#activismul2.0 - libertate, egalitate, intimitate

Publicat în Dilema Veche nr. 572 din 29 ianuarie - 4 februarie 2015
#activismul2 0   libertate, egalitate, intimitate jpeg

Să încercăm un mic exerciţiu contrafactual: cum ar fi arătat, în absenţa unor reţele de socializare precum Facebook sau Twitter, anul 2015? Dacă acceptăm că aceste reţele de socializare au constituit terenul fertil din care a emers şi s-a dezvoltat ceea ce putem denumi, în prezent, activismul civic 2.0, atunci ne putem întreba dacă fără #uniţisalvăm, la Roşia Montană, disputa dintre cultură (şi proprietate privată) şi cianură ar fi fost tranşată în dauna celei dintîi. Ori, pentru a aduce nişte exemple mai recente, dacă fără mobilizarea de pe Facebook împotriva abuzurilor comise la secţiile de votare din diaspora, am fi fost acum „mîndri că sîntem români“, ori dacă am mai fi fost Charlie, pentru a trage un semnal de alarmă asupra importanţei libertăţii de exprimare, în urma sîngerosului atentat de la Paris? 

Tabloul nu e însă complet doar prin introducerea în discuţie a unor exemple „confortabile“ din punct de vedere ideologic, precum cele de mai devreme. Trăim, concomitent, în lumea în care activiştii protestează în mediul virtual pentru libertatea de exprimare, dar şi în aceea în care Statul Islamic încearcă să îşi racoleze membri pe Facebook, ori organizaţii precum Noua Dreaptă creează un

pe aceeaşi reţea de socializare, pentru a protesta împotriva drepturilor civile ale persoanelor cu o orientare sexuală diferită. Care sînt, însă, implicaţiile etice ale acestei capacităţi ale uneltelor de socializare 2.0 de a se mula pe cererea de pe piaţa utilizatorilor de Internet? Sînt Facebook sau Twitter un exemplu de tehnologie cu dublă utilizare?

Aspectele pozitive ale socializării cu obiective de natură civică sau politică ale cetăţenilor digitali ţin, în primul rînd, de faptul că un asemenea tip de interacţiune facilitează un schimb de informaţii mai rapid, reducînd, în acelaşi timp, costul de oportunitate ale cooperării. Pentru a reveni doar la exemplul românesc cel mai recent, al alegerilor prezidenţiale, informaţiile privitoare la abuzurile pe care românii din diaspora le-au avut de suportat la secţiile de votare din Germania, Marea Britanie sau Belgia şi-au avut originea, de cele mai multe ori, chiar în cetăţenii abuzaţi. Utilizînd tehnologia din dotare, aceştia au postat pe Facebook filmuleţe care, odată împărtăşite pe o reţea precum Facebook, au ajuns la utilizatorii din ţară. În acest sens, un

sau un

pot deveni arme politice în lupta cu o putere opresivă sau care îşi depăşeşte atribuţiile constituţionale. Pentru ca activismul civic 2.0 să fie însă posibil, accesul la informaţie este doar o condiţie necesară, nu şi suficientă. Această condiţie suficientă este îndeplinită de ceea ce menţionam anterior, în speţă reducerea costurilor pentru acţiunea politică: acţiunea colectivă are mai multe şanse de a se petrece în contextul în care oameni cu idealuri similare îşi pot împărtăşi, concomitent, opiniile şi opţiunile politice. În acest fel au fost posibile atît protestele cu zeci de mii de oameni împotriva potenţialei exploatări miniere de la Roşia Montană, cît şi cele împotriva „superimunităţii parlamentare“ şi independenţei justiţiei. În contextul unor blocaje mediatice, activismul civic 2.0 reuşeşte, într-o ţară în care 7,8 milioane dintre utilizatorii de Internet au un profil de Facebook, să transforme reţelele de socializare în unelte democratice, liberale. 

Activismul făcut posibil de reţelele de socializare nu este însă un panaceu universal pentru problemele civice ale unei societăţi. Participarea la anumite reţele poate avea, pentru unii indivizi, o dimensiune mai degrabă simbolică. Numărul de like-uri sau de participanţi la un eveniment nu reflectă, cu necesitate, gradul de interes pe care o comunitate îl acordă unei cauze. Ca fapt divers, protestele împotriva ACTA, deşi se anunţau furtunoase în online, n-au reuşit să adune mai mult de o mînă de oameni în Bucureşti. O situaţie similară s-a petrecut şi în cazul încercării recente de a protesta împotriva introducerii legii Big Brother. Putem lesne observa că activismul 2.0 a creat activistul leneş, al cărui interes din lumea virtuală nu se traduce în acţiune în lumea reală. Pentru filozofii preocupaţi însă de problema identităţii personale, aceasta nu este o surpriză: sinele din lumea reală nu este identic cu cel din lumea virtuală. 

Libertate, egalitate, intimitate 

Nu toate idealurile promovate pe reţelele de socializare sînt în ton cu ceea ce Popper ar denumi idealurile unei societăţi deschise. Multe sînt chiar ale unor duşmani ale acesteia, fie că îşi găsesc originea în forme de extremism religios ori politic. Răspunsul pe care statele UE l-au dat, în urma atentatelor recente de la Paris, este unul simptomatic pentru un Leviatan extins, care vrea să supravegheze toate schimburile de informaţii dintre indivizi. În numele protejării securităţii – vor clama unii birocraţi sau politicieni – trebuie să ne sacrificăm o parte semnificativă a intimităţii şi a libertăţii noastre în mediul virtual. O asemenea perspectivă este eronată, iar consecinţele (ne)intenţionate ale unor reglementări de tip Big Brother vor ajunge să lezeze, într-un final, sfera privată a indivizilor paşnici. În primul rînd, reţele precum Facebook sau Twitter au dovedit, pînă în prezent, că sînt capabile să se autoadministreze, şi în absenţa ingerinţelor statului. Problemele intervin, mai degrabă, atunci cînd activişti civici din state precum Arabia Saudită, Iran sau China au folosit sau au încercat să folosească aceste reţele pentru a promova idealuri liberale. 

Desigur, nu vom fi de acord cu toate aceste forme de autocenzură privată, însă ceea ce este esenţial e că, în absenţa unor bariere de a intra pe piaţa virtuală, nimic nu o opreşte pe o potenţială antreprenoare să lanseze următorul Facebook. În plus, ameninţarea teroristă sau extremistă în conjuncţie cu formele de activism de pe reţelele de socializare este ridicolă, în contextul existenţei unor colţuri întunecate ale Internetului, cum sînt reţelele de tip Darknet, pe care braţul legii nu reuşeşte să le scoate din priză.  

Radu Uszkai este doctorand la Facultatea de Filozofie şi cercetător în cadrul Centrului de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea Bucureşti.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.