„Nu totul este absolut în Coran“ - interviu cu Tareq OUBROU, imam şi scriitor francez

Publicat în Dilema Veche nr. 631 din 24-30 martie 2016
„Nu totul este absolut în Coran“   interviu cu Tareq OUBROU, imam şi scriitor francez jpeg

Franţa a fost dureros încercată de efectele atentatelor din 2015, în acelaşi timp umane (aproape 150 de victime în total, pentru cele două atentate din ianuarie şi din noiembrie 2015) şi somatice: frica s a instalat durabil în Hexagon, şi de aici în restul Europei. Isteria mediatică şi populară care s-a instalat imediat după aceea a reuşit să identifice  „cu pertinenţă“ duşmanul, autorul moral şi factual al celor două crime: tînăr, de origine arabă, dar cu ceţătenie franceză, provenind din a doua generaţie de emigranţi (din fostele colonii sau nu), care nu s-a integrat şi a cărui radicalizare s-a reuşit parţial în ţara-mamă, Franţa, şi total în sînul organelor de educaţie/spălare pe creier ale ISIS. Radicalizare şi îndoctrinare realizate cu şi în numele Coranului.

Foarte simplist, dar şi segregaţionist, într-un fel (căci în Franţa catalogările sînt în principiu interzise, de unde şi lipsa recensămintelor etnice), produsul portret-robot al inamicului, rapid aruncat în gura lumii, fără prea mult discernămînt, de serviciile secrete franceze şi de media, a fost contracarat de nuanţările oferite de cîteva reviste care au încercat totuşi să afle nu doar cine şi cum, ci şi de ce şi pînă unde. Una dintre vocile care au ieşit astfel în evidenţă în acea perioadă de imediat după atentate este cea a imamului din Bordeaux, Tareq Oubrou.

Imam şi scriitor propovăduind poziţiile moderate, personalitate care militează pentru o vizibilitate discretă a islamului în Franţa, Oubrou a reușit să-şi exprime ideile într-un interviu acordat Paris ­Match în 25 noiembrie 2015. (I. B.-G.)

„Noi, musulmanii din Franţa…“ La o săptămînă după atentatele din 13 noiembrie 2015, Consiliul Francez al Cultului Musulman (CFCM) a trimis tuturor moscheilor din Franţa o rugăciune destinată citirii în faţa fidelilor în timpul slujbei de vineri. Ce credeţi despre acest gest?

Nu fac parte dintre cei care aşteaptă o circulară pentru a exprima poziţia islamului privind uciderea unor inocenţi de către criminali care răspîndesc astfel teroarea. În moscheea mea am obiceiul de a pune un diagnostic şi de a propune remedii la această violenţă care îşi are rădăcinile într-o interpretare anacronică a Coranului, recuperată de mişcări care nu predau islamul, ci practică îndoctrinarea.

De ce par depăşite instituţiile musulmane din Franţa?

Pentru că nu au o doctrină adaptată timpurilor în care trăim. Ce învăţăminte putem transmite noi copiilor noştri, care trăiesc într-o lume care nu are nimic de-a face cu cea a beduinilor din secolul al VII-lea? Principiul islamic trebuie să subziste, însă formele juridice şi etice trebuie să evolueze. Teoreticienii islamului în Occident trebuie să facă efortul de a produce o doctrină în fază cu laicitatea franceză. Și trebuie să iasă din discursurile de convenienţă şi de strategie. Nu mai este suficient să te îngrijorezi, trebuie să refaci teologia musulmană. Trebuie să adaptăm revelaţia coranică a beduinilor din peninsula sud-arabică a secolului al XVII-lea la universul mental al francezilor din secolul XXI. Astăzi cerem musulmanilor din Franţa să îndeplinească o transformare care a luat mai multe secole creştinilor din Biserica Catolică. Creştinii au ştiut să adapteze Biblia timpurilor lor. De ce nu ar face-o şi islamul? Din ceea ce ştiu, Iisus Hristos nu era occidental, ci semit. Totuşi, a devenit referinţa Occidentului. Nu avea ochii albaştri. Doctorii Bisericii au mers pînă la a adapta morfologia sa la universul mental occidental. Ar trebui să fie şi mai simplu pentru Profet: nu era de culoare, nu era un maghrebian. Dacă ar trăi astăzi printre noi ar trece mai neobservat decît imigranţii marocani sau algerieni, şi aceasta doar din punct de vedere strict fizionomic!

Spuneţi adeseori că identitatea franceză se teme de vizibilitatea actuală a islamului…

…da, şi că ea dăunează şi spiritualităţii musulmane. Trebuie să terminăm cu beduinizarea islamului. Fagocitat de wahabismul saudian, salafismul consistă în beduinizarea islamului cu mijloace tehnologice foarte dezvoltate. Este o întoarcere la istoria preislamică, însă cu siguranţă nu o întoarcere la statul islamului. Această vizibilitate identitaristă nu are nimic de-a face cu o înrădăcinare mistică sau spirituală, ci răspunde unei logici a minorităţii care doreşte să dăinuie în timp ataşîndu-se scoarței, nicidecum spiritului religiei.

Ce vreți să spuneţi prin scoarţă?

Tot ceea ce participă la islamizarea folclorică a vizibilităţii insultătoare. Religiei îi sînt proprii discreţia, modestia, munca interioară, şi nicidecum exhibiţia. Trebuie să ne schimbăm complet paradigma. „Comunitatea“ noastră este foarte tînără, şi aici înţeleg o comunitate formată exclusiv din tineri provenind din cultura şi religia musulmană, care trăiesc într-o anumită frustrare: socială, şcolară etc. Ei compensează acest complex de inferioritate printr-un complex de neîncredere şi frondă. Tipice adolescenţei. Eu, îşi spun ei, mă delimitez în raport cu familia. Nu recunosc nici o autoritate, nici măcar pe cea religioasă. Provoc. Sînt victimă, deci exist. Şi grefez un parcurs religios pe practici care nu ar trebui să aibă foartă multă importanţă, cum ar fi faimosul fular islamic. Aştept să văd ce va urma după fular, poate cravatele islamice? E aiurea. Căci, pînă la urmă, ce spune exact Coranul? În centru se află pudoarea. Pudoarea face parte din credinţă. Însă Profetul nu a venit pe pămînt ca să dea cursuri de croitorie. Hainele nu au nimic de-a face cu religia. Un văl nu este o kippa. În islam nu există obiecte culturale. Nici simboluri şi nici sloganuri. Introducerea hainelor în cult este o erezie. Încă o dată, se amestecă principiul etic cu traducerea sa vestimentară. Dumnezeu nu este un croitor, nu este un stilist de modă. În realitate, ne ascundem pentru a deveni şi mai vizibili! Atunci, evident, aparenţa este conformă literei textului, însă intenţia nu este cea bună. Ceea ce este de condamnat este înveştmîntarea orgoliului, a aroganţei, a ostentaţiei.

„Șaria minorităţii“

ar ce constituie atunci inima islamului?

Credinţa este lucrul cel mai important. Credinţa profundă. Eşti musulman atunci cînd crezi. Principiul este deci interior. Oamenii care vor fi salvaţi la Judecata de Apoi nu sînt cei care au cea mai lungă barbă sau cel mai negru văl, ci aceia care au inima cea mai pură. În acea zi aparenţele nu vor fi nimănui de folos. Coranul are aproximativ 6236 de versete, din care 150 se referă la lege şi la cult, adică aproape o cantitate neglijabilă. Imensul volum scripturar priveşte metafizica: Dumnezeu, omul, demnitatea, reînvierea etc. Astăzi, acest domeniu al credinţei a lăsat locul discursului normativ, adică dispariţiei sensului. Wahabismul saudian a exclus orice discurs metafizic despre om, despre viaţă, despre convieţuire, despre Celălalt. Cum îl introducem atunci pe acest Altul, care nu este musulman, în teologie? Care este statutul nemusulmanului? Ce consecinţe apar la nivel etnic? În Coran există zone care nu au fost niciodată explorate sau dezvoltate.

Aţi sugerat că locul imamului din Brest, care explica copiilor cum muzica este creația Diavolului, era mai degrabă într-un azil psihiatric. Cum procedăm dacă nu avem preoţi competenţi şi formaţi?

Din nefericire, imamii nu sînt savanţi. Majoritatea nu au instrumentele intelectuale pentru a ajunge la bogata moştenire teologică musulmană, cu diferitele sale doctrine complexe. Trebuie să o spunem pe şleau, teologia musulmană clasică duce la migrenă. Iată sensul muncii mele despre „şaria de minoritate“, un concept pe care voluntar l-am dorit pentru musulmani, dar şi pentru nemusulmani. Paradoxal, ambii sînt cam la fel, unii prin ignoranţă, alţii prin literalism, atunci cînd consideră că şaria este practica mecanică a unui verset sau a unui cuvînt al vreunui profet interpretat de un canonist din Evul Mediu. Nu, Coranul are o dimensiune istorică. Nu totul este absolut. În Evul Mediu, savanţii islamului au tradus mesajul coranic în cultura timpului lor. Această muncă de reformă s-a oprit brutal din cauza prăbuşirii civilizaţiei arabo-musulmane, după invazia mongolă, cruciade şi colonizare. Gîndirea teologică a înţepenit. Trebuie să ieşim din această prăbuşire pentru a ne regîndi religia în lumina modernităţii. Trebuie să formalizăm, să sculptăm această materie pentru ca ea să fie vizibilă, estetică, audibilă, inteligibilă, lizibilă pentru contemporanii noştri.

interviu realizat de Pascal MEYNADIER

Toate drepturile aparţin revistei Paris Match/Pascal Meynadier (http://www.parismatch.com/Actu/Societe/Il-faut-en-finir-avec-la-bedouinisation-de-l-islam-Tarek-Oubrou-870465)

traducere de Iulia BADEA-GUÉRITÉE

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât costă minivacanța de 1 Mai-Paște pe Valea Prahovei sau în stațiunea Padina-Peștera
În scurt timp începe minivacanța de 1 Mai-Paște (5 mai 2024), prilej de relaxare și călătorii. Două populare destinații sunt Valea Prahovei și stațiunea Padina-Peștera (Dâmbovița). Ofertele de cazare sunt multiple și variate.
image
Ce ascunde China în Wuhan. Misterele locului de unde a pornit pandemia, dezvăluite de un cunoscut vlogger român VIDEO
Cătălin Stănciulescu, vlogger-ul român devenit celebru pentru în peregrinările sale a făcut interviu cu fratele celebrului baron al drogurilor, Pablo Escobar, a vizitat Wuhan, locul din China de unde a pornit pandemia care a ucis zeci de milioane de oameni.
image
Zboruri din Sibiu, de la 200 de euro biletul. Care sunt destinațiile de vacanță
Se reiau cursele spre cinci destinații de vacanță din această vară, cu un total de zece frecvențe săptămânale, ce vor fi disponibile pentru rezervare la agențiile de turism cu care colaborează aeroportul din Sibiu.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.