#activismul2.0 - libertate, egalitate, intimitate

Publicat în Dilema Veche nr. 572 din 29 ianuarie - 4 februarie 2015
#activismul2 0   libertate, egalitate, intimitate jpeg

Să încercăm un mic exerciţiu contrafactual: cum ar fi arătat, în absenţa unor reţele de socializare precum Facebook sau Twitter, anul 2015? Dacă acceptăm că aceste reţele de socializare au constituit terenul fertil din care a emers şi s-a dezvoltat ceea ce putem denumi, în prezent, activismul civic 2.0, atunci ne putem întreba dacă fără #uniţisalvăm, la Roşia Montană, disputa dintre cultură (şi proprietate privată) şi cianură ar fi fost tranşată în dauna celei dintîi. Ori, pentru a aduce nişte exemple mai recente, dacă fără mobilizarea de pe Facebook împotriva abuzurilor comise la secţiile de votare din diaspora, am fi fost acum „mîndri că sîntem români“, ori dacă am mai fi fost Charlie, pentru a trage un semnal de alarmă asupra importanţei libertăţii de exprimare, în urma sîngerosului atentat de la Paris? 

Tabloul nu e însă complet doar prin introducerea în discuţie a unor exemple „confortabile“ din punct de vedere ideologic, precum cele de mai devreme. Trăim, concomitent, în lumea în care activiştii protestează în mediul virtual pentru libertatea de exprimare, dar şi în aceea în care Statul Islamic încearcă să îşi racoleze membri pe Facebook, ori organizaţii precum Noua Dreaptă creează un

pe aceeaşi reţea de socializare, pentru a protesta împotriva drepturilor civile ale persoanelor cu o orientare sexuală diferită. Care sînt, însă, implicaţiile etice ale acestei capacităţi ale uneltelor de socializare 2.0 de a se mula pe cererea de pe piaţa utilizatorilor de Internet? Sînt Facebook sau Twitter un exemplu de tehnologie cu dublă utilizare?

Aspectele pozitive ale socializării cu obiective de natură civică sau politică ale cetăţenilor digitali ţin, în primul rînd, de faptul că un asemenea tip de interacţiune facilitează un schimb de informaţii mai rapid, reducînd, în acelaşi timp, costul de oportunitate ale cooperării. Pentru a reveni doar la exemplul românesc cel mai recent, al alegerilor prezidenţiale, informaţiile privitoare la abuzurile pe care românii din diaspora le-au avut de suportat la secţiile de votare din Germania, Marea Britanie sau Belgia şi-au avut originea, de cele mai multe ori, chiar în cetăţenii abuzaţi. Utilizînd tehnologia din dotare, aceştia au postat pe Facebook filmuleţe care, odată împărtăşite pe o reţea precum Facebook, au ajuns la utilizatorii din ţară. În acest sens, un

sau un

pot deveni arme politice în lupta cu o putere opresivă sau care îşi depăşeşte atribuţiile constituţionale. Pentru ca activismul civic 2.0 să fie însă posibil, accesul la informaţie este doar o condiţie necesară, nu şi suficientă. Această condiţie suficientă este îndeplinită de ceea ce menţionam anterior, în speţă reducerea costurilor pentru acţiunea politică: acţiunea colectivă are mai multe şanse de a se petrece în contextul în care oameni cu idealuri similare îşi pot împărtăşi, concomitent, opiniile şi opţiunile politice. În acest fel au fost posibile atît protestele cu zeci de mii de oameni împotriva potenţialei exploatări miniere de la Roşia Montană, cît şi cele împotriva „superimunităţii parlamentare“ şi independenţei justiţiei. În contextul unor blocaje mediatice, activismul civic 2.0 reuşeşte, într-o ţară în care 7,8 milioane dintre utilizatorii de Internet au un profil de Facebook, să transforme reţelele de socializare în unelte democratice, liberale. 

Activismul făcut posibil de reţelele de socializare nu este însă un panaceu universal pentru problemele civice ale unei societăţi. Participarea la anumite reţele poate avea, pentru unii indivizi, o dimensiune mai degrabă simbolică. Numărul de like-uri sau de participanţi la un eveniment nu reflectă, cu necesitate, gradul de interes pe care o comunitate îl acordă unei cauze. Ca fapt divers, protestele împotriva ACTA, deşi se anunţau furtunoase în online, n-au reuşit să adune mai mult de o mînă de oameni în Bucureşti. O situaţie similară s-a petrecut şi în cazul încercării recente de a protesta împotriva introducerii legii Big Brother. Putem lesne observa că activismul 2.0 a creat activistul leneş, al cărui interes din lumea virtuală nu se traduce în acţiune în lumea reală. Pentru filozofii preocupaţi însă de problema identităţii personale, aceasta nu este o surpriză: sinele din lumea reală nu este identic cu cel din lumea virtuală. 

Libertate, egalitate, intimitate 

Nu toate idealurile promovate pe reţelele de socializare sînt în ton cu ceea ce Popper ar denumi idealurile unei societăţi deschise. Multe sînt chiar ale unor duşmani ale acesteia, fie că îşi găsesc originea în forme de extremism religios ori politic. Răspunsul pe care statele UE l-au dat, în urma atentatelor recente de la Paris, este unul simptomatic pentru un Leviatan extins, care vrea să supravegheze toate schimburile de informaţii dintre indivizi. În numele protejării securităţii – vor clama unii birocraţi sau politicieni – trebuie să ne sacrificăm o parte semnificativă a intimităţii şi a libertăţii noastre în mediul virtual. O asemenea perspectivă este eronată, iar consecinţele (ne)intenţionate ale unor reglementări de tip Big Brother vor ajunge să lezeze, într-un final, sfera privată a indivizilor paşnici. În primul rînd, reţele precum Facebook sau Twitter au dovedit, pînă în prezent, că sînt capabile să se autoadministreze, şi în absenţa ingerinţelor statului. Problemele intervin, mai degrabă, atunci cînd activişti civici din state precum Arabia Saudită, Iran sau China au folosit sau au încercat să folosească aceste reţele pentru a promova idealuri liberale. 

Desigur, nu vom fi de acord cu toate aceste forme de autocenzură privată, însă ceea ce este esenţial e că, în absenţa unor bariere de a intra pe piaţa virtuală, nimic nu o opreşte pe o potenţială antreprenoare să lanseze următorul Facebook. În plus, ameninţarea teroristă sau extremistă în conjuncţie cu formele de activism de pe reţelele de socializare este ridicolă, în contextul existenţei unor colţuri întunecate ale Internetului, cum sînt reţelele de tip Darknet, pe care braţul legii nu reuşeşte să le scoate din priză.  

Radu Uszkai este doctorand la Facultatea de Filozofie şi cercetător în cadrul Centrului de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea Bucureşti.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.