Societatea civilă şi eu

Ieşind din definiţii, din studii şi din sfera comentariilor, cine este societatea civilă, la firul ierbii? Cine sînt beneficiarii şi cine – voluntarii? Ce a schimbat în viaţa oamenilor existenţa unei societăţi civile? 

● Ştefan MAKO, Casa Jurnalistului, colaborator în cadrul raportului FreeEx – „Libertatea presei în România“, realizat de ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei 

Cred că este important să existe sprijin de genul acesta, mai ales pentru jurnaliştii care nu provin din organizaţii mari, cu resurse financiare. În cazul meu, pe lîngă sprijinul colegilor din breaslă, sprijinul de la FreeEx a însemnat vizibilitate internaţională, obligînd autorităţile cel puţin să promită că vor lua măsuri. Bineînţeles, ştim că atunci cînd vine „valul de indignare“, autorităţile zic orice, doar ca să-şi spele puţin mîinile. Este important însă ca presiunea societăţii civile să rămînă constantă pînă la obţinerea unor rezultate concrete.  

● Ejnid JIHAD, persoană privată de libertate la Penitenciarul Craiova, voluntar în cadrul proiectului „Ecovoluntariat în penitenciare“, Asociaţia MaiMultVerde

Personal, sînt convins că, prin implicarea mea şi a celorlalţi, putem demonstra că sîntem oameni care am greşit, că regretăm şi vrem să ne reparăm greşelile, făcînd ceva bun şi util pentru oamenii din comunitatea respectivă. Aceasta ne va ajuta, pe de o parte, să ne reintegrăm mai repede în viaţa socială, să ne simţim mîndri că facem parte din comunitate. Pe de altă parte, sper că îi va face mîndri şi pe membrii comunităţii că pot să ne primească din nou printre ei.  

● Andreea MUREŞAN, managing partner Integra HR, membru al grupului de lucru pentru combaterea violenţei în şcoli, iniţiat de PATRIR – Institutul Român Pentru Acţiune, Instruire şi Cercetare, în cadrul proiectului „Participare la Luarea Deciziilor. Reducerea Violenţei în Şcoli“ 

În calitate de viitoare mamă, îmi doresc pentru copiii mei să se dezvolte într-un mediu educaţional mai paşnic. Sînt nemulţumită de gradul ridicat de violenţă existentă în şcoli şi, din discuţiile pe care le am cu prietenele mele, care sînt deja mame, aflu exemple de violenţă existentă în mediul şcolar şi mi se pare foarte trist că unii copii sînt agresaţi şi sînt prea puţine măsuri care se iau în momentul de faţă, care să fie eficiente şi să contribuie la starea de bine a copilului. Acesta este motivul pentru care doresc să contribui la schimbarea unor lucruri în această direcţie şi am decis să mă implic în proiectul desfăşurat de PATRIR. Cred în obiectivele proiectului şi sînt dornică să particip la prevenirea violenţei în şcolile în care vor fi educaţi copiii mei, şi văd că fac acest lucru alături de oameni interesaţi de acest subiect, oameni care vin din diferite medii organizaţionale, instituţii de învăţămînt, specialişti în educaţie informală, instituţii ale mediului public şi privat. Consider că diversitatea expertizei persoanelor implicate aduce un plus de valoare proiectului şi împreună învăţăm cum să facem lucrurile diferit şi să contribuim la crearea unui mediu educaţional mai paşnic.  

● Alexandra HUSTIU, participantă la training-ul „Mecanisme de influenţare a procesului decizional la nivel local şi central“, organizat de Romanian Youth Movement for Democracy, în cadrul proiectului „Cetăţeni Activi pentru Bacău“

De fiecare dată cînd călătoresc în alt oraş, realizez cîte poveşti spune respectivul oraş. Şi mă întristez, căci înţeleg că şi Bacăul ar putea spune multe, însă nu s-a ocupat nimeni de asta. Cu siguranţă, au existat multe alte priorităţi. Am studiat la Universitatea din Bacău, care de curînd a primit numele lui Vasile Alecsandri, un poet emblematic al oraşului. Am apreciat extraordinar de mult iniţiativa domnului profesor Dănilă de a mai reda oraşului un alt edificiu de valoare din patrimoniul nostru cultural – casa lui Vasile Alecsandri, care ar putea găzdui un centru de tineret pentru generaţia tînără, motiv pentru care cursul de advocacy a venit ca o soluţie salvatoare: am aflat care sînt instrumentele necesare pentru a reuşi să demarăm o campanie de conştientizare în acest sens (practic, în ce constă procesul de advocacy) şi care sînt mecanismele de influenţare a procesului decizional la nivel local (procesul de lobby): Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi Legea 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată în 2013. Acum, nu ne rămîne decît să ne apucăm de treabă. Şi să reuşim.  

● Alina MILCOV, voluntar al Societăţii Academice din România, în proiectul „Dezvoltarea capacității de monitorizare a bunei guvernari prin Alianta pentru o Romania Curata"

Am decis să mă implic în proiecte de voluntariat care au drept rezultat o Românie curată, în care legea se aplică la fel pentru toţi, instituţiile statului răspund cererilor cetăţenilor în timpul legal, banii publici sînt cheltuiţi corect, într-un mod transparent, şi corupţia să dispară. Acum sînt implicată într-un proiect pentru constituirea unei baze de date cu toate instituţiile statului, pentru ca orice român să primească, potrivit Legii 544, un răspuns la cererile adresate autorităţilor, şi mai ales să îl primească în termenul legal.  

● Elena RADU, voluntar ACCEPT, în cadrul proiectului „Acces la justitie si remedii adecvate pentru persoanele care sint victime ale discriminarii"

Sînt voluntară în cadrul Asociaţiei ACCEPT, de aproape doi ani de zile. Pentru cei care nu ştiu, este prima asociaţie pentru drepturile persoanelor LGBT (persoane lesbiene, gay, bisexuale, transgender) din România. Am decis să mă implic în activitatea acestei asociaţii pentru că fac parte din rîndul persoanelor LGBT. Ceea ce m-a determinat să devin voluntară în acest domeniu a fost incidentul din februarie 2013, de la Muzeul Ţăranului Român, cînd proiecţia unui film din cadrul Lunii Istoriei LGBT a fost sabotată de intervenţia unui grup de persoane homofobe. În acel moment, cînd citeam despre ceea ce se întîmplase, mi-am dat seama că oricînd aş putea fi în locul acelor oameni din sală. Şi atunci am hotărît să fac ceva, chiar dacă nu ştiam exact ce anume. Era şi prima oară cînd auzeam de ACCEPT. Dincolo de participarea la activităţile şi acţiunile organizate de asociaţie, am ales să dau mai departe informaţie. În orice alt grup m-aş afla, la facultate, la locul de muncă sau în grupul de prieteni, aduc în discuţie acest subiect şi încerc să le ofer oamenilor informaţiile de care au nevoie pentru a-şi chestiona stereotipurile şi prejudecăţile.  

● Raul PINERVAN, din comuna Păuliş, judeţul Arad, membru al grupului de iniţiativă locală înfiinţat prin proiectul „Participare la puterea a 3-a“, implementat de Asociaţia Naţională a Birourilor de Consiliere pentru Cetăţeni 

După proiect, am rămas un grup de oameni, lideri locali, care continuăm să ascultăm vocile oamenilor, după care facem toate demersurile pentru a le rezolva problemele. Sîntem un grup informal de 10-15 persoane. Nucleul solid este format din patru-cinci persoane, care se implică mai mult... 

Voiam să lucrăm la fierul ierbii, să vedem care sînt problemele reale ale oamenilor. Dar nu ale anumitor grupuri, ale oamenilor din comunitate. O idee care a încîntat mai ales pe cei tineri este o pistă de biciclete între satele Sîmbăteşti şi Păuliş. Pentru că sînt două sate mari, între care nu există transport în comun şi legea nu permite mersul cu bicicleta pe DN7, am hotărît să facem o astfel de pistă. Am identificat mai multe surse de finanţare şi am venit cu solicitări către Primărie. Le-am arătat care sînt cele trei metode de unde ar putea obţine finanţare. Primarul a fost încîntat. A spus că se pune în discuţie în şedinţă, să vadă ce se poate face. Nu poate să fie fericire individuală fără fericirea tuturor. 

Am realizat că, dacă vrem să avem o comună frumoasă şi un mediu plăcut, să beneficiem de toate serviciile, trebuie să ne strîngem şi să ne spunem puterea, să se audă vocea noastră. Pentru o viaţă mai bună, la standarde moderne. Bunăstarea – ăsta ar fi principalul nostru motiv.