⬆
Tema săptămînii
Pagina 74
Propaganda
Diversele grupări teroriste au utilizat dintotdeauna presa pentru a-și face cunoscute acțiunile. Simplu spus, orice act terorist este executat nu doar pentru a răspîndi teamă și teroare, ci și (mai ales?) pentru a face propagandă organizației care și-l asumă.
„În locul lui Juncker, n-aş mai dormi în următoarele luni“ - trei întrebări pentru Armand GOŞU
La Moscova, lucrurile se văd la fel de nuanțat. Pentru diplomația rusă, prioritare sînt relațiile bilaterale, cu fiecare stat membru UE în parte, și nu relațiile cu UE, ca atare. Una este abordarea în relația bilaterală cu Italia, Franța, Spania și cu totul alta în relația cu Polonia sau România.
„Europa nu este în război, decît dacă definim linia frontului în interiorul constructului european“ - interviu cu Rufin ZAMFIR
Din 1958 și pînă astăzi în Europa au fost săvîrșite cca. 150 de atentate teroriste, deci mai mult de două pe an, dacă ar fi să facem o medie. Dacă asta se poate califica drept viața cea de toate zilele, atunci deja Europa s-a obișnuit cu ele și nu mai avem ce-i face.
Olandezii, Rusia şi alegerile din Europa
„Mici minorități de oameni mînioși, cînd sînt bine organizați, pot reduce la tăcere temătoarea, divizata și apatica majoritate de centru din Europa Occidentală. Iar Rusia e pregătită să-i ajute.“
Cine sînt jihadiştii din Statul Islamic?
O doctrină importantă a jihadiștilor salafiști este să arate loialitate față de frații întru credință și să arate dușmănie față de necredincioși.
În Europa reizbucneşte războiul ideologic
E limpede că Europa „a declarat război terorismului“. Se mai spune și că, de cînd Putin a invadat Ucraina, iar Rusia tot mîrîie prin gard la SUA care vor să aducă militari și echipamente militare pe-aici, prin țările estice, s-ar fi instaurat un nou război rece.
Trei pianiste și o brățară din argint
„Știți, brățara asta a fost a Cellei Delavrancea, marea pianistă.“ „A! Cella“ – mi-a răspuns, zîmbind îngăduitor – „Da, cum să nu o știu pe Cella, ea a fost profesoara mea de pian.“
Pierdute, împrumutate, cu grijă păstrate
Colecţionez poveşti – aşa încît majoritatea obiectelor strînse în casa mea au valoare sentimentală, nu financiară. Cîteva zeci de fotografii prinse pe pereţi, biletul de la piesa de teatru pe care am văzut-o de două ori şi la care am plîns de fiecare dată, lănțișorul cu medalion pe care l-am schimbat cu „geamănul” lui, aflat acum la prietena mea cea mai bună, Tropicul Cancerului, cu o dedicaţie care încă mă face să zîmbesc...
Lumea personalizată de obiecte
Un singur obiect îmi spune o poveste veche deja de un secol: povestea străbunicii mele și a satului în care s-a născut. Sînt sigură că modelul și dantela de pe ștergar erau la modă prin anii 1910, cînd le-a făcut. Așa e și acum, de altfel, în satele maramureșene, unde încă se mai împodobește o cameră „îmbrăcată țărănește”.
O pătură şi o vază
Şi vaza a făcut războiul, tot pe Primul şi, cu siguranţă, a auzit explozii, ca să nu spun chiar că a provocat explozii. Este făcută din cartuşul unui obuz de tun. Am mai văzut şi altele de acelaşi fel, dar nici una atît de frumoasă.
Obiecte, timp, poveşti şi amintiri
Pulsul mi-a luat-o razna cînd l-am privit, față în față: era un Canon clasic, pe film, cu levier, cu obiectiv, cu pîrghii și butoane. Era magic! Era exact ce îmi doream eu! Uau, l-am scos cu grijă din toc, l-am armat, m-am uitat prin vizor, am făcut clarul și am declanşat. Ce senzație!
Povestea unei călătorii interioare
Am un inel pe care îl port de aproape zece ani. Îl am de la nașa mea – mi-a spus că e foarte vechi atunci cînd mi l-a dat. Este un inel în formă de mandala, care a călătorit pe mîna mea în multe locuri din lume. Am un suflet de nomad și îmi place să mă bucur de această călătorie pe care o numim viață.
Compot de mere
Aici am crescut. Biblioteca este ca o gură știrbă. Lipsesc destule volume, cărate de mine în locurile pe unde-am trăit. Într-un corp de-al ei îmi regăsesc mai multe manuscrise. Le răsfoiesc pe fugă, știind la ce să m-aștept: lucruri nepritocite, pe care nu mă-ndur încă să le arunc.
Călimara din clasa întîi
Era o călimară specială. Un mic cilindru de sticlă. Un păhăruț cu buzele întoarse mult înlăuntru, formînd un trunchi de con și lăsînd loc abia cît buricele unui deget. Pe acolo se băga vîrful tocului și se întingea penița în cerneală.
În urma iubirii
După o dragoste din adolescenţă, am aruncat tot ce-mi amintea de el: pixuri, jucării, bileţele cu poezii. După altă iubire, de maturitate, am păstrat aproape tot: mi-am dat seama că şi obiectele spun o poveste – una frumoasă. I-am întrebat şi pe alţii ce poveşti poartă cu ei, prin obiectele rămase din foste relaţii de dragoste.
Îl chema Binoclu şi eu îl iubeam
Îmi plăcea să-l apuc pe Binoclu cu amîndouă mîinile, să mi-l aduc aproape de faţă ca să ne uităm ochi în ochi. Atunci avea culoarea ochilor mei; vedeam un rotund maro, cît un bob de cafea, şi cînd soarele se strecura între noi, bobul acela se făcea verde la margini şi lumina ca ceasul fosforescent de la mîna mamei.
„Aceleaşi“ e o păcăleală
El nu a mai deschis palma decît atunci cînd bomboana, topindu-se, a început să i se scurgă spre încheietură. Degetele i se făcuseră ciocolatii, iar fosta inimă ajunsese o pastă diformă. E greu de descris deznădejdea care l-a cuprins. Descoperise timpul, continua iluzie, iar asta îl covîrșea.
Obiectele noastre cele de toate zilele
Amintiți-vă de momentele în care v-ați uitat iPhone-ul acasă. Sau de cele în care v-a fost subtilizat în metrou. Nu-i așa că ați avut o senzație de goliciune la gîndul că cineva s-a uitat prin mobilul dumneavoastră? Ori, poate, ați resimțit o angoasă care v-a blocat întreaga zi?
Hainele cele noi ale împărătesei
Hainele în care m-am simțit acasă nu au fost ale mele. Le-am moștenit, le-am căutat, le-am găsit sau și-au găsit loc în șifonierul și sufletul meu prin voia circumstanțelor. Încerc un exercițiu de onestitate dificil. Nu mi-am mai cumpărat haine de la retaileri de vreo trei ani.
Eu sînt Omul 2.0 și lumea mea e mult mai interesantă decît a ta
Cînd sînt liber, îmi iau telefonul mereu cu mine, pentru că este un prieten, nu o unealtă. Cînd sînt liber, îl pot „ruga” să nu mă deranjeze și doar să fie alături de mine dacă am nevoie de el.
Ce iei cu tine
De ce am cumpărat așa ceva? De ce, în lumea aceea de mall-uri din marmură, cu pereții poleiți cu aur, am ales să pun în bagaj o burka albastră și-o rochie stacojie, purtate de niște femei dintr-o vale verde, între niște munți sterpi? Atunci, în acel butic, mi s-au părut cele mai frumoase și mai emoționante obiecte din lume.
Ce-am avut şi ce-am pierdut
Ne petrecem minute în şir în fiecare zi căutînd diverse lucruri rătăcite – chei, portofel, telefon, acesta e ritualul din fiecare dimineaţă, cuvintele pe care mi le repet în gînd de fiecare dată cînd plec de acasă.
O voce comună
Acţiunile civice au devenit din ce în ce mai articulate, mai decise să obţină ceea ce-şi propun. O posibilă explicaţie ar putea fi găsită în demografie: generaţia născută după 1989 a ajuns în aceşti ani la maturitate.
Metamorfozarea locuitorului în cetăţean
Ceva se întîmplă. A fost, în 2013, şirul de manifestaţii care au dus mai întîi la blocarea proiectului Roşia Montană Gold Corporation, apoi a explorării prin fracturare hidraulică a gazelor de şist. În 2014, a fost explozia de indignare faţă de limitarea de către Guvern a exercitării dreptului de vot pentru românii din străinătate.
Coaliţiile şi forţa unei idei - interviu cu Viorel MICESCU
Organizațiile au apărut pe scena românească încă din decembrie 1989 și s-au format în două moduri. O variantă a fost cea a unor grupuri mixte de cetățeni care se cunoșteau dintr-o breaslă și voiau să schimbe ceva într-un domeniu, de la cel social, sănătate și pînă la drepturile omului.
Trei coaliţii pentru servicii sociale
Dacă mergi, de pildă, la Ministerul Educației și le povestești despre educația incluzivă și despre ce cere Convenția ONU, se uită cruciș la tine. Pur și simplu, există o lipsă majoră în zona autorităților centrale, dar și locale, de expertiză și de exercițiu al implementării legislației specifice persoanelor cu dizabilități.
Mai mult decît numai speranţă
Încă dinainte de 2010, simțeam nevoia apariției unor organizații tinere a căror activității să devină semnificative la nivel local și, în aceeași măsură, să își asume demersul rezolvării numeroaselor probleme ale comunităților, fie ele mai mari sau mai mici.
Transparenţa elefanţilor la asfinţit
Coalițiile sînt forme de alianțe temporare care apar datorită unor scopuri și interese comune, uneori bine delimitate în timp și activități, alteori mai volatile și mai ambiguu desenate. Baza aplicată și reală a apariției și durabilității coalițiilor este parteneriatul, văzut ca liant al unui viitor proiect comun.
Cazul copiilor bolnavi de cancer - interviu cu Mihaela BUCURENCI
Atunci cînd sînt diagnosticați și tratați în stadii incipiente, șansele de supraviețuire ale copiilor cu cancer din România sînt maxime, perfect comparabile cu cele din Uniunea Europeană și SUA. Din nefericire, tendința ultimilor cinci ani este aceea de diagnosticare din ce în ce mai întîrziată.
„Autorităţile au învăţat să respecte organizaţiile de pacienţi“ - dialog cu Iulian PETRE
Sînt cîteva milioane. Nu există registre care să ne spună cîți bolnavi suferă de o anumită afecțiune. Nici pentru bolnavii de cancer, nici pentru cei de diabet. Există un singur registru corect și bine pus la punct, în cazul bolnavilor cu HIV.
Societatea civilă 2.0 şi ONG-istul protestatar
În 2006, populaţia consuma mai ales televiziune, iar jurnalele de ştiri ignorau oricum campania Salvați Roșia Montană iniţiată din 2002 de ONG-urile de mediu împotriva exploatării în carieră deschisă a zăcămintelor de aur, a utilizării cianurii și împotriva strămutărilor forțate.
Coranul şi noi
Inițierea în Coran din interiorul credinței creștine, sau din interiorul ateismului ori agnosticismului, îmi pare mult mai mult decît o necesară aventură culturală pentru omul timpului nostru, deschis spre orizonturi, expus contactului cu o lume tot mai mare și tot mai străină.
Poate fi tradus Coranul?
Biblia este socotită drept „inspirată“ de Dumnezeu, în vreme ce musulmanii socotesc Coranul o revelație „pogorîtă“ asupra lui Muhammad, dictată după un original necreat.
„Nu totul este absolut în Coran“ - interviu cu Tareq OUBROU, imam şi scriitor francez
„În moscheea mea am obiceiul de a pune un diagnostic şi de a propune remedii la această violenţă care îşi are rădăcinile într-o interpretare anacronică a Coranului, recuperată de mişcări care nu predau islamul, ci practică îndoctrinarea.“
Iisus în Coran
Coranul cuprinde un număr impresionant de versete, presărate pe tot cuprinsul său, ce îl au ca subiect pe Iisus, de la conceperea sa miraculoasă și pînă la ridicarea la ceruri.
Despre divin şi uman
Lectura Coranului este liturghia prin excelență a acestei comunicări, ea îl pune în contact pe musulman cu cuvîntul și cu prezența divinului. Este ceea ce descoperă oricine în momentul cînd ajunge într-o țară musulmană: prezența ubicuă a recitărilor coranice în spațiile private sau publice.
Raiul se află sub picioarele mamelor...
Un titlu mai potrivit pentru un astfel de material ar fi, poate, „Femeia în textul coranic şi interpretările ulterioare ale acestuia“. Cum vom vedea, textul coranic, interpretările sale, alături de tradiţiile sociale preislamice – formează un construct social compact în care, ca profan, este greu să distingi necesarele diferenţe.
Feţele nevăzute ale jihadului modern
Tradus și înțeles, în mod greșit, prin expresia „război sfînt“, jihadul a avut drept scop răspîndirea și apărarea islamului, deși astăzi el seamănă mai mult cu un război de exterminare, fiind mai apropiat de una dintre accepțiunile herem-ului biblic ebraic.
Versetele satanice
La sfîrşitul partidei de trîntă cu Arhanghelul Gibreel, Profetul Muhammad cade, epuizat, în obişnuitul său somn postrevelatoriu, dar de data asta îşi revine mai repede ca de obicei. Cînd îşi vine în fire în pustietatea aceea de pe culmi, în jur nu se vede nici ţipenie de om.
După treizeci de ani
Eram elev în clasa întîi cînd sa întîmplat. Tata lucra la un combinat chimic, vestea se răspîndise (în mai toate casele se asculta Europa Liberă), iar colegii lui ingineri chimişti instruiseră pe toată lumea ce trebuie făcut.
Informaţie istorică
„Carcasa“ este un mort care respiră. Respiră moarte. Pentru cît timp mai are ea putere? Nimeni nu va răspunde la această întrebare, pînă acum a fost imposibil să ajungem la multe puncte de legătură și construcţii pentru a afla cît mai pot rezista ele.
Accidentul care a grăbit sfîrşitul comunismului
Accidentul de la Cernobîl a creat un precedent notabil de transparenţă (forţată) la Moscova, dar şi o consecinţă nu tocmai fericită. Din acel moment, toate catastrofele au fost reflectate pe larg în presa sovietică a ultimilor ani ai lui Gorbaciov.
Ziua Tineretului
Ziua de 2 mai 1986 era zi liberă, Ziua Tineretului. O ţin bine minte. Dimineaţa m-am dus la pescuit pe rîul Doamnei şi am prins nişte cărăşei pe care i-am luat cu mine la serviciu să-i prăjesc şi să-i mănînc cu colegii de muncă.
Fizică, nu marxism
În ziare se scrie că noi, comuniștii, am păcălit poporul, am ascuns de el adevărul. Dar am fost nevoiţi s-o facem. Primeam telegrame de la CC, de la Comitetul regional, în care ni se spunea să nu creăm panică. Iar panica, într-adevăr, e un lucru groaznic.
Mărturie despre trecut sau despre viitor?
1 Mai 1986 era și Joia Mare a Paștelui ortodox, dar asta era interzis de spus. Permise au fost doar inconștienţa, supunerea față de URSS și secretomania autorităților comuniste care au făcut ca tradiționalele mitinguri de 1 Mai să se desfășoare ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat.
Acasă, la Cernobîl
Uneori, dacă e cald afară, bătrîna Maria Petrovna stă singură ore întregi pe un scaun, în curte. De pe gard o priveşte pisica. În jur e liniştea adîncă, tipică, din Perişev, satul în care Maria locuieşte. În curţile vecine se vede cum natura a invadat tot.
„Un loc rămas în epoca sovietică“ – interviu cu fotograful Roland Verant
Mi s-a părut că întîlneam o fantomă din copilărie, un eveniment important despre care lumea din jurul meu nu ştia prea multe. Ştiam că acest eveniment schimbase cumva Istoria, dar nu înţelegeam cum. Am devenit curios şi, imediat ce am aflat despre existenţa oraşului Pripiat, am ştiut că acolo voi afla răspunsurile căutate.
După dezastru
În cei 30 de ani scurşi de la acest grav accident nuclear au avut loc transformări majore în domeniul nuclear. Astfel, au fost modificate cerințele de securitate, impunîndu-se construirea de cupole din beton deasupra reactorului care să împiedice, în caz de accident, împrăştirea în atmosferă a radionuclizilor.
„Nu zici că te afli pe Terra“ – interviu cu Dylan Harris
Cei mai mulţi sînt pur şi simplu curioşi, vor să vadă cu ochii lor cum arată zona unei centrale nucleare părăsite. Majoritatea celor care vor să facă astfel de tururi sînt informaţi şi citesc mult despre Cernobîl înainte să facă această călătorie.
Un tort şi nişte zulufi
Prima dată cînd l-am văzut mi am zis că e cel mai frumos copil din lume. Eu aveam 12 ani, el 3 ani și jumătate, niște ochi albaștri, speriați și imenși, și o piele aproape transparentă. Înainte de culcare, își împăturea hainele cu o precizie milimetrică.