⬆
Tema săptămînii
Pagina 86
Rînduri, numere, alegeri
În 2000, eram student la Central European University şi am mers cu cei şase colegi români să votăm. Nu îmi amintesc să fi fost aglomerat, nu îmi amintesc nici actul de a pune ştampila pe buletinul de vot, dar ţin minte că, după ce am terminat toţi de votat, o doamnă din personalul ambasadei ne-a invitat la un ceai.
Parteneriat şi romantism
Mergem pe stradă, femei şi bărbaţi, alături şi îngînduraţi. Chiar dacă sîntem cu partenerul, nici nu mai observăm care dintre noi stă la marginea trotuarului şi care-n partea dinspre interior. Fiecare-şi cară, conştiincios, rucsacul cu laptopul lui – nici prea greu, nici prea uşor.
Iubirea şi ritualurile sale în literatura medievală
O teorie foarte interesantă a fost lansată, cu ceva vreme în urmă, de către marele medievist francez Georges Duby. Acesta, analizînd strategiile matrimoniale ale aristocraţiei franceze, a lansat teoria care face din curtoazie un fel de joc de societate, destinat educării tinerilor cavaleri şi pregătirii lor pentru rolurile sociale.
Trubadurii şi arta de a face curte
„A face curte? Păi, vorbeşti ales, o inviţi undeva. Nu pe stradă sau în parc. La Bamboo, nici atît. Că nu se uită la tine dacă n-ai maşină în parcare! Nu vrea nici la teatru. La operă, nu mai spun! Nu poţi să o agăţi cu un trandafir. Asta merge poate la Doamnele peste 40 de ani. E greu de tot!“ (Marian, funcţionar)
Comportamentul unei alte lumi
În troleibuz, doi tineri: blugi strîmţi, „geci“ de sky, tricouri cu pieptul imprimat. Băiatul stă jos, nepăsător; în faţa lui, în picioare, fata îi vorbeşte, face glume, nu pare deloc stingherită. Eu sînt cea stînjenită ca dinaintea anormalului. La un moment dat, băiatul se scoală totuşi şi îi oferă locul fetei. Îmi vine inima la loc.
„Masculinul şi femininul trăiesc în dulce devălmăşie“ - interviu cu Bebe MIHĂESCU
"Nota obligatorie şi necesară nu face casă bună cu timpul prezent. Ca să putem fi în orizontul curtoaziei şi al aurei romantice, ar trebui să existe educaţia admiraţiei femeii! Secolul pe care îl petrecem admiră sexualitatea."
Rolul civilizator al femininului
Departe de a fi sinonimă cu ideea de emancipare a femininului, dragostea curtenească este dominată de dorinţa masculină de a-şi evidenţia rafinamentul şi eleganţa prin intermediul doamnei. Cavalerii venerau o doamnă enigmatică, îi purtau culorile, o slujeau cu fidelitate, o apărau de curtenii trădători...
O consultaţie într-o afacere de onoare din 1927
Deşi astăzi este perceput drept un obicei medieval, demult uitat, duelul atingea perioada de maximă înflorire în România în plină Belle Époque, cu aproximativ o sută de ani în urmă. Ritualul considerat perimat de unii supravieţuia şi Marelui Război, împotriva tuturor aşteptărilor.
Cei şapte ani de-acasă...
În zilele noastre, stăm destul de prost cu comediile bune, iar despre cei şapte ani de-acasă, ce să mai vorbim... E cît se poate de trist să vezi cum s-au degradat lucrurile, iar confuzia valorilor duce la evenimente din ce în ce mai grave.
Cavalerismul în Marea Britanie - politeţe sau „sexism“?
În societatea britanică, sufragetele de la începutul secolului 20 au fost primele care, în afara luptei pentru dreptul la vot al femeilor, s-au revoltat împotriva ideilor tradiţionale de cavalerism şi curtoazie: de ce să fie femeile tratate de bărbaţi ca fiind sexul slab, neajutorat, incompetent?
Cum mai dansăm tango?
Manierele „tangoului“ în adolescenţa mea erau mai degrabă stîngace, dar de o stîngăcie fermecătoare. Exista un adevărat ritual de a invita o fată în oraş. Întîi zîmbete, ocheade, căutarea unor pretexte ca să intri în vorbă cu ea.
A şedea atunci cînd ţi se spune
Pe timpurile uşor înspăimîntătoare, cînd eram la intensiv informatică, fetele nu ieşeau să şteargă tabla niciodată. Am avut, la un moment dat, o doamnă dirigintă care a impus regula asta, ce mă scăpa pe mine ori pe alte domnişoare tare amatoare de fizică.
„Nevoia să fim un pic răsfăţate“ - interviu cu Antoaneta RALIAN
"Totdeauna îmi plăcea, cînd m-aşezam la masă, ca bărbatul să-mi ţină scaunul, să mă ajute să mă aşez. Cînd intram într-un restaurant, să păşească el întîi, să-mi deschidă uşa, să mă lase să intru eu. Îmi plăcea să-mi ţină paltonul sau pardesiul."
Cu ochii larg deschişi
Deşi despre societatea civilă se tot vorbeşte şi deşi efectele impactului pe care aceasta îl are asupra structurilor democratice din România sînt de necontestat, prejudecata că în ţara noastră „societatea civilă nu există“ a devenit deja sintagmă, automatism verbal pe care îl articulăm mecanic.
Noiembrie 2014 - nimic nou sub soare?
În decembrie 1989, s-a spus că a explodat mămăliga. Prin toate ţările din jur se întîmplase cîte ceva, numai la noi nu se petrecea nimic. Iar acest lucru nu era de ieri, de azi, ci de multă vreme. În alte ţări, drumul către capitalism fusese pavat cu demonstraţii populare ample, cu proprietate privată, cu multipartitism.
Exerciţiu de imaginaţie: democraţia fără societate civilă?
Dacă e să ne uităm la Collins English Dictionnaire, exerciţiul propus este interzis prin definiţie, căci societatea civilă ar însemna chiar „elemente precum libertatea de exprimare şi justiţia independentă, care constituie societatea democratică“.
„Critica e bună cînd e constructivă“ - interviu cu Ionuţ SIBIAN, director al FDSC
"În 2010, unul dintre finanţatorii şi susţinătorii sectorului neguvernamental a fost CEE Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe. La acel moment existau cîteva sute de proiecte susţinute în ţările din Europa Centrală şi de Est şi s-au gîndit să ne adune sub umbrela unui forum al societăţii civile din această zonă."
„Cel mai dinamic spaţiu experimental“ - interviu Codru VRABIE, membru Funky Citizens
Societatea civilă care se activează sincopat pare că are substanţa de a schimba rezultatul unor alegeri, în perspectiva unora, chiar dacă nu pare a fi decît un „tun“. Dar tunul poate distruge şi cu o singură lovitură un zid în fortăreaţa adversă.
De la nimic la protest şi de la protest mai departe
Surprinzător pentru toată lumea, la începutul lui 2012, timp de mai bine de o lună, au avut loc proteste majore în România. Au pornit de la faptul că preşedintele României a jignit un apreciat tehnocrat, dar pe fondul unor nemulţumiri generalizate, au evoluat în multiple direcţii.
Gala Participării Publice
În 2014, cîştigătorii celei de-a V-a ediţii a Galei Premiilor Participării Publice, Gală organizată de CeRe – Centrul de Resurse, au fost...
#activismul2.0 - libertate, egalitate, intimitate
Activismul făcut posibil de reţelele de socializare nu este însă un panaceu universal pentru problemele civice ale unei societăţi. Participarea la anumite reţele poate avea, pentru unii indivizi, o dimensiune mai degrabă simbolică.
Kit pentru democraţie
Mii de români din diaspora au stat ore în şir la coadă, în ambele tururi de scrutin, fără să reuşească să voteze. Organizare defectuoasă. Insuficiente secţii de votare deschise. Prea multă birocraţie. Motivele sînt diverse.
Societatea civilă şi eu
Personal, sînt convins că, prin implicarea mea şi a celorlalţi, putem demonstra că sîntem oameni care am greşit, că regretăm şi vrem să ne reparăm greşelile, făcînd ceva bun şi util pentru oamenii din comunitatea respectivă.
Singur e cel mai sigur
Dosarul de faţă încearcă să analizeze şi să dezvăluie felul în care artiştii creează şi-şi răspîndesc singuri arta cu mijloace, pe canale şi în locuri neconvenţionale (de unde şi atributele: underground, experiment, alternativ, indie, punk), poate cu vizibilitate redusă, dar fără constrîngeri şi avînd controlul întregului proces.
De la reparaţii casnice la activism online
În prezent, social media reprezintă cel mai puternic instrument DIY, prin care oricine îşi poate crea o reţea şi disemina mesajul. Un termen apărut prin 1995 şi devenit între timp peiorativ, slacktivism-ul desemnează activităţile care au impact doar la scară mică, fiind mai mult modalităţi de a te simţi bine cu tine însuţi.
Nimeni nu scapă de comodificare
De la muzica punk încoace, ideea de DIY este legată de o lipsă (de mijloace sau de expresivitate – vezi celebrele power chords folosite în epocă), cuplată cu un refuz asumat de a o lua pe căile bătătorite ale consumerismului.
„Supapa numită www“ – interviu cu Ernesto BIANCHI
Avantajele pe care le-a adus Internetul sînt incontestabile, iar faptul că muzica a devenit disponibilă (şi) gratis este o pierdere colaterală. Publicul educat va prefera întotdeauna produsul original; prin urmare, problema este mai degrabă legată de scăderea continuă a publicului educat. Iar asta e o problemă culturală.
Do-it-yourself şi protomaneaua
Vorbesc aici despre protomanele, un termen care desemnează astăzi ceea ce, în anii ‘80 şi în prima jumătate a anilor ’90, oamenii numeau muzică de petrecere/de mahala, iar antropologii — muzică orientală. Probabil că unii dintre voi îşi amintesc de Azur şi Generic, Albatros şi Real B, Novomatic şi Tomis Junior.
„Artistul poate face mult de unul singur“ – interviu cu Dan PERJOVSCHI
Ideal, avem toţi nevoie de un sistem artistic performant, unde să existe toate instituţiile, iar toate practicile artei şi finanţării artei să fie posibile. Dar idealul nu există nicăieri şi principala resursă a artistului independent este propria-i putere de a naviga prin permanent schimbătoarea geografie a scenei internaţionale de artă.
Autoerotism psihic
Fascinaţia pentru procesul do-it-yourself este o plăsmuire recentă, de factură modernă. Obsesia acţiunii directe şi totale a unui creator este o reacţie psiho-culturală de revoltă faţă de automatizarea introdusă de maşini, odată cu apariţia acestora.
„Orice carte merită încredere“ – interviu cu Delia PETRESCU
Vasile Alecsandri, într-un moment de entuziasm conjunctural, a afirmat că românul s-a născut poet. După un an de Self Publishing, pot să spun, cu mîna pe inimă că da, unii români s-au născut poeţi. Şi nu numai poeţi, ci şi prozatori.
„M-am mutat într-un camper şi am plecat teleleu“ – interviu cu fotograful Cosmin BUMBUŢ
Ideea de a trimite vederi din călătoriile Teleleu mi-a venit cînd i-am trimis unui prieten o fotografie de la 2 Mai pe care am printat-o chiar acolo şi am pus-o la poştă. S-a bucurat foarte mult cînd a găsit-o în cutia poştală şi mi-am dat seama că oamenii ar aprecia vederile trimise chiar din locul în care au fost făcute.
„Diversitatea donatorilor ne asigură libertatea“ – trei întrebări pentru Vlad URSULEAN
Sîntem o gaşcă de tineri care vor să exploreze realitatea şi să povestească despre asta. Am încercat s-o facem în cadrul sistemului, prin ziare, radio-uri, televiziuni, agenţii de publicitate, whatever. A fost naşpa. Aşa că ne-am făcut propria platformă şi am reuşit să ajungem pe linia de plutire, fără compromisurile „inevitabile“.
Între corpul individual şi corpul colectiv
Avînd în vedere faptul că dansul rămîne, în România, Cenuşăreasa fără bal a artelor, creatorii au, fie că vor, fie că nu, etapa obligatorie de DIY în procesul de elaborare a creaţiilor propuse: tot ce ai sînt propriile tale resurse, corpul tău, mintea ta.
Viitorul nebulos
Pe noi ne interesează de ce societatea noastră, instituţiile publice sau private, statul, partidele, ONG-urile, presa nu par a avea aproape niciodată preocupări legate de viitor, mai ales de viitorul ceva mai îndepărtat. Sînt lucruri care sînt de interes în America sau în alte ţări dezvoltate.
Despre gîndire
Sîntem supuşi în mod sistematic unui bombardament formativ şi informaţional prin care ni se cere să gîndim mai mult, mai repede şi mai bine. Sîntem realmente asaltaţi de nevoia de a ne îmbunătăţi gîndirea critică, pozitivă, laterală, strategică, raţională, creativă etc.
De ce este imposibilă planificarea în socialism?
Gestul obişnuit al unui om obişnuit este acela de a se apleca şi a lua banii, pentru a-i pune frumos în buzunarul propriu. Şansa, probabilitatea statistică, pe care banii respectivi o au, aceea de a rămîne prea mult timp pe stradă, este una infimă.
România – un caz de miopie strategică
România suferă de subdezvoltare în raport cu alte ţări europene, rămîne la coada Europei constant, cu toate că nu resursele sînt cauza, indiferent că vorbim despre resurse naturale sau resurse umane, acesta este un lucru care nu mai trebuie demonstrat.
Planul strategic la români
Întîi de toate, stabilim o viziune pe termen lung. Pentru aceasta, trebuie să ajungem la o înţelegere comună pentru două noţiuni: „viziune“ şi „termen lung“. Viziunea nu e o vedenie, ci, mai degrabă, un vis. Sau cum credem noi că trebuie să arate un anumit domeniu sau un loc, ori cum să se dezvolte o idee peste un interval de timp.
Evaluarea cercetării
Rezultatul a fost că, pe lîngă oameni care şi-au meritat cu prisosinţă titlurile şi posturile, foarte multe poziţii (inclusiv de putere) au fost ocupate de universitari fără operă. S-a întîmplat aşa nu doar în obscure universităţi de provincie, sau la „particulare“, ci şi în mari instituţii de stat.
Despre planificarea strategică
Pentru o societate care a experimentat planificarea totală/totalitară, o discuţie despre utilitatea acestui instrument într-un cadru democratic poate părea periculos-nostalgică. Asta dacă nu clarificăm de la început că planificarea strategică este numai un instrument pentru a atinge nişte scopuri.
Vedere dincolo de orizont
Soarta tristă de astăzi a noţiunii începe cu un act de uzurpare, desăvîrşit mai tîrziu prin „uciderea“ cu sînge rece a referenţialului din care s-a născut: termenul de strateg (strategos). Înainte să existe „strategiile“, a existat, aşadar, o funcţie publică în contextul social al lumii clasice greceşti.
„Naşterea, deşi aşteptată, survine neaşteptat“ - interviu cu Nicoleta HANGU, medic specialist Obstetrică-Ginecologie
Femeile din ziua de astăzi au început să fie destul de preocupate de planificarea familială şi vin la cabinet pentru a se informa corect în vederea alegerii metodei contraceptive potrivite sau pentru că îşi doresc o sarcină.
Nu doar nişte interviuri
Am ales pentru primul Dosar al acestui an să republicăm cîteva dintre cele mai interesante interviuri care au apărut în Dilema veche, în anul 2014. De fapt, toate aceste texte conţin mai mult decît nişte întrebări şi răspunsuri, sînt nişte dialoguri vii, pe alocuri lejere şi colocviale, care abordează teme actuale, pline de sens.
„Scriind, mi-am amintit lucruri pe care le credeam uitate“ – interviu cu David LODGE
"N-aş fi putut scrie cărţile astea, dacă n-aş fi fost profesor universitar. Mi s-a părut că nu există un conflict intelectual real între cele două activităţi – scrierea de romane şi scrierea de texte critice, analitice. Cred că cele două activităţi sînt legate simbiotic, se susţin reciproc."
„Depresia e secretul de familie pe care îl avem cu toţii“ – interviu cu scriitorul Andrew SOLOMON
"Depresia nu e plăcută. Nimeni nu şi-a ales-o. Dar dacă tot te-ai pricopsit cu ea, poţi învăţa multe. Printr-un anumit proces, oamenii găsesc un sens şi îşi construiesc identitatea din experienţele grele prin care trec, iar depresia poate avea această funcţie catalizatoare."
Cele patru bătrîneţi - interviu cu Livius CIOCÂRLIE
Memorialist, eseist, critic, scriitor, cititor rafinat, maestru al autoironiei şi campion al sincerităţii, Livius Ciocârlie este una dintre cele mai discrete prezenţe din peisajul literaturii române. Am stat de vorbă despre bătrîneţe şi lucrările ei, într-o dimineaţă de toamnă, la etajul casei de la Armenească.
„Porniri rebele izbucneau prin muzică“ - interviu cu Margareta PÂSLARU
"Conotaţia negativă învecinată cu ifosele acestei categorii mi-e străină. În ciuda aparenţelor, sînt introvertită, aleg esenţa, sensibilitatea creatoare. Prefer Alergătorii de cursă lungă ale căror perseverenţă şi dăruire sînt descrise în compoziţia cu acelaşi nume."
„Literatura nu e o meserie, e o cale“ - interviu cu Mircea CĂRTĂRESCU
"Se publică atît de puţină literatură străină în America (un infim procent din infimul procent de cărţi de literatură serioasă publicată acolo), încît, paradoxal, autorii buni au o şansă în plus: se văd mai bine, ca nişte fluturi rari şi altfel coloraţi decît restul."
„Cultura costă, dar practicarea culturii aduce bani“ - interviu cu Hugo de GREEF, manager cultural
"Am vrut să creez şi să lucrez cu artişti creativi, am vrut să difuzez aceste opere. Dar mi-am dat seama că, într-adevăr, am o responsabilitate faţă de societate. Mai ales cînd am lucrat cu artişti foarte atenţi la lumea din jur."