Versetele satanice
„La sfîrşitul partidei de trîntă cu Arhanghelul Gibreel, Profetul Muhammad cade, epuizat, în obişnuitul său somn postrevelatoriu, dar de data asta îşi revine mai repede ca de obicei. Cînd îşi vine în fire în pustietatea aceea de pe culmi, în jur nu se vede nici ţipenie de om, nici urmă de creaturi înaripate ghemuite pe stînci, iar el sare în picioare, cuprins de febrilitatea veştii pe care o are de dat.
– A fost Diavolul, zice el cu voce tare înspre văzduhul gol, adeverind vorbele prin faptul că le rosteşte. Data trecută a fost Shaitan.
Asta a auzit în timpul ascultării: că a fost păcălit, că I s-a arătat Diavolul, care a luat chipul arhanghelului, astfel că versetele pe care le-a memorat, cele pe care le-a recitat în cortul poeziei, nu erau autentice, ci exact opusul lor diabolic, nu erau dumnezeieşti, ci satanice. Se întoarce în oraş cît poate de repede, ca să nimicească acele versete murdare, duhnind a sulf şi pucioasă, să şteargă pentru vecie pînă şi urma lor, astfel încît să nu supravieţuiască decît într-una sau două culegeri de texte religioase vechi, nedemne de încredere, iar exegeţii ortodocşi să încerce să le anuleze povestea, dar Gibreel, care pluteşte şi priveşte din cel mai înalt unghi al camerei de filmat, ştie un mic detaliu, un amănunt minuscul, care ridică aici o mică problemă, şi anume că eu am fost în ambele dăţi, baba, eu am fost prima dată şi tot eu a doua oară. Din gura mea vin atît afirmaţia, cît şi lepădarea, atît vers, cît şi convers, universuri şi reversuri, totul, şi ştim cu toții foarte bine cum a început să funcționeze gura mea.
– Prima dată a fost Diavolul, mormăie Muhammad în timp ce aleargă spre Jahilia. Dar de data asta, neîndoielnic, îngerul. M-a ţintuit la pămînt.“
Pentru acest fragment din Versetele satanice de Salman Rushdie (traducere de Dana Crăciun, Editura Polirom, 2007), Ayatollah-ul Khomeini a emis, pe 14 februarie 1989, o fatwa prin care cere executarea romancierului. S-a oferit şi o recompensă celui care o va îndeplini. Au urmat un şir de atentate împotriva vieţii lui Rushdie. Recompensa a crescut în timp. În 2015 ajunsese la aproape trei milioane de dolari. Numeroasele apeluri pentru retragerea condamnării, venite atît din lumea islamică, cît şi din afara ei, au rămas fără rezultat.
