⬆
cavalerism şi curtoazie
Parteneriat şi romantism
Mergem pe stradă, femei şi bărbaţi, alături şi îngînduraţi. Chiar dacă sîntem cu partenerul, nici nu mai observăm care dintre noi stă la marginea trotuarului şi care-n partea dinspre interior. Fiecare-şi cară, conştiincios, rucsacul cu laptopul lui – nici prea greu, nici prea uşor.
Iubirea şi ritualurile sale în literatura medievală
O teorie foarte interesantă a fost lansată, cu ceva vreme în urmă, de către marele medievist francez Georges Duby. Acesta, analizînd strategiile matrimoniale ale aristocraţiei franceze, a lansat teoria care face din curtoazie un fel de joc de societate, destinat educării tinerilor cavaleri şi pregătirii lor pentru rolurile sociale.
Trubadurii şi arta de a face curte
„A face curte? Păi, vorbeşti ales, o inviţi undeva. Nu pe stradă sau în parc. La Bamboo, nici atît. Că nu se uită la tine dacă n-ai maşină în parcare! Nu vrea nici la teatru. La operă, nu mai spun! Nu poţi să o agăţi cu un trandafir. Asta merge poate la Doamnele peste 40 de ani. E greu de tot!“ (Marian, funcţionar)
Comportamentul unei alte lumi
În troleibuz, doi tineri: blugi strîmţi, „geci“ de sky, tricouri cu pieptul imprimat. Băiatul stă jos, nepăsător; în faţa lui, în picioare, fata îi vorbeşte, face glume, nu pare deloc stingherită. Eu sînt cea stînjenită ca dinaintea anormalului. La un moment dat, băiatul se scoală totuşi şi îi oferă locul fetei. Îmi vine inima la loc.
„Masculinul şi femininul trăiesc în dulce devălmăşie“ - interviu cu Bebe MIHĂESCU
"Nota obligatorie şi necesară nu face casă bună cu timpul prezent. Ca să putem fi în orizontul curtoaziei şi al aurei romantice, ar trebui să existe educaţia admiraţiei femeii! Secolul pe care îl petrecem admiră sexualitatea."
Rolul civilizator al femininului
Departe de a fi sinonimă cu ideea de emancipare a femininului, dragostea curtenească este dominată de dorinţa masculină de a-şi evidenţia rafinamentul şi eleganţa prin intermediul doamnei. Cavalerii venerau o doamnă enigmatică, îi purtau culorile, o slujeau cu fidelitate, o apărau de curtenii trădători...
O consultaţie într-o afacere de onoare din 1927
Deşi astăzi este perceput drept un obicei medieval, demult uitat, duelul atingea perioada de maximă înflorire în România în plină Belle Époque, cu aproximativ o sută de ani în urmă. Ritualul considerat perimat de unii supravieţuia şi Marelui Război, împotriva tuturor aşteptărilor.
Cei şapte ani de-acasă...
În zilele noastre, stăm destul de prost cu comediile bune, iar despre cei şapte ani de-acasă, ce să mai vorbim... E cît se poate de trist să vezi cum s-au degradat lucrurile, iar confuzia valorilor duce la evenimente din ce în ce mai grave.
Cavalerismul în Marea Britanie - politeţe sau „sexism“?
În societatea britanică, sufragetele de la începutul secolului 20 au fost primele care, în afara luptei pentru dreptul la vot al femeilor, s-au revoltat împotriva ideilor tradiţionale de cavalerism şi curtoazie: de ce să fie femeile tratate de bărbaţi ca fiind sexul slab, neajutorat, incompetent?
Cum mai dansăm tango?
Manierele „tangoului“ în adolescenţa mea erau mai degrabă stîngace, dar de o stîngăcie fermecătoare. Exista un adevărat ritual de a invita o fată în oraş. Întîi zîmbete, ocheade, căutarea unor pretexte ca să intri în vorbă cu ea.
A şedea atunci cînd ţi se spune
Pe timpurile uşor înspăimîntătoare, cînd eram la intensiv informatică, fetele nu ieşeau să şteargă tabla niciodată. Am avut, la un moment dat, o doamnă dirigintă care a impus regula asta, ce mă scăpa pe mine ori pe alte domnişoare tare amatoare de fizică.
„Nevoia să fim un pic răsfăţate“ - interviu cu Antoaneta RALIAN
"Totdeauna îmi plăcea, cînd m-aşezam la masă, ca bărbatul să-mi ţină scaunul, să mă ajute să mă aşez. Cînd intram într-un restaurant, să păşească el întîi, să-mi deschidă uşa, să mă lase să intru eu. Îmi plăcea să-mi ţină paltonul sau pardesiul."