Internetul ca spaţiu de exprimare a terorismului în serviciul Jihadului

În actuala epocă a abundenţei de tehnologii, se asistă la hiatusul între tradiţionala eră a asasinatelor şi a războaielor simetrice, derulate pe cîmpul de luptă, şi cea a decapitărilor de ostatici în direct şi a execuţiilor în rîndul minorităţii yazidite din Irak, urmărite de milioane de spectatori, în timp real, demersuri ce conturează capacitatea organizaţiilor teroriste, pe de o parte, de a utiliza, în manieră profesionistă, tehnologiile şi, pe de altă parte, de a deplasa confruntarea în spaţiul virtual.

Mai mult, irupţia reţelelor sociale în mediul virtual a transformat Internetul într-un vector de propagandă al indivizilor susceptibili a fi la originea radicalizării şi recrutării teroriste de inspiraţie jihadistă, numeroasele reţele precum Facebook, Dailymotion sau Twitter permiţînd difuzarea de imagini ce pot schimba lumea sau antrena intervenţii în anumite puncte fierbinţi ale globului. Astfel, clipurile video privind actele violente sau executarea recentă, de către Statul Islamic din Irak şi Siria, a jurnalistului american James Foley sînt exemple concludente ale eficacităţii reţelelor sociale, facilitatea şi rapiditatea circulaţiei informaţiei reprezentînd atribute incontestabile ale Internetului, utilizate, în manieră distructivă, de către entităţile jihadiste.

Gama variată de tehnologii oferă cadrul perfect derulării unor campanii propagandistice şi de publicitate, grupările teroriste dispunînd astfel de pîrghii moderne de diseminare a propriilor convingeri, de legitimare a cauzei, de compromitere a duşmanului sau de manipulare a imaginii proprii. În acest sens, exemplul cel mai elocvent este campania de publicitate asiduă derulată, în mediul virtual, de către organizaţia iraniană „Mojahedinii Poporului din Iran“, în vederea suprimării acesteia de pe lista organizaţiilor teroriste. Consecinţă inclusiv a lobby-ului agresiv în mass-media francofonă şi anglofonă şi pe reţelele de socializare, această organizaţie cu trecut şi prezent obscur a reuşit să fie delistată şi să mobilizeze o serie de responsabili politici occidentali, pentru a se alătura cauzei acesteia, dispunînd astfel de o forţă virtuală ce pare, în egală măsură, să fascineze şi să provoace temeri Occidentului.

De asemenea, servind aceloraşi scopuri propagandistice, „Hezbollahul“ libanez deţine canalul de televiziune Al-Manar, în timp ce „Hamasul“ palestinian posedă canalul TV Al-Aqsa, ambele entităţi teroriste avînd în portofoliul media programe de radio şi o infrastructură diversificată de website-uri destinate propagării ideologiei radicale, acestea transformîndu-se, recent, inclusiv într-o platformă de diseminare fie a mesajului regimului Bashar Al-Assad din Siria alawită, fie a altor grupuscule fundamentaliste din regiune.

Devenit un mediu de comunicare pentru terorişti, Internetul oferă oportunităţi diversificate de interacţiune, de partajare a informaţiilor şi chiar de angajare activă şi în timp real în discuţii virtuale; or, această emergenţă a organizaţiilor teroriste se regăseşte inclusiv în numărul incontrolabil de site-uri, chaturi, forumuri, conturi cu conţinut extremist, toate entităţile teroriste, indiferent de dimensiunea acestora, fiind prezente pe Internet într-o formă sau alta.

Recrutarea şi apoi mobilizarea şi instruirea recruţilor şi a partizanilor, prin intermediul Internetului, au devenit practici cvasiprezente în activitatea teroristă, computerele confiscate ale suspecţilor constituindu-se în dovezi indubitabile ale modului în care Internetul a înlocuit cu succes capitalul uman şi taberele de antrenament. Aşadar, un simplu click permite descărcarea de materiale video, instrucţiuni şi manuale online ce explică detaliat modul de construire a unei bombe, a centurilor explozive, a executării unei misiuni şi chiar a manierei sigure de utilizare a Internetului şi de disimulare a identităţii şi activităţilor derulate în mediul virtual.

De asemenea, existenţa unor astfel de site-uri legate de modul de creare a unei celule teroriste şi de eludare a autorităţilor, de achiziţionare de armament şi materiale cu dublă utilizare, de realizare a unor hărţi şi diagrame interactive permite partajarea de informaţii către orice individ pretabil a adera la grupările teroriste.

Platformă deschisă şi participativă de exprimare, Internetul este, în accepţia organizaţiilor teroriste, un cadru propice al activităţilor subversive proprii, iar accesul la tehnologii performante a facilitat, într-o manieră crescîndă, reorganizarea acestora în spaţiul virtual şi descentralizarea operaţiunilor teroriste.

Mişcarea jihadistă modernă este privată de un teritoriu fizic bine delimitat; de aceea, în prezent, se asistă, mai mult ca oricînd, la configurarea unui refugiu virtual în care se permite diseminarea simultană şi rapidă a informaţiei, cu costuri modice, autorul beneficiind de protecţia anonimatului.

Astfel, Internetul a devenit un instrument esenţial supravieţuirii entităţilor teroriste, utilizarea de tehnologii moderne şi de sisteme performante de comunicaţii oferind facilitatea apariţiei unei comunităţi virtuale ghidate indirect de convingeri ideologice şi teologice, dar şi a (re)activării de baze operaţionale, de data aceasta, în mediul virtual, ce pretind să-şi asume un rol eminamente global, prin declanşarea unui război psihologic de uzură, caracterizat de propagarea virtuală a terorii, temerilor şi sentimentului de insecuritate.

Adaptîndu-se la mutaţiile tehnologice ce îi permit o finanţare imediată şi cvasianonimă, terorismul apelează la Internet nu numai pentru a colecta informaţii, ci şi fonduri financiare necesare executării de acte teroriste, secretul bancar, invocat de o serie de bănci respectabile, facilitînd transferul de fonduri de provenienţă criminală, via Internet.

Subsecvent acesteia, în aceşti ultimi ani, Internetul a devenit un mod de legătură între diferitele grupuscule teroriste şi infrastructura lor operaţională, deseori plasate la o distanţă considerabilă, descentralizarea organizaţiilor obligîndu-i, mai mult ca oricînd, pe liderii acestora să recurgă la Internet ca spaţiu relaţional sau de planificare şi coordonare a acţiunilor. Instrucţiunile transmise electronic, în general codate lingvistic, informaţiile mascate prin steganografie sau mesajele criptate între diferiţii membri ai organizaţiilor teroriste de pe adrese web gratuite maschează operaţiuni de anvergură, exemple elocvente fiind modul de planificare a atacurilor de la 11 septembrie 2011 prin Internet sau coordonarea atacurilor Hamas împotriva ţintelor israeliene.

De asemenea, conştientizînd că Internetul reprezintă un mediu generos al desfăşurării războiului „întru numele lui Dumnezeu“ (vocabula arabă „bismillah“), beneficiind de acelaşi grad de importanţă precum un Kalaşnikov, o rachetă sau chiar o piatră a palestinienilor, declanşatoare de Intifada, mişcarea jihadistă actuală recurge la Internet precum la o bază de date din care prevalează date şi informaţii necesare pregătirii de acţiuni. Astfel, accesul imediat la sursele deschise reprezintă un alt atu al Internetului, acesta devenind o sursă inepuizabilă de cunoaştere, de prospecţie a datelor şi de obţinere de informaţii preţioase asupra infrastructurilor critice şi chiar asupra activităţilor şi strategiilor contrateroriste ale structurilor responsabile de securitatea cetăţenilor.

Conştientizînd dificultăţile autorităţilor de a monitoriza şi controla activităţile derulate în mediul virtual, organizaţiile teroriste recurg la Internet pentru a disemina teama şi intimidarea, materialele video ce surprind militanţi islamişti care execută civili în oraşele siriene şi irakiene propagînd un accentuat sentiment de insecuritate la nivel global. De asemenea, numărul crescînd de conturi Twitter şi Facebook, grafica materialelor postate şi nivelul superior de editare, dublate de un fond muzical atractiv, indică un grad ridicat de utilizare a social media de către entităţile teroriste, în vederea acoperirii unei audienţe cît mai mari şi a realizării unor obiective diferite.

I. Erhan este analist pe zona Orientului Mijlociu.