premiere într-un cadru aparte, pe care sînt sigur că nu îl vor uita niciodată. Pentru majoritatea, cred că a reprezentat prima ocazie de a se afla într-un prim-plan atît de generos și de ofertant. În Salonul Carol al Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I“ din București, toți participanții au avut ocazia să se bucure de cîteva momente speciale. Prima parte a zilei a fost dedicată evocării personalității scriitorului Augustin Buzura. Un scurt film documentar inedit, realizat de fiul prozatorului, Mihai Adrian Buzura, a deschis spre spațiul și timpul copilăriei prozatorului, printr-un interviu care îl surprinde pe acesta în ultima perioadă a vieții sale. Apoi, personalitatea sa a fost evocată prin prisma prieteniei care i-a unit de Jean-Jacques Askenasy, membru de onoare al Academiei Române, medic și cercetător în domeniul neurologiei, personalitate internațională, emigrat în Israel în 1972, dar care a păstrat strînse legături cu cultura română. La cei aproape 90 de ani ai săi, profesorul a evidențiat, cu o energie de invidiat, momente ale prieteniei care l-a legat de scriitor, primele experiențe de medic ale lui Buzura, trecerea de la medicină la literatură. Apoi, participanții au avut ocazia să o asculte pe Daniela Zeca-Buzura, nora scriitorului, la rîndul său scriitoare, cunoscută realizatoare de emisiuni culturale la Televiziunea Română. Și dînsa a evocat momente speciale, făcînd legătura cu anii în care la bacalaureat, în calitate de profesoară, asculta răspunsuri ale elevilor care trăseseră bilete de examen cu fragmente de texte aparținînd celui ce nici nu bănuia că va urma să îi ajungă noră. Ne-a mărturisit și un regret: faptul că nu a reușit să-i învingă scriitorului timiditatea și să-l convingă să participe în calitate de invitat la una dintre emisiunile sale. A doua parte a zilei a fost dedicată premierii elevilor și lansării volumului care conține prozele celor premiați. Elevele cîștigătoare ale locurilor I și al III lea (cea care cîștigase locul al II-lea, Ioana Tătărușanu, nereușind să ajungă din provincie), Teofana Bibire și Mălina-Alexandra Lipară, au trecut pentru cîteva momente în fața publicului și au vorbit despre experiența scrierii textelor premiate și despre legăturile lor cu literatura, despre planurile de viitor. Volumul a fost prezentat de Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române, care, cu generozitate, și-a manifestat încrederea că în sală se află viitori scriitori care vor ajunge la rîndul lor să intre în istoria literaturii române.

Una peste alta, ce vreau să spun este că există resurse, atît umane, cît și logistice, pentru a fi susținute proiecte vii, de stimulare a creativității în beneficiul culturii în cel mai larg sens al cuvîntului și că, de fapt, în tinerii aceștia care sînt încă pe băncile școlilor ar trebui să investim cît mai mult, pentru a-i motiva, pentru a le facilita libertatea de exprimare a potențialului pe care îl au.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.