O ficţiune turistică

Publicat în Dilema Veche nr. 550 din 28 august - 3 septembrie 2014
O ficţiune turistică png

- argument -

„România pitorească e o ficţiune turistică: produsul unei mentalităţi de român sezonier, care îşi petrece timpul în străinătate sau în înstrăinarea citadină şi plonjează, din cînd în cînd, semiadormit în «sînul naturii» pentru a-şi măguli patriotismul. A vorbi, ca străin, de pitorescul românesc e legitim, după cum e legitim a vorbi, ca român, de pitorescul pădurilor bavareze. Dar a vorbi, ca român, de «România pitorească» e semn de inaderenţă la tragicul românesc, la patosul ţării şi al oamenilor“, spunea Andrei Pleşu, în Jurnalul de la Tescani. Nimeni nu pune la îndoială faptul că „România pitorească“ este un clişeu, o formulare uzată. În fond, fiecare ţară e „pitorească“ în felul ei, nu există ţări urîte şi ţări frumoase, există în schimb oameni care pot transforma şi recrea nişte locuri, unele dintre ele chiar banale, pot (re)inventa poveşti care să le facă mai atrăgătoare în ochii unor posibili vizitatori. Tocmai asta cam lipseşte în România, căci locuri, din fericire, avem, unele dintre el „vorbesc“ de la sine, însă mai sînt şi altele care, chiar dacă ar vrea „să comunice“, nu au cum, pentru că nu le cunoaşte nimeni.  

Ideea acestui Dosar a pornit de la o călătorie de „documentare“ (şi o filmare) prin Ardeal, care a durat aproape trei săptămîni. Cu maşina, pe drumuri mai puţin umblate şi surprinzător de bune, prin sate care nu au nici măcar o pensiune, dar unde ţi-ai dori să petreci mai mult de cîteva ore, dar şi prin sate turistice, puţin promovate, dar peste aşteptări. Am dormit într-un han de la marginea drumului, rustic la limita kitsch-ului, însă cu o mîncare ardelenească pentru care veneau muşterii din toată ţara, într-un hotel de trei stele, decent, dar pustiu, căruia nu-i vedeam rostul, la o pensiune de vis unde proprietarul nu-şi dorea doar să se îmbogăţească peste noapte, îşi rezerva dreptul de a-şi selecta clientela şi bine făcea. Am văzut un brod care pentru 2 lei traversa Mureşul cu Dacii hîrbuite, căruţe cu fîn şi turme de oi, şi nu mi-aş fi imaginat că în secolul nostru mai poate să existe o astfel de maşinărie, şi încă să fie funcţională, nu o piesă de muzeu. Iar dincolo de locuri, am cunoscut oameni şi fiecare dintre ei merită cel puţin un portret în Dilema veche. Aşadar, m-am întors acasă, aproape la fel de exaltată ca Alexandru Vlahuţă în a lui România pitorească, volum pe care l-am recitit pentru a alege cîteva citate pentru Dosar. Lăsînd la o parte stilul descriptiv pe alocuri desuet şi aura (prea) romantică, cartea are valoare ca reportaj narativ, scris, totuşi, în anul 1901. Vlahuţă este la modul sincer fermecat de ceea ce vede, fascinat de ceea ce trăieşte în călătoria sa, entuziasmul lui nu este impus de nici un regim comunist sau de nici un brand de apă minerală, să zicem, dintr-unul capitalist.  

Totuşi, de ce un Dosar despre România „pitorească“, tocmai acum, cînd campaniile de redescoperire a României de către români sînt atît de la modă? (Habar n-am dacă au şi rezultate.) Pentru că cei mai mulţi dintre prietenii şi cunoştinţele mele şi-au petrecut anul acesta concediile în Grecia şi Turcia, visează cu ochii deschişi la Alpii elveţieni şi la păşunile destinate oilor din Scoţia. Încă mai avem şi noi munţi, mai avem şi oi…

Ilustraţie realizată de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.