Cine sînt jihadiştii din Statul Islamic?

Bernard HAYKEL
Publicat în Dilema Veche nr. 634 din 14-20 aprilie 2016
Cine sînt jihadiştii din Statul Islamic? jpeg

Profesor la Princeton University, Bernard Haykel este considerat cel mai mare specialist în ideologia organizației Statului Islamic. Publicăm mai jos cîteva fragmente dintr-un articol al său apărut în Princeton Alumni Weekly, în care definește pe scurt ideo­logia și scopurile jihadiștilor. (M.V.)

„Statul Islamic reprezintă o mișcare jihadist-salafistă, ceea ce înseamnă că membrii săi aderă la o interpretare strict literală a textelor din Coran și a zicerilor Profetului Mahomed. De asemenea, acordă un rol important luptei armate (jihad) ca mijloc pentru implementarea austerei și intolerantei lor viziuni despre islam. Salafiștii – dintre care doar jihadiștii predică violența armată – au fost un grup mic, dar influent în istoria islamului. Totuși, ideologia și viziunea lor despre lume au ieșit la suprafață în vremurile moderne, din diverse motive. Unele dintre acestea au de-a face cu declinul instituțiilor tradiționale ale autorității religioase, cu răspîndirea alfabetizării în masă, cu apariția unei clase de mijloc urbane și cu înființarea educației religioase de către unele petro-state orientate spre salafism, precum Arabia Saudită. Salafiștii îi vizează în principal pe ceilalți musulmani, pentru că nu urmează versiunea lor despre islam, și își acuză inamicii de coruperea credinței prin practici care violează doctrina unicității lui Dumnezeu prin asocierea cu El a altor ființe sau lucruri. Musulmanii, consideră salafiștii, au devenit slabi pentru că au căzut în greșeală și au pierdut „adevăratul“ mesaj al credinței. Ei se plîng de unele probleme teologice și cer o reformă, dar asta se transformă rapid într-o dimensiune politică și militantă prin jihadiștii care se simt frustrați de incapacitatea de a obține schimbarea prin mijloace nonviolente.

O doctrină importantă a jihadiștilor salafiști este să arate loialitate față de frații întru credință și să arate dușmănie față de necredincioși. Consecința este că șiiții și sufiștii – musulmani ale căror interpretări ale islamului diferă semnificativ față de cea a salafiștilor – tind să fie discreditați de jihadiștii-salafiști și adesea să suporte acte de violență.

În spațiul politicii, jihadiștii-salafiști condamnă în termeni categorici ordinea lumii moderne pentru că valorizează principii care nu își au rădăcinile în islam, ci mai degrabă în necredinciosul Vest. În opinia lor, lumea modernă l-a dezbrăcat pe Dumnezeu de suveranitatea sa ca unic dătător de legi și i-a slăbit pe musulmani împărțindu-i în state teritorial în care cetățenia – și nu credința – este baza identității și a încrederii. Mai rău, spun ei, este faptul că conducătorii acestor țări majoritar musulmane au fost cooptați în acest sistem și în ultimă instanță servesc interesele Vestului dominant, devenind „apostați“ care trebuie răsturnați de la putere.

Scopul final al jihadiștilor-salafiști este să-i facă pe musulmani puternici, așa cum fuseseră înainte de relativ recenta dominare a globului de către Occident. Pentru a face asta, nu e suficient să-i educi pe musulmani întru păstrarea credinței; e nevoie și de angajarea în acte de violență, individuală și colectivă, împotriva inamicilor. Numai terorizînd inamicul, inclusiv prin utilizarea bombelor sinucigașe și a crimelor în masă, prin reducerea la sclavie și prin decapitări, poate fi obținută victoria. Recrearea statului imperial unitar din perioada de început a islamului – califatul – este importantă pentru că poate ghida și canaliza energiile comunității în așa fel încît să constituie un ideal în jurul căruia să se adune musulmanii. Acesta este unul dintre motivele pentru care Statul Islamic s-a autodeclarat califat imediat după o serie de remarcabile victorii militare în Irak, în vara lui 2014.“

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.