Povestea unei călătorii interioare

Laura Livia GRIGORE
Publicat în Dilema Veche nr. 633 din 7-13 aprilie 2016
Povestea unei călătorii interioare jpeg

Cînd eram copil, mă uitam la desenele animate cu Captain Planet. Cu ajutorul unor inele, personajele invocau superputeri: pămînt, foc, apă, vînt. Și mai era încă una: puterea inimii. Ce ar putea face cineva cu inima? Părea cea mai lipsită de importanță dintre toate, nici un foc care să ardă, nici o apă care să se umfle, nici un vînt care să schimbe ceva, nici un pămînt care să se rotească, nu era nimic activ sau concret în a avea darul inimii. Dar fără inimă, nimic nu poate fi pus cap la cap, puțin suflet pus în tot ce facem dă un sens vieții. Prin inimă reacționăm la toate: foc, pămînt, vînt și apă, și cu inima putem activa acele super puteri și să le facem să funcționeze împreună. Astăzi, dacă mă gîndesc bine, era puțină alchimie și mitologie antică în desenele acelea animate cu Captain Planet. Și chiar dacă am crescut între timp, încă mă mai simt uneori căpitan al propriei mele planete. Simt asta cu inima.

Am un inel pe care îl port de aproape zece ani. Îl am de la nașa mea – mi-a spus că e foarte vechi atunci cînd mi l-a dat. Este un inel în formă de mandala, care a călătorit pe mîna mea în multe locuri din lume. Am un suflet de nomad și îmi place să mă bucur de această călătorie pe care o numim viață. Mă veți găsi mereu călătorind pe niște drumuri interioare sau exterioare. Inelul meu nu este doar un ornament deosebit, are o dimensiune simbolică și o putere care dormea în mine, așteptînd să se dezvăluie.

Am purtat inelul în formă de mandala cînd am venit în București, l-am purtat cînd am început să studiez la o facultate cu profil tehnic, l-am purtat cînd m-am îndrăgostit, cînd iubirea s-a terminat, cînd am plecat din București. Inelul era mereu acolo pe degetul meu atunci cînd mă plimbam pe plajele reci ale Mării Nordului, cînd mă minunam în fața frumuseții Lisabonei sau cînd mă bronzam în sudul Franței. Aveam un inel în formă de mandala cînd am cunoscut-o pe prietena mea cea mai bună și ne-am pecetluit prietenia cu un sărut, inelul era mereu acolo, cînd hoinăream pe străzile din Amsterdam sau cînd pierdeam noțiunea timpului prin librării. Eram acompaniată de un simbol în vara în care am călătorit cu prietenul meu prin Europa, inelul era încă acolo într-o dimineață în care ne-am trezit în cortul nostru, campat temporar in Germania. Campingul era într-o pădure și am băut cafea stînd pe o bancă și privind lacul, bucurîndu-ne de pacea din jur, pînă am început să ne certăm. Inelul era cu mine și în Anvers în ziua în care nu am mai putut suporta tristețea pe care o împărțeam și lipsa reciprocă de înțelegere. Cînd m-am îndrăgostit din nou și viața a început să se schimbe, am înțeles că acea putere a inimii  s-a dezvăluit în sfîrșit. Inelul meu era în continuare acolo cînd m-am fotografiat cu un zîmbet larg în ziua în care cartea mea a fost publicată la New York. Astăzi, scriu și pictez și cred în puterea călătoriilor interioare.

M-am apucat de pictat într-o după amiază de sîmbătă după ce m-am întors dintr-o călătorie la Paris. Am simțit un impuls puternic să iau o pensulă în mînă și să încep să colorez lumea. O dorință aproape extatică de a îmi exprima cele mai profunde sentimentele contradictorii. Aveam 26 de ani și cu excepția unor picturi pe sticlă pe care le-am făcut la școală în copilărie, nu m-am imaginat niciodată pictînd. Îmi amintesc că înaintea călătoriei la Paris, eram într-un supermarket în orașul olandez în care locuiam și așteptam pe jumătate adormită să îmi cumpăr ceva de mîncare. Un domn mă privea fix, avea una din acele priviri profunde care sînt puțin inconfortabile. M-a urmat cînd am ieșit din magazin și mi-a spus că este pictor. M-a întrebat dacă vreau să pozez pentru el. Era flatant, dar nu m-aș fi putut mulțumi niciodată cu postura doar de muză. Erau atîtea lucruri pe care voiam să le exprim și posibilitățile nenumărate. Cînd m-am întors din călătorie, m-am aventurat într-un magazin de artă și am înghesuit în coș tot ce credeam că ar avea vreo legătură cu pictatul. Și de data asta, era un domn care aștepta la rînd și mă privea. Ai planuri mari! mi-a spus. I-am zîmbit, dar nu i-am răspuns. Însă tăcerea mea acoperea impulsul de a glumi cu el: nici nu vă puteți imagina cît de mari sînt planurile mele de fapt! M-am întors în apartament, am pus niște Chopin și, ascultînd ploaia de afară, mi-am început cariera de artist.

Cînd viața m-a pus în postura de a face o alegere, m-am întors în țară și mi-am luat un an sabatic ca  să mă dedic pasiunilor mele, cea nouă, pictatul, și cea dintotdeauna, scrisul. Mi-am oferit un timp în care să încerc să îmi uniformizez dorințele, să disting între ceea ce îmi doresc eu cu adevărat și ceea ce așteaptă ceilalți de la mine. Vocea mea interioară îmi spunea să învăț mai întîi să mă iubesc pe mine, să îmi explorez propria adîncime emoțională și să descopăr acțiunile repetitive care ar putea duce la nemulțumire. Pentru prima dată mi-am ales propria cale în viață: o călătorie în care să descopăr singurul adevărat care îmi este accesibil mie: adevărul meu. Iar dacă oamenii rezonează cu el, poate se vor simți inspirați să își caute propriul adevăr.

Cînd m-am întîlnit cu nașa mea la o cină de familie, mi-a spus că nu e surprinsă că m-am apucat de pictat, e surprinsă doar că m-am apucat atît de tîrziu. Apoi mi-a spus o poveste despre rădăcini, despre străbunica mea și unchii ei care erau pictori de biserici. Oricine a intrat într-o biserică ortodoxă cunoaște frumusețea și căldura icoanelor. Nu m-am putut abține să nu mă gîndesc cît de vechi ar putea fi inelul meu de fapt.

Talentul este atracția către o anumită formă de artă, este pasiunea de care sîntem capabili, potențialul pe care îl avem toți. Talentul este chemarea de a ne exprima pe care o auzim, dar pe care uneori o reducem la tăcere, temîndu-ne că nu stăpînim tehnica necesară. Dar tehnica se dezvoltă cu timpul, de exemplu, a învăța desenul presupune învățarea unui limbaj vizual complex în aceeași manieră în care am învățat alfabetul în copilărie. Am învățat să desenăm linii drepte sau curbate și să le atașăm semnificație, numindu-le litere. Să te aventurezi în artă e ca și cum ai trece la nivelul următor, înveți să observi forme sau umbre și să îți coordonezi ochii și mîinile. Apoi, le atașezi o semnificație personală și tocmai de aceea, practicarea oricărei forme de artă este atît de satisfăcătoare. Inelul meu în formă de mandala simbolizează acea putere secretă a inimii care dormea în mine și înțelepciunea pe care am avut-o de a îmi asculta vocea interioară și de a îmi urma inima.

Laura Livia Grigore pictează, scrie şi este pasionată de psihologie. A schimbat ingineria aerospațială pentru o călătorie personală în artă. În 2015, a publicat volumul de povestiri și poezii The Heart Is The center Of The Universe, Thought Catalog Books, New York.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.