Generaţia rapidă
Zilele trecute, am postat pe Facebook un mesaj. Anunţam că sînt în căutarea unor tineri cu care să stau de vorbă despre ce se mai poartă acum şi alte informaţii care m-ar fi ajutat să scriu acest articol. Iulia, o tînără din lista mea de prieteni, postează, pe post de comentariu, o imagine animată cu o femeie care se zbate ca şi cum ar vrea să treacă de cei doi poliţişti din faţa ei. Pe imagine scrie „I volunteer!“.
„De ce ai postat poza aceea, în loc de comentariu?“ o întreb. „Îmi plac meme-urile. Mi s-a părut mai interesant aşa, decît să-ţi spun că vreau să particip la sondaj. Plus că mi-a plăcut cartea Jocurile foamei. E mai original.“ Iulia răspunde rapid pe messenger-ul de la Facebook. La final, rîde. Are 18 ani şi cîteva luni. Este în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr“, din Capitală. Ascultă metal rock. Citea ultimele pagini din Soldaţii de Adrian Şchiop, cînd am vorbit cu ea. Se îmbracă în haine închise la culoare, are unghii din gel, albastru închis, părul lung şi poartă aparat pentru îndreptat dinţii. Ne ştim de la atelierul de scriere creativă, organizat de Revista de Povestiri la începutul acestei luni.
Între Iulia şi tinerii din zilele noastre despre care se vorbeşte par să fie puţine lucruri în comun. Acei tineri care ascultă manele, pică bacalaureatul în masă, urmăresc pagina de Facebook a Biancăi Drăguşanu şi dau like la postările lui Mircea Badea. Despre care se spune că sînt o generaţie ghidată de nonvalori. Din cauza cărora viitorul României pare sumbru. Am rugat-o însă să îmi spună mai multe despre colegii şi cunoscuţii ei. Ce valori au cei de vîrsta ei? Chiar dacă fac sau nu parte din grupul ei de prieteni.
„Poţi să trimiţi pagina goală. E o generaţie superficială, interesată mai mult de imagine“, spune Iulia. Pentru ea, tinerii sînt prea puţin preocupaţi de spiritualitate, de cunoaşterea de sine şi a celor din jurul lor. Puţin încurajaţi de societate, un rol important în dezvoltarea lor îl au părinţii. Sînt „copii în miniatură ale părinţilor.“ Dacă doresc să afle mai multe despre un subiect, „Internetul are răspunsuri la orice“, este de părere Iulia.
Potrivit unui studiu GfK România, tinerii petrec peste 20 de ore pe săptămînă pe Internet. Vorbesc cu prietenii şi cu cei apropiaţi, ascultă muzică şi urmăresc filmări şi transmisii video. „Un tînăr trăieşte într-o lume «multi screen». Vrea să selecteze singur conţinutul consumat. Caută în permanenţă conţinut nou, ce îi menţine atenţia pentru cîteva minute, înainte să treacă la următorul stimul“, spune Andreea Coca, Digital Market Intelligence Consultant. Iar Internetul oferă o gamă largă de stimuli.
Permanent conectaţi şi cu multe opţiuni de informare, tinerii se plictisesc repede. „Nu au răbdare şi nu au de ce să aibă răbdare, pentru că sînt obişnuiţi să aibă acces imediat la informaţii. Pentru ei, amînarea sentimentului de satisfacţie nu sporeşte plăcerea surprizei, ci frustrează. Sînt generaţia «aici şi acum»“, completează Andreea Coca.
Despre răbdare mi-a vorbit şi Iulia. Cînd e vorba de viitor, marea majoritate a colegilor ei nu se gîndesc mai mult de cinci-şase ani în avans. „Nu mai are nimeni răbdare să se gîndească la viitor.“ Planurile sînt pe termen scurt, deciziile la fel. Ei ştiu că locurile de muncă sînt în schimbare datorită repeziciunii cu care tehnologia evoluează şi preferă să nu facă planuri. Trăiesc momentul.
Iulia nu ştie încă la ce facultate se va înscrie. Îşi va căuta un loc de muncă, însă ca să capete experienţă. Pentru un job bun, e importantă experienţa. Iar concurenţa este mare. Unul din patru tineri sub 25 de ani sînt şomeri în România. Din acest punct de vedere, ţara noastră se aliniază trendurilor europene. Mai mult sau mai puţin pregătiţi, tinerii ies de pe băncile facultăţii cu aşteptări mari. Cer beneficii mari pentru nivelul lor de pregătire. Vor să ardă etapele de ucenicie şi să ajungă direct specialişti.
Wasi Vasii este un tînăr din Bucureşti. Este în clasa a XII-a. Pe profilul său de Facebook scrie că lucrează la Tumblr (o reţea de socializare destul de apreciată de tineri). Din aceeaşi categorie, Mădălin spune că este „managing director“ la Bershka. „Vor să impresioneze. Pe Facebook eşti ceea ce ai vrea să fii, nu ceea ce eşti. Culegi cele mai bune chestii din viaţă, le împachetezi frumos şi le pui acolo“, spune Iulia. Imaginea este importantă online. „În ultima vreme, pozele care ajung pe profil sînt mai atent selecţionate şi chiar făcute de fotografi profesionişti. Ideea de vedetism se leagă foarte mult, de fapt, de integrare în grupul de prieteni şi de acceptarea lor de societate. Tinerii sînt foarte nesiguri pe ei, iar societatea actuală nu putem spune că oferă un mediu propice pentru a-şi dovedi – sau găsi – calităţile. Pentru a fi apreciaţi. Facebook e la îndemînă pentru asta“, spune Andreea Coca, GfK România.
Printre cei mai apreciaţi sînt oamenii de succes. Tinerii sînt pragmatici. Pentru ei elitele au locuri de muncă bine plătite, se îmbracă în haine „la modă“ şi au cele mai noi gadget-uri. Cînd e vorba de cumpărături, tinerii „sînt actori de shopping «cu normă întreag㻓, cum spune Vintilă Mihăilescu în studiul YouBUS 2013-2014: „Tinerii din România, tendinţe în activităţi, preferinţe şi consum“, realizat de Brennan Research. Iau decizii singuri şi au modalităţi proprii de a face cumpărături. Hainele sînt, oricum, în topul cumpărăturilor tinerilor. „Trebuie schimbate repede. Să ai mereu noua colecţie.“ Nu mai au răbdare să se rupă hainele – spune Iulia.
Sînt importante like-urile primite de la prietenii din lista de Facebook. Dincolo de virtual, însă, discuţiile sînt mai rare, sau în grupuri mai restrînse. Colegii Iuliei nu vorbesc prea mult între ei despre probleme personale. „Dai check-in pe Facebook cu ei, dar nu e nici o interacţiune la nivel personal.“ Dacă vor să întrebe ceva, folosesc site-ul Tpu.ro, Yahoo Answers sau alte platforme de acest tip. Cît despre relaţiile intime, spune că sînt „multe şi scurte“. Iar această tendinţă se prelungeşte, uneori pînă spre 30 de ani sau peste.
„Sînt toţi la fel, că toţi fură. Toţi sînt pe pile.“ Aşa cred colegii Iuliei despre politicieni. Şi ţinînd cont de lista de condamnări penale din rîndul lor, e greu de contrazis o asemenea părere. Cert e că tinerii nu vor să se mulţumească doar cu răul cel mai mic. Preferă să nu aleagă nimic, atunci cînd vine vorba de viaţa politică. „E un cerc vicios. Nu alegem pentru că nu ne plac. Nu se schimbă nimic pentru că nu alegem. Aşteptăm să dispară, aşa, magic“, spune Iulia.
Alexandru Dinovici, Senior Qualitative Researcher la Brennan Research, este de părere că tinerii sînt mai apropiaţi de valorile europene. Datorită Internetulului sau nu, tinerii se apropie de tendinţele europene în multe privinţe. Sînt mai deschişi către diversitate culturală şi descoperirea valorilor altor state.
Un profesor bun este acela care ştie să înţeleagă elevii. „Cu cît se face legătura mai uşor între elevi şi profesor, cu atît mai bine. E şi el om, să se comporte ca de la egal la egal“, spune Iulia. Ea crede că profesorii mai tineri se pot apropia mai uşor de elevi. Să cunoască bine materia, să fie corect, să pună accent pe înţelegere şi să stimuleze creativitatea. Aşa arată profesorul ideal, potrivit studiului „Educaţia prin ochii tinerilor, 2012“, realizat de Brennan Research. Ei consideră sistemul de învăţămînt instabil, foarte puţin practic, dotat neadecvat şi cu o programă nepotrivită. Pentru învăţare, Internetul vine foarte bine în întîmpinarea lor. Cu metode creative şi vizuale, disponibile imediat din orice parte a lumii, Internetul este principala sursă de documentare a tinerilor. În acest context, mulţi dintre ei termină o facultate ca să obţină o diplomă şi majoritatea copiază.
Tinerii nu citesc aşa de mult. „E mai uşor să te uiţi la un film. Nu mai are nimeni răbdare să citească o carte“, spune Iulia. „La americani, şcoala e făcută să te distrezi. La noi e invers. E un sistem foarte greu, toată presiunea e pe noi. Nu avem timp deloc pentru noi. Trebuie să fim foarte organizaţi.“ Pentru ea, multitudinea de teme, proiecte şi activităţi e apăsătoare uneori.
Iulia este nemulţumită de tinerii de vîrsta ei. Ea crede că valorile sînt aceleaşi, „contează doar ordinea în care le pui.“
Dincolo de presiunea perfecţiunii, a lui „aici şi acum“, „mai mult“ şi „mai repede“, fără Internet şi Facebook, Iulia n-ar mai fi ajuns să caute o fotografie ca să îmi trimită ca răspuns. Iar eu n-aş fi ajuns la ea aşa de repede.
Vera Ularu este coordonator comunicare FDSC.
