Femei, nu feministe

Oana Băluță
Publicat în Dilema Veche nr. 554 din 25 septembrie - 1 octombrie 2014
Femei, nu feministe jpeg

Despre evidenţe

Monica Macovei şi Elena Udrea sînt două politiciene care candidează la alegerile prezidenţiale. Ele nu sînt două feministe care au intrat în cursa electorală, fiindcă evidenţa numărul unu este că nu orice femeie este feministă. Nu este locul să descriu mai pe larg cum este o astfel de candidată, aş menţiona doar că o feministă vede femeile ca purtătoare ale unor interese care trebuie reprezentate politic şi nu ezită să le comunice public. De exemplu, ştim că Monica Macovei este interesată de bunul mers al justiţiei. Dacă ar fi fost o candidată feministă, s-ar fi întrebat: cum iau instanţele decizii în cazurile de violenţă asupra femeilor, ajung ele la soluţii drepte şi pentru victimele violenţei în familie? Memoria mea mă trage de mînecă şi-mi spune: Oana, dă un exemplu şi despre dosarele din justiţie, pentru că le-a menţionat adesea. Judecă oare instanţele într-o perioadă decentă ori indecent de mare cazurile de violenţă în familie? Pe de altă parte, Elena Udrea, dacă ar fi fost o candidată feministă şi pentru că tot îşi cumpără salam din magazin, s-ar putea întreba cum arată sărăcia pentru femei. Nu este exemplul cel mai bun, pentru că această întrebare ar fi adecvată unei candidate de stînga, şi nu avem. Pot da un altul: de pildă, s-ar putea întreba ce s-a întîmplat cu construcţia creşelor şi a grădiniţelor anunţate pe website-ul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, în perioada mandatului domniei sale. Datele culese din comunicatele Ministerului din 2011 precizau că se vor construi peste 600 de asemenea facilităţi. Acum, 2014 fiind, Institutul Naţional de Statistică nu arată o creştere semnificativă, dimpotrivă. O temă numai bună, aş zice, avînd în vedere impactul creşelor şi al grădiniţelor asupra prezenţei femeilor pe piaţa muncii. Dar ele două nu sînt şi candidate feministe, sînt numai ale dreptei. Oricum, nu îmi fac iluzii că, dacă ar fi fost ale stîngii, ascundeau vreo fărîmă de feminism.

Dacă mi-ar fi plăcut să fi avut o candidată feministă sau un candidat feminist? Da, mi-aş fi dorit, pentru că cetăţenele trebuie să fie percepute ca subiecţi politici cu probleme şi interese individualizate. Însă acesta este un subiect amplu, în afara rostului acestui text pe care îl scriu acum.

Şi ce dacă sînt femei?

Evidenţa numărul doi este că Monica Macovei şi Elena Udrea sînt femei. Pentru mulţi, poate părea încă suprinzător să admiţi o asfel de evidenţă în politică. Avem, aşadar, două „catindate“, nu „catindaţi-pur-şi-simplu“. Este important, deoarece faptul că sînt femei schimbă şansele lor de a cîştiga o competiţie politică, influenţează aşteptările cetăţenilor, stereotipurile, categoriile de atac şi destule alte lucruşoare. De dragul „jocului evidenţelor“, nu vreau să menţionez decît că, potrivit unui Barometru din luna septembrie, realizat de INSCOP Research la comanda ziarului Adevărul, care măsoară percepţia românilor faţă de intrarea femeilor în cursa electorală pentru obţinerea mandatului de preşedinte, 40,8% declară că nu ar vota o femeie (11,7% nonrăspunsuri). Femeile şi bărbaţii nu pornesc în campanie cu şanse egale tocmai pentru că unii sînt bărbaţi, iar altele sînt femei. Este un fapt, fie că ne place, fie că nu ne place.  

Cînd o politiciană afirmă că „nu are nici o importanţă dacă eşti femeie sau bărbat, competenţele contează, iar mie niciodată nu mi s-a întîmplat să...“, mă întreb: cum poate oare să mintă în asemenea hal? Dacă ar conta competenţele, am avea nişte aleşi remarcabili. Dacă nu ar conta că o persoană este femeie, probabil că nu am fi avut 40,8% din cetăţeni care să declare: eu nu votez o femeie. Bărbaţii au mai multe şanse să fie aleşi pentru că sînt bărbaţi. Nu avem 40,8% cetăţeni care să fi spus: eu nu votez un bărbat. Nu în ultimul rînd, să nu uităm că lumea noastră este destul de mică şi limitată, iar experienţele altora pot fi diferite. Jocul evidenţelor, aşadar. Tot ceea ce aţi citit pînă acum nu sînt lamentări dramatice, ci numai o serie de constatări seci, pe care le-am numit „evidenţe“ şi pe care e bine să le luăm în calcul şi în campania care va urma.  

Revin asupra observaţiei empirice că Monica Macovei şi Elena Udrea sînt femei. De ce mai este important? Pentru că atacurile din campanie pot fi şi individualizate în funcţie de gen. Recunosc onest, îmi e teamă de ele şi sper că, dacă mă opresc asupra lor acum, cei care vor citi acest text le vor sancţiona, deoarece înţeleg că viaţa privată este un spaţiu pe care nu-i permis să-l aduci în disputa politică. Voi menţiona două „fronturi“, pentru că am aflat recent de la Ludovic Orban că începe un fel de război, fiindcă Alianţa Creştin-Liberală strînge rîndurile în spatele unui „general“. Un front dur şi de un remarcabil grobianism este cel asociat vieţii private. Poţi afecta imaginea unei femei pornind de la aspecte reale ori imaginate (cel mai adesea) din viaţa ei privată: A divorţat aia, nu e în stare să ţină un bărbat, cum să ţină o ţară? Se ştie că a fost amanta ăluia, ce, ajungea ea aici? O altă cale de atac este una înrădăcinată în stereotipuri de gen, pornind de la vestimentaţie, pînă la comportament: prea multe taioare, nu e feminină; tocuri prea înalte şi rochie prea decoltată; nu zîmbeşte destul şi ridică tonul, e „caţă neagră în cerul gurii“. Caracterizarea din urmă nu este a mea, îi aparţine jurnalistului Cristian Tudor Popescu şi este urmarea unei emisiuni care i-a avut ca invitaţi pe Anca Boagiu şi pe Neculai Onţanu, pe cînd cei doi îşi disputau mandatul Primăriei sectorului 2. Slabe şansele, nu-i aşa, să ne lovim de: A divorţat ăla, nu e în stare să ţină o femeie lîngă el, cum să ţină o ţară? Se ştie că a fost amantul ăleia, altfel ajungea el aici? Curios, mă întreb acum de ce bărbaţii care candidează nu au primit întrebări precum: sînt oare românii pregătiţi să fie conduşi tot de un bărbat?

Monica Macovei şi Elena Udrea poartă cu ele povara neobişnuitului de a fi candidate în campania pentru alegerea preşedintelui ori a preşedintei. Ele se vor confrunta şi cu incapacitatea noastră de a le vedea dincolo de imaginarul fiecăruia/fiecăreia despre cum trebuie să fie o femeie în politică, cu inabilităţile noastre de a le înţelege dificultăţile într-o lume construită de bărbaţi. Ele vor avea de înfruntat şi nemulţumirile noastre pentru că vom avea aşteptări de la ele, iar în caz de eşec, vom da mulţi cu lehamite din mînă şi vom spune: deh, femei. Monica Macovei şi Elena Udrea poartă cu ele propria incapacitate de a nu îşi înţelege şi asuma candidatura şi ca femei. Pe de altă parte, poţi să le judeci?  

Tristeţea boabelor de cafea ori „cum ar fi dacă?“

Am fost provocată să îmi imaginez cum ar fi dacă România ar avea un preşedinte femeie. Vă spun cu onestitate că nu ştiu. Da, este drept, sînt cîteva exemple de femei şef de stat, dar ezit să transpun un model politic din alte părţi în ţărişoară, pentru că actorii noştri politici (de pildă, partidele) m-au învăţat că există un soi de „originalitate“ care dă planurile peste cap. Apoi, dacă porneşti pe drumul stereotipurilor de gen, am putea spune că vom avea mai mult dialog, negociere, temperare a discursului politic, mai puţine şanse să auzim „ţigancă împuţită“. Însă un răspuns onest mă face să introduc o metaforă, cea a „tristeţii boabelor de cafea“. Mă gîndeam eu, înainte să trimit în lume acest articol, ce să răspund la întrebarea „cum ar fi dacă am avea o preşedintă?“ Sînt atîtea necunoscute, încît pot să cer şi boabelor de cafea să îmi arate viitorul. Boabele acestea de cafea sînt triste pentru că se văd nevoite să îmi ofere mie un răspuns, cînd treaba lor este alta, să dea viaţă unei licori care să-mi limpezească mintea.  

Răspunsurile nu trebuie să stea în imaginaţia mea şi în boabele de cafea. Ele ar fi trebuit să aibă o altă sursă, şi anume democraţiile noastre firave, partidele politice, instituţiile naţionale şi internaţionale (printre care şi Biserica), cetăţenii, minţile închise ale unor filozofi care au pus fundamentele unor sisteme politice şi de gîndire nedeschise femeilor decît tîrziu în istorie.  

Aş putea mai degrabă să răspund cum mi-ar plăcea mie să fie o candidată. Mi-ar plăcea să vadă femeile din România în calitatea lor de cetăţene, să nu se teamă de ele şi de problemele lor, să le identifice nevoile şi interesele şi să facă lumea mai bună de trăit şi mai decentă pentru ele. Mi-ar plăcea să cunoască şi istoria drepturilor femeilor, ca să înţeleagă de ce este percepută ea diferit pentru că este femeie. Mi-ar plăcea să fie fermă, asertivă, politicoasă, să aibă mesaje clare în campanie şi un program, să se construiască pe sine şi mai puţin să-i deconstruiască pe contracandidaţi. De fapt, aşa mi-ar plăcea să fie şi un candidat bărbat, dar aş vrea să cunoască istoria drepturilor femeilor ca să înţeleagă de ce acum el are mai multe şanse în comparaţie cu Elena Udrea şi Monica Macovei.

Oana Băluţă este conferenţiar dr. la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea Bucureşti. În 2013, a publicat volumul Feminism modern reflexiv, Editura Tritonic.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Ali Khamenei FOTO Shutterstock jpg
Ce ar putea însemna pentru Iran stingerea conflictului cu SUA și Israelul: „Mitul securității a fost spulberat”
Vreme de peste trei decenii, Iranul a construit o rețea de rețele proxy pentru a-și duce bătăliile mult dincolo de granițele sale – ținând inamicii la distanță, în timp ce liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, își întărea puterea. Atacurile directe asupra Iranului erau de neconceput.
steag drapel iranian iran moscheea Sheyk Lotf Allah foto shutterstock
Cel puţin 26 de persoane au fost arestate în Iran pentru colaborare cu Israelul: „Agenţi şi participanţi involuntari la recentul război impus de regimul sionist"
Cel puţin 26 de persoane acuzate de colaborare cu Israelul au fost arestate în provincia Khuzestan, în sud-vestul Iranului, la două zile după ce un armistiţiu între cele două ţări a pus capăt unui război de 12 zile, au anunţat media iraniene miercuri seara, potrivit AFP.
trump netanyahu foto epa efe
Donald Trump cere ca procesul lui Netanyahu pentru corupţie să fie „anulat imediat”: „A fost un războinic cum nu s-a mai văzut în istoria Israelului”
Preşedintele SUA, Donald Trump, a cerut miercuri, 25 iunie, anularea „imediată” a procesului de corupţie al premierului israelian Benjamin Netanyahu, despre care spune că este o „vânătoare de vrăjitoare”.
Declarații de presă susținute de președintele Senatului, Ilie Bolojan, în paralel cu un protest spontan al funcționarilor publici angajați în Senatul României, în București. FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Cât va rezista coaliția cu patru partide? Analist: „S-ar putea ca tensiunile să apară și mai repede"
Rocada guvernamentală, programată în aprilie 2027, dă un termen de „expirare” actualului cabinet, moment care ar putea prezenta un pericol de rupere a coaliției. Noua formulă, cu patru partide care au ideologii diferite, s-ar putea rupe în orice moment, spun analiștii.
buze augmentate shutterstock 1172625724 jpg
Cum să ai buze mari, cărnoase și atrăgătoare fără să apelezi la injectări. Mixul făcut în casă care are rezultate rapide
Pentru multe persoane, buzele pline și bine conturate sunt un simbol al frumuseții și al senzualității. Dacă îți dorești buze mai mari, dar nu vrei să apelezi la proceduri invazive precum injecțiile cu acid hialuronic, există soluții naturale și accesibile pe care le poți încerca acasă.
Vinieta taxa de drum bulgărească Foto bgtoll bg
Vinieta și taxele de drum în Bulgaria: ce trebuie să știe toți românii care merg cu mașina spre Grecia sau Turcia
Tot ce trebuie să știi despre vinietă și taxa TOLL în Bulgaria în 2025 – tarife, valabilitate, amenzi și sfaturi utile pentru turiști și șoferi în tranzit.
GettyImages 615313480 jpg
Lecțiile istoriei: cum a pierdut România Basarabia acum fix 85 de ani. Istoric: „Să fim pregătiți pentru orice eventualitate”
La 85 de ani de când România a fost obligată să cedeze Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței, profesorul Silviu Miloiu, președinte al Asociației Române de Studii Baltice și Nordice, explică pentru „Weekend Adevărul“ care este istoria tumultuoasă a acestor teritorii
image png
Superman 2025 o să apără pe 11 iulie pe marile ecrane. De ce nu ar trebui să-l ratezi. James Gunn dezvăluie o nouă eră DC cu cel mai uman erou de până acum
Pe 11 iulie 2025, lumea va privi în sus – și în format IMAX. James Gunn, noul co-creator al Universului DC, inaugurează o nouă eră a supereroilor cu cea mai umană versiune a lui Superman de până acum.
drapel iran foto pixabay
Momentele decisive care au marcat istoria modernă a Iranului. Cum a ajuns de la un stat occidentalizat la teocrație fundamentalistă
Evoluția Iranului pe scena istoriei a fost marcată de invazii, influențe religioase și colonialism. Blestemul Iranului a fost poziția geostrategică deosebită, dar și rezervele sale de petrol. Toate convulsiile politice și sociale ale acestei țări au afectat întreaga lume.