Evaluarea cercetării

Liviu ORNEA
Publicat în Dilema Veche nr. 570 din 15-21 ianuarie 2015
Evaluarea cercetării jpeg

Înainte nu era mai bine. Exista o comisie CNATDCU, condusă multă vreme de Eugen Simion, care valida titlurile de conferenţiar şi de profesor, precum şi conducerea de doctorat. Care titluri erau cîştigate în urma unor promovări, nu concursuri – rareori erau doi candidaţi pe un post. Aceste pseudoconcursuri erau decise de comisii locale de bună-credinţă, iar de membrii lor depindea totul. Rezultatul a fost că, pe lîngă oameni care şi-au meritat cu prisosinţă titlurile şi posturile, foarte multe poziţii (inclusiv de putere) au fost ocupate de universitari fără operă. S-a întîmplat aşa nu doar în obscure universităţi de provincie, sau la „particulare“, ci şi în mari instituţii de stat.

Aşa stînd lucrurile, încet-încet şi-a făcut loc ideea că ne-ar trebui nişte „criterii obiective“. Drept pentru care fiecare domeniu a început să-şi stabilească praguri specifice: număr de cărţi publicate, număr de articole, număr de citări, număr de granturi cîştigate etc. Criterii cantitative, pentru început. La presiunea unora dintre jucători, arbitrii au acceptat treptat şi criterii calitative: revistele şi editurile au fost clasificate – conta mai mult, în unele domenii, să fii publicat în străinătate, de exemplu. Dar accentul a rămas pe partea cantităţii.

Din 2003, cred, a început să se vorbească mult despre „cotarea ISI“ şi despre „factor de impact“. E vorba despre un clasament al revistelor în funcţie de numărul de citări primite de articolele publicate de acea revistă. O organizaţie (privată), numită Institutul Thompson-Reuters, întocmeşte anual o listă de reviste din fiecare domeniu (de exemplu, matematica are, în 2013, aproximativ 300) pe care o ordonează după mai multe criterii, cel mai comun fiind factorul de impact (FI) calculat pentru anul N ca raport A/B, unde B e numărul total de articole publicate de revistă, în anii N-1 şi N-2, iar A e numărul de citări obţinute (tot în reviste din listă), în anul N, de aceste articole. E o măsură grosieră a calităţii unei reviste reflectate în impactul ei imediat în comunitatea domeniului. În lipsă de altceva mai bun, o parte a comunităţii ştiinţifice de la noi a cerut, din ce în ce mai insistent, să se adopte acest criteriu de clasificare şi, pe baza lui, să se stabilească praguri pentru titluri. Discuţiile au fost multe, contradictorii şi contondente.

Partizanii sistemului – printre care m-am numărat – argumentau că, oricum, un cercetător bun a publicat în asemenea reviste, ierarhia după FI coincizînd, în mare, cu aceea informală a fiecărui domeniu. Adversarii susţineau – nu fără dreptate – că nici un criteriu scientometric nu poate înlocui dreapta judecată a experţilor. Partizanii FI replicau spunînd că nu avem destui experţi de bună-credinţă, dovadă titlurile de carton care umpluseră universităţile. În plus, standardele acestea sînt minimale, reprezintă minima decenţă – de la ele încolo intervin experţii şi analiza amănunţită a publicaţiilor. Adversarii, mai ales umaniştii, spuneau că Noica n-a avut articole ISI.

Discuţia promitea să fie fără de sfîrşit. Pînă la urmă, s-au introdus nişte standarde naţionale care impuneau şi un număr minim de articole ISI – pe lîngă multe alte cerinţe. Cotitura s-a produs în 2011. S-au introdus standarde naţionale bazate pe o rafinare a FI, cu praguri numerice specifice fiecărui domeniu. Praguri pe care, pentru conferenţiar, de exemplu, le îndeplinea orice postdoc dintr-o universitate bună din Vest – dar care, la noi, nu erau atinse de mulţi dintre conferenţiarii şi chiar profesorii pe rol. Trebuie spus că pragurile nu au fost negociate în comunitate, ci stabilite, în fiecare domeniu, după simulări, de către experţi recunoscuţi ca atare. A fost multă frustrare. Dar era (este) şi multă impostură în sistem, şi asta a fost singura modalitate găsită de a lupta împotriva ei.

Din păcate. Pentru că, după cîţiva ani, metoda s-a întors împotriva celor care o susţinuseră. Inventivi, unii cercetători români au găsit antidotul. În loc să se străduiască să publice în revistele cunoscute, au lansat cuvîntul de ordine: „Ne trebuie propriile reviste ISI.“ În scurtă vreme, reviste româneşti obscure au reuşit să intre pe selecta listă şi să-şi crească factorul de impact. Cum? Foarte simplu. Sursa cotării şi a FI fiind citările, s-au pus la punct, mai mult sau mai puţin pe tăcute, mecanisme de citare între amici sau între reviste prietene. S-a rezolvat. Trebuie adăugat că şi reviste străine au avut acelaşi comportament fraudulos. Ierarhia după FI e mult distorsionată acum. În consecinţă, aceleaşi articole nesemnificative sînt publicate bine, în reviste româneşti „prestigioase“, standardele sînt îndeplinite – din 2012 au şi fost modificate, democratic, în sensul dorit de majoritate. Ce mai poţi să zici?

Au avut dreptate adversarii standardelor scientometrice, aceia care spuneau că nimic nu poate înlocui judecata experţilor? Pare că da. De fapt, nu e chiar aşa. Dacă am avea comisii corecte, care-şi fac treaba, puţin ar conta că standardele minimale sînt trucate. Nici nu ar fi nevoie de standarde naţionale, de CNATDCU, conferirea titlurilor ar fi apanajul universităţilor, în virtutea autonomiei. Dar, ca şi înainte, comisiile noastre sînt laxe şi, mai mult, acum fetişizează numerele. Cînd pe un post ai un singur candidat şi acela îndeplineşte standardul minimal, cum să nu-l faci profesor?

Nu cred că ne putem permite să renunţăm la standardele acestea. Dimpotrivă, cred că trebuie să le schimbăm, în pas cu inventivitatea impostorilor – conştienţi, însă, că vom fi întotdeauna cu un pas în urmă. Pentru că, pe onestitatea comisiilor, încă nu m-aş baza.

Să facem, deci, planuri pe termen lung. Aşa cum fac şi „ei“. Doar nu degeaba au ordonat urgent şi renunţarea la bacalaureat. Or fi ştiind ceva.

Liviu Ornea este profesor de matematică la Universitatea Bucureşti.

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.