Cum mai dansăm tango?

Publicat în Dilema Veche nr. 573 din 5-11 februarie 2015
De ce urîm recuperatorii? jpeg

Manierele „tangoului“ în adolescenţa mea erau mai degrabă stîngace, dar de o stîngăcie fermecătoare. Exista un adevărat ritual de a invita o fată în oraş. Întîi zîmbete, ocheade, căutarea unor pretexte ca să intri în vorbă cu ea. Dacă din nefericire el era timid, iar pretexte nu se iveau, se făcea o coaliţie între gaşca lui şi gaşca ei, grupurile punînd la cale prezentarea celor doi. Odată ce se cunoşteau, gaşca se retrăgea şi cei doi ieşeau la prima întîlnire. Ţin minte cum, la primele întîlniri pe care le aveam în liceu, primeam postere cu Metallica pe post de flori sau casete înregistrate cu anumite melodii (cu mesaj adică) pe post de scrisoare de amor. Era, bineînţeles, ceva minunat să primeşti acele mici cadouri de la băiatul care te plăcea şi pe care îl plăceai, deşi fetele visau totuşi la clişee romantice (flori, bomboane, bileţele).  

Dacă în vremea liceului meu era un „ne faut pas“ ca fata să-l invite pe băiat, astăzi se poartă frecvent ca ea să facă primul pas. Aflîndu-mă la un liceu din Capitală, cu ceva timp în urmă, am întrebat cîteva eleve ce se mai „poartă“ în materie de relaţii. Mi-au răspuns că, dacă îţi place de un tip, nu mai pierzi vremea. Chiar dacă este coleg de liceu cu tine, îl cauţi mai întîi pe Facebook, pentru confirmare verifici ce prieteni are, ce hobby-uri are, şi îi ceri prietenia (într-un mod mai virtual decît se făcea pe vremea liceului meu). După care, începi conversaţia şi, dacă el pare interesat (şi interesant), îl inviţi „în oraş“. Le-am întrebat dacă nu e mai bine totuşi să aştepte ca el să facă primul pas. Mi s-a răspuns foarte franc: astăzi, dacă vrei ceva, trebuie să intri în acţiune, n-are sens să aştepţi, şi, dacă vrei să cucereşti, trebuie să fii cool, nu mironosiţă.  

De exemplu, cînd faci primul pas, plăteşti jumi-juma consumaţia şi nu-i dai de înţeles că te aştepţi să te conducă acasă – ca să nu-i creezi impresia că îl placi prea mult, lucru ce i-ar conferi lui puterea. Băieţii se sperie dacă primesc prea multe semnale, aşa că mai bine te prefaci că ţi-e perfect egal dacă eşti sau nu cu el. 

Recunosc, verva cu care îmi vorbeau cele trei adolescente m-a făcut să mă refugiez puţin în amintirea stîngăciei fermecătoare a manierelor din adolescenţa mea. În liceu nici nu concepeam să fac primul pas, darămite să nu fiu condusă pînă acasă. De altfel, motivul pentru care m-am despărţit de un băiat, care de altfel îmi plăcea enorm, a fost că, la un moment dat, în tramvai, s-a aşezat pe singurul scaun liber, fără să se sinchisească să mi-l ofere mie. Am ajuns acasă, l-am salutat cu răceală şi i-am spus că nu mai vreau să fiu prietena lui pentru că nu mi-a cedat locul în tramvai. Şi cu asta am încheiat relaţia, fiind convinsă că am făcut ce trebuia. 

Care sînt

-urile de astăzi? Peste ce nu se poate trece? Mi s-a răspuns, în cor: să nu-ţi mai răspundă la telefon şi să-ţi mai dea şi „unfriend“ pe Facebook.  Mi se spune că majoritatea băieţilor folosesc tăcerile ca pe un soi de scutire morală de a da explicaţii. Este ca un soi de luptă în care cei doi îşi măsoară puterile. Cine sună primul pierde, deci e un loser. Aşa că, în acest caz, este de preferat, chiar dacă turbezi, să stai să aştepţi să facă celălalt primul pas. 

Şi iar am alunecat spre adolescenţa mea. Cum pe atunci nu existau telefoane mobile, e-mail sau Facebook, aşteptarea era destul de enervantă, pentru că trebuia să-ţi faci de lucru pe lîngă telefonul fix din sufragerie, care suna destul de des, dar nu pentru tine. Şi de fiecare dată cînd auzeai soneria, îţi sărea inima din piept. Ce e diferit astăzi este că aşteptarea asta o poţi purta cu tine peste tot, venind ba din telefon, ba din tabletă. 

Ideile din conversaţia mea cu adolescentele s-au reactivat ceva mai tîrziu cînd, la o ieşire cu prietenele în oraş, am pus cam aceleaşi întrebări. Cum mai cucereşti, cum te mai desparţi? 

Din răspunsurilor lor, am rămas cu o speranţă: romantismul nu e încă desuet. Deşi „gesturile mari“ sperie. Se preferă totuşi gesturile calde şi sincere, unor etalări grandioase de sentimente. Cînd ai de-a face cu gesturi care par decupate „din filme“, este cazul să-ţi pui cîteva întrebări şi să activezi frînele. Unei efuziuni romantice îi este de preferat o atitudine mai rezervată, dar mai credibilă. Cum la peste 30 de ani eşti deja trecută prin mai multe relaţii şi citeşti sau ar trebui să citeşti printre rînduri, ştii că, de obicei, ce va începe ca un foc de artificii se va termina cu un foc de paie, or, la vîrsta asta, nu prea mai ai timp să te joci cu focul. 

Dar vorbind despre jocul cu focul, cum se mai despart astăzi cuplurile? E de preferat amiabil, dar o asemenea despărţire este o pasăre rară. Căci, de multe ori, cînd iubirea dispare, orgoliul este cel care îşi spune cuvîntul şi îşi iţeşte cele mai hîde măşti. Atunci partenerii se îmbrîncesc, îşi aruncă vorbe grele şi părăsesc ringul de dans cu scăpărări de mînie, trîntesc uşa şi nu mai lasă înapoia lor nici bucuria dansului, nici bucuria muzicii care odinioară i-a adus în acelaşi ring.

Există totuşi şi dintre cei care, la finalul tangoului, se despart prieteni. Ea va face o reverenţă în faţa lui, el îi va săruta mîna şi o va conduce înapoi la locul ei. Pentru că oricînd tangoul poate să reînceapă.  

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.