⬆
Tema săptămînii
Pagina 90
Maratonul Olteniei - interviu cu Matei PFEIFER şi Cosmin NAE
"Maratonul durează între două şi şase ore. Depinde de tipul de probă (distanţa aleasă de concurs) şi nivelul de pregătire. Este un concurs deschis amatorilor. Practic, se poate înscrie orice iubitor de sport. Avem şi participări din partea unor sportivi de performanţă, ceea ce ne onorează"
Poveşti din sate
În zona în care a construit parcul eolian Fîntînele-Cogealac, Grupul CEZ România a ajutat comunităţile locale să-şi rezolve problemele de infrastructură, sănătate, educaţie. Cele două comune implicate, Grădina şi Fîntînele, au o poveste similară: reînfiinţate în 2005, a trebuit să ia totul de la început.
Voluntariatul - importanţa gestului de a ajuta
Conceptul de voluntariat se bazează în principal pe convingerea intrinsecă a voluntarului că el sau ea poate să ajute. Crezi şi eşti convins că există un impact ca urmare a activităţii de voluntariat în care te implici. Voluntariatul este o activitate neobligatorie, neplătită şi în beneficiul interesului public.
Energia şi mediul
Dacă ecologia şi dezvoltarea economică au fost considerate un timp antagonice, după Conferinţa de la Rio de Janeiro din 1992, s-a adoptat ca o sintagmă esenţială conceptul dezvoltării durabile, bazat pe posibila complementaritate a soluţiilor economice şi a celor ecologice pentru dezvoltarea umană.
Pe-ăştia îi avem, cu ăştia defilăm
Am făcut în redacţie un chestionar şi i-am invitat să răspundă pe cei mai bine plasaţi în sondaje. Am adăugat cîteva informaţii despre fiecare. Plus un articol despre modele de politicieni străini din care ne-am putea inspira, şi unul despre candidaturile feminine.
Prezidenţialele: un exerciţiu de imaginaţie politică occidentală
Alegerile prezidenţiale pot fi şi despre altceva decît campania negativă sau alegerea răului celui mai mic. Cum putem reuşi asta? Ridicînd standardele şi crescînd presiunea publică pentru o dezbatere serioasă, bazată pe argumente, pe discuţii despre politici, şi nu doar pălăvrăgeală despre politică.
Educaţie, infrastructură, legalizarea marijuanei
"Dacă aş ajunge vreodată în postura de preşedinte aş începe prin a revizui toate legile ce ţin de Ministerele Educaţiei şi Turismului. Aş reduce drastic numărul de parlamentari, deoarece costurile întreţinerii domniilor lor pot echivala cu o multitudine de cazuri ce necesită mai multă atenţie şi sprijin financiar."
„Însănătoşirea democraţiei româneşti“
"Ca preşedinte al României, cea mai importantă misiune a mea va fi aceea de a uni şi canaliza energiile naţiunii române către un singur scop: dezvoltarea accelerată a ţării, care să se regăsească imediat, în casa şi în viaţa fiecărui cetăţean al ţării noastre."
„Un reprezentant al oamenilor, un lider echilibrat“
"România întotdeauna şi-a ales preşedinţii în mod nemijlocit. Iar acei preşedinţi au făcut, la rîndul lor, alegeri în privinţa treburilor ţării. Putem să-i criticăm, să-i lăudăm, un singur lucru, însă, nu putem nega: faptul că ei au ajuns preşedinţi prin consimţămîntul nostru."
„Nu aş vrea să-i mint pe români“
"Nu ştiu dacă ne-a lipsit norocul, cît ne-a lipsit curajul. Cred că ne-am mulţumit cu promisiuni, noi, românii, de prea multe ori. Eu am studiat atent toate aceste mandate, cu plusurile şi minusurile fiecăruia dintre domnii menţionaţi. Şi vă propun un preşedinte mai cinstit ca Iliescu, mai energic decît Constantinescu şi mai puţin agitat decît Băsescu."
„Marea bătălie către Marea Unire“
I-am solicitat şi domnului Victor Ponta, candidatul PSD la alegerile prezidenţiale, răspunsurile la aceleaşi întrebări puse şi celorlalţi candidaţi. Pînă la închiderea ediţiei, nu le-am primit. Aşa încît, pentru a avea în Dosar şi o contribuţie a domniei sale, publicăm fragmente din discursul pe care l-a ţinut la lansarea candidaturii.
„Un preşedinte iubit de oameni“
"România este pregătită să voteze o femeie, pentru că a mai votat femei. Eu sînt o femeie care tot timpul a luat voturi. Chiar aşa contestată, criticată. Electoratul este extrem de polarizat cu patimă în ambele direcţii. Cu toate acestea, de cîte ori am candidat, am ieşit printre primii, întotdeauna."
Femei, nu feministe
Monica Macovei şi Elena Udrea poartă cu ele povara neobişnuitului de a fi candidate în campania pentru alegerea preşedintelui ori a preşedintei. Ele se vor confrunta şi cu incapacitatea noastră de a le vedea dincolo de imaginarul fiecăruia/fiecăreia despre cum trebuie să fie o femeie în politică.
Comentarii la „chestionarul pentru candidați” (II)
L-am invitat pe Sorin Ioniță să comenteze „la cald”, special pentru ediția online, răspunsurile date de candidați.
Comentarii la „chestionarul pentru candidați” (I)
L-am invitat pe Ciprian Ciucu să comenteze „la cald”, special pentru ediția online, răspunsurile date de candidați.
Între datorie şi dorinţă
Care mai sînt principiile reale şi care cele inventate? Există principii personale, dar ce le conferă acestora validarea, aura de autenticitate? Căci de multe ori, vrăjiţi de goana după confirmarea propriei persoane, învestim ideea de principiu personal ca fiind universal valabilă.
Autoportret cu principii
Nimic mai trist decît o lume în care respectarea principiilor devine o chestiune de opţiune personală. Dacă eu înţeleg să respect principiul de a nu fura şi să cer pedepsirea celor care o fac, alături de mine poate trăi şi se poate înmulţi comunitatea celor pentru care principiul este, dimpotrivă, „pupă-l în bot şi-i papă tot“.
Principii şi valori în cercetarea ştiinţifică
Cercetătorul ştiinţific este o figură bine cunoscută în societatea contemporană. Îl regăsim adesea în discursul public atunci cînd produce descoperiri. Echipele de cercetători inventează, tot ele propun sau rezolvă probleme şi tot ele, desigur, cheltuie fonduri bugetare şi se plîng că n-au bani.
Puţintică răbdare
În lumea lui Caragiale, oamenii erau la fel, gîndeau la fel, simţeau la fel. Acesta era principiul diriguitor al vremii. Resursele nu erau aşa de multe, varietatea stilurilor de viaţă era infinit mai redusă, iar normativitatea străbătea ca un fir roşu viaţa de zi cu zi.
Cîteva principii ale lumii digitale online
Participăm, de mulţi ani, la revoluţia informaţională digitală; unii dintre noi sînt veterani, alţii se lasă tot mai repede cuprinşi de fiorul (sau febra?) reţelei, iar cu fiecare zi apar noi şi noi nativi digitali. Nu se depăşesc doar limite ale vitezei şi ubicuităţii, ci, mai ales, limite ale cunoaşterii umane.
Despre (meta)principii
Diferenţa fundamentală dintre principiile filozofiei şi ale ştiinţei, pe de o parte, şi cele ale societăţii, pe de altă parte, este că în primul caz avem parte de principii descriptive, în timp ce în al doilea caz avem parte de principii normative. Primele ne spun cum este lumea, ultimele cum ar trebui să fie.
Principii la locul lor
Este greu de găsit vreun alt domeniu al efortului intelectual în care principiile să fie la fel de des aduse în discuţie ca în cazul eticii. Ba chiar, în cîmpul filozofiei morale, cele mai cunoscute construcţii teoretice pot fi văzute ca încercări de a arăta cum toate obligaţiile noastre morale îşi au cumva izvorul într-un singur principiu.
Generaţia rapidă
Potrivit unui studiu GfK România, tinerii petrec peste 20 de ore pe săptămînă pe Internet. Vorbesc cu prietenii şi cu cei apropiaţi, ascultă muzică şi urmăresc filmări şi transmisii video. „Un tînăr trăieşte într-o lume «multi screen». Caută în permanenţă conţinut nou, ce îi menţine atenţia pentru cîteva minute.“
Standarde comune în domeniul culturii
Construcţia europeană n-a fost o întreprindere uşoară. Starea de spirit în Europa a fost, şi ea, fluctuantă. Entuziasmul celor care au pus bazele CECO şi, apoi, ale CEE a fost urmat de căutările febrile pentru armonizarea politică în vederea unei adevărate Uniuni
Spiritul şi trupul Europei
Ca artişti, intelectuali şi oameni de ştiinţă, dar în primul rînd ca cetăţeni, avem datoria să participăm la dezbaterea privind viitorul Europei, în special acum, cînd miza este atît de mare. Trebuie restaurată încrederea în Europa.
De ce Europa va conta pe mai departe
Privită pe hartă, Europa este periferia zdrenţuită şi minionă, de-a dreptul, a unui colos continental eurasiatic dominator, rece (în partea sa nordică), uscat (în centrul său) sau lovit de ploi furtunoase (în sud). Şi totuşi, în această biată (pe hartă) periferie europeană se află, de peste două milenii, nucleul modernităţii umane.
"Cîteva lucruri fără însemnătate, plus Cultura...“
Astăzi, la cinci decenii de la frumoasele rînduri ale gînditorului elveţian, ne găsim într-o Europă mult mai preocupată de chestiunea securităţii şi a integrităţii teritoriale decît de cea a culturii cu majusculă. Prin urmare, politicile publice ale culturii sînt şi ele, azi, în Europa, privite ca unul dintre domeniile marginale ale investiţiei publice.
De ce s-ar lăsa europeanul recunoscut?
Ca să fie o identitate unică (în lume, adică recognoscibilă şi asumabilă) şi unitară (practicabilă), Europa trebuie să aleagă din sine, să accepte să se despartă de o (bună) parte din sine. Adică să aibă curajul să se auto-obiectiveze. Dar asta e cel mai greu – tocmai de aceea ar fi un pas, un risc, o decizie cu adevărat epocală.
Artişti fără vize
"Născut în URSS, în ultimii ani ai Războiului Rece şi începutul perestroikăi, am simţit, chiar copil fiind, izolarea geografică şi culturală. Într-o dictatură politică şi culturală direcţionată de Rusia, Europa ne era imprimată prin educaţie ca tabără străină, adversă."
„Limitarea puterii şi distribuirea ei“ - interviu cu Cristian PREDA
"Europa e privită ca sursă de finanţare sau ca formă de disciplinare. E puşculiţă sau poliţai. Asta nu lasă prea mult loc pentru cetăţean. Mă tem că, în cîţiva ani, cînd se va vedea că Uniunea contrazice ambele ipostaze, proporţia de europeni din România va scădea dramatic."
"Cultura costă, dar practicarea culturii aduce bani“- interviu cu Hugo DE GREEF, manager cultural
"Ca să vorbesc despre ţara mea, şi mai ales de zona flamandă, aş putea spune că, în ultimii cincisprezece ani, sistemul de finanţare a evoluat formidabil. Flandra e regiunea din Europa cu cea mai mare densitate de instituţii culturale. Însă sînt diferenţe mari în Europa, în ceea ce priveşte modul în care e susţinută cultura."
Mai multă Europa?
S-au înmulţit, în ultimii ani, apelurile pentru „salvarea“ Europei. Asta arată că sîntem din ce în ce mai conştienţi că ceva nu-i în regulă. Tratatul Constituţional, de altfel, a fost tot rezultatul unui proces în care din ce în ce mai multe voci cereau „mai multă Europă“.
Unde sînt euroscepticii noştri?
În vara lui 2012, au fost peste şapte milioane de români care au votat demiterea preşedintelui. Uniunea Europeană s-a opus şi Traian Băsescu a rămas în funcţie. Ar fi fost de aşteptat o creştere a aversiunii faţă de instituţiile europene, uşor de făcut vinovate, din punctul de vedere al celor şapte milioane.
Cine ameninţă lumea civilizată?
Se împlinesc 13 ani de la atacurile teroriste din Statele Unite, considerate drept cele mai teribile din toate timpurile. Trăim de mai bine de un deceniu sub acest spectru şi se spune adesea că acele atentate au schimbat lumea.
Piaţa postmodernă a terorii
Înainte de a avea circulaţia pe care o are astăzi, în cetatea politicii, înainte de a deveni o marfă cu piaţă globală, teroarea a fost, pentru cea mai mare parte a istoriei, un ingredient omniprezent. Este adevărat, într-un cîmp de interacţiune socială mult mai îngust, cel al comportamentelor beligene, cum le numeşte G. Bouthoul.
La o cafea cu terorişti
2006, undeva în Fîşia Gaza, sub un măslin, la o cafea cu cîţiva oameni îmbrăcaţi în negru şi mascaţi, cu Kalaşnicov atîrnat pe umăr. Erau membri Al Aqsa, organizaţie considerată, în multe ţări, teroristă. Dar la acel moment aveau mai degrabă o problemă cu Hamas, decît cu Israelul sau cu Occidentul.
Albastru – Precaut - interviu cu Sorin SAVA, purtător de cuvînt al Serviciului Român de Informaţii
Instituit la 15 aprilie 2004, printr-o Hotărîre a CSAT, Sistemul Naţional de Alertă Teroristă este parte a mecanismului naţional de prevenire şi combatere a terorismului, raţiunea sa de instituire şi obiectivele vizate fiind similare sistemelor existente în alte state (SUA, Franţa, Marea Britanie, Spania, Federaţia Rusă etc.).
Cum am simţit controalele
Tocmai la începutul anilor 1990 am început şi eu să călătoresc şi am putut simţi deseori ce înseamnă teama de terorişti. Am simţit şi cum controalele au devenit din ce în ce mai stricte, mai ales după atentatele din anii 2000, din State, Spania şi Marea Britanie. Şi cînd scriu că „am simţit“, nu exagerez.
Celălalt... interior - sau lumea după 11 septembrie 2001
Atentatele de la 11 septembrie 2001 au zdruncinat din temelii aspiraţiile postmoderne şi au împins cu violenţă lumea înapoi în istorie. Ampla respiraţie planetară, dezvoltată orizontal, gata să cucerească spaţiul, s-a oprit brusc. Cu un lung inspir, demn de o divinitate budistă, lumea s-a repliat rapid, reintrînd în istoria cuminte.
Internetul ca spaţiu de exprimare a terorismului în serviciul Jihadului
Platformă deschisă şi participativă de exprimare, Internetul este, în accepţia organizaţiilor teroriste, un cadru propice al activităţilor subversive proprii, iar accesul la tehnologii performante a facilitat, într-o manieră crescîndă, reorganizarea acestora în spaţiul virtual şi descentralizarea operaţiunilor teroriste.
Terorismul nostru, cel de toate zilele
Anul acesta, centenarul Marelui Război a fost comemorat mai mult cu încordare decît cu emoţie, din cauza anexării Crimeii de către Rusia. La cîteva sute de kilometri de Sarajevo, criza ucraineană a amintit unei Europe încremenite în suficienţă birocratică cît de fragilă e graniţa păcii.
O ficţiune turistică
Ideea acestui Dosar a pornit de la o călătorie de „documentare“ prin Ardeal, care a durat aproape trei săptămîni. Cu maşina, pe drumuri mai puţin umblate şi surprinzător de bune, prin sate care nu au nici măcar o pensiune, dar unde ţi-ai dori să petreci mai mult de cîteva ore, dar şi prin sate turistice, puţin promovate.
De unde să importăm un zîmbet?
Să vă imaginaţi numai că eu, consultant de comunicare pentru industria de turism şi realizator de Radio şi TV, aş fi avut o fabrică de telefoane mobile. Cipul numărul unu l-aş fi comandat în Taiwan. Numărul doi, în China. Carcasa aş fi făcut-o în Thailanda, şi softul, ei bine, o bucăţică în Japonia şi una în America.
Ţara de dincolo - interviu cu Alexandru DUMITRU
"Problema, în general, în România este că individualismul ne guvernează existenţa; aici spunem că e bine cînd fiecare îşi vede de treaba lui, îşi mătură curtea lui şi atît. Spaţiul public nu ne interesează, nu este al nostru. Vecinul – nici atît, eventual dăm vina pe el pentru ce nu facem noi."
Comoara dintre dealuri
Mi-am petrecut concediile ultimilor ani la casa părintească din Aiud, judeţul Alba. Un orăşel cu puţin peste 20.000 de locuitori, bine ascuns între dealurile prietenoase din Ardeal, scăldate mai mereu într-o lumină despre care pictorul Horia Cucerzan, născut la Blaj, spunea că are culoarea mierii.
Turismul „blînd“ şi macii de la Vama Veche - dialog cu Elsa LUEDER
"Turistul german care ar veni în România este individualist. Nu mai merge turismul de masă, nici ca formă, nici în conţinut. Ceea ce merge este un turism de nişă, turismul blînd, cum spun nemţii, un turism orientat ecologic, care respectă atît dorinţele omului, cît şi nevoile naturii."
Drumuri, locuri, treceri - un exerciţiu de geografie literară
Discutam cu Elsa Lueder despre un grup de turişti germani care urma să vină în România şi să o pornească „pe urmele lui Brâncuşi“ – o idee pe care au avut-o după ce i-au vizitat atelierul de la Paris, şi ne întrebam oarecum cu îngrijorare dacă vor fi mulţumiţi de ceea ce vor găsi la Tîrgu Jiu, la Hobiţa.
Regăsiri
"Casele din Hudeşti sînt frumoase. Păstrează arhitectura tradiţională, nu sînt vopsite în culori stridente şi n-au inovaţii moderne şi hîde, cum descoperi în multe alte părţi. În schimb, toate casele au faţadele atît de îngrijite, încît par a fi proaspăt renovate."
O stare de spirit
Ceea ce se străduieşte Festivalul Dilema veche să construiască este o stare, o prelungire în „lumea reală“ a spiritului revistei. De mai bine de 20 de ani, Dilema veche cultivă dialogul, diferenţa opiniilor, spiritul de dezbatere, curiozitatea pentru fenomene culturale diferite, umorul şi buna dispoziţie.
Ieşiţi din cochilia naţională!
...şi realizaţi că nu sînteţi/nu sîntem cu nimic mai prejos de orice alt cetăţean al Europei, oricare alt european, şi că, dacă Bruxelles simbolizează Uniunea Europeană, la fel de bine o simbolizează şi Bucureştiul. Sau Alba Iulia.