Pe-ăştia îi avem, cu ăştia defilăm

- argument -

În 1996, s-a conturat destul de devreme confruntarea între Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, în 2004, a fost limpede că lupta se va da între Adrian Năstase şi Traian Băsescu (mă rog, după episodul cu „dragă Stolo“ şi lacrimile aferente...), în 2009, PSD s-a hotărît din timp asupra candidaturii lui Mircea Geoană. Doar în 2000, cînd dreapta n-a fost în stare să propună un candidat puternic, a apărut în turul II „surpriza“ Vadim Tudor. De data aceasta, desemnarea candidaţilor s-a tot sucit şi învîrtit pînă de curînd. Iar unii despre care se vorbea mult ca posibili prezidenţiabili – Crin Antonescu din partea PNL/USL, Cătălin Predoiu din partea PDL, Cristian Diaconescu din partea PMP, ori Mihai Răzvan Ungureanu din partea Forţei Civice – au rămas „pe margine“. „Adevăraţii“ candidaţi au apărut tîrziu, cu greu şi cu surprize: acum cîteva luni, Victor Ponta încă mai spunea că nu vrea să candideze, „dreapta abia reunită“ încă ezita între Iohannis, Predoiu şi MRU (şi făcea de zor sondaje), Monica Macovei îşi vedea de ale sale, PMP aştepta semnalul de la Traian Băsescu. Desemnarea candidaţilor la cea mai importantă funcţie în stat a fost ceva între telenovelă şi thriller cu „răsturnări de situaţie“. De bine, de rău, am ajuns să ne cunoaştem candidaţii, iar Biroul Electoral Central şi-a închis porţile: rien ne va plus. Sau poate da: „ştiutorii“ care au acces la „surse“ pretind că nu’ş ce candidat va fi obligat să se retragă, Traian Băsescu se pregăteşte să anunţe că un candidat a fost ofiţer acoperit, comentatorii spun că trebuie să ne aşteptăm la „cea mai murdară campanie electorală de pînă acum“ (dar cînd nu s-a spus aşa?...).  

În acest context, vă propunem un exerciţiu de normalitate (poate unora li se va părea forţată, mimată, nepotrivită – asta e!). Pe-ăştia îi avem, cu ăştia defilăm. Am făcut în redacţie un chestionar şi i-am invitat să răspundă pe cei mai bine plasaţi în sondaje. Am adăugat cîteva informaţii despre fiecare. Plus un articol despre modele de politicieni străini din care ne-am putea inspira, şi unul despre candidaturile feminine (căci asta e cu adevărat o noutate în politica românească). Şi o anchetă printre adolescenţi, despre ce aşteaptă ei de la viitorul preşedinte. Mai departe, poporul suveran va decide.

Ilustraţie realizată de Ion BARBU