„În locul lui Juncker, n-aş mai dormi în următoarele luni“ - trei întrebări pentru Armand GOŞU

Publicat în Dilema Veche nr. 634 din 14-20 aprilie 2016
„În locul lui Juncker, n aş mai dormi în următoarele luni“   trei întrebări pentru Armand GOŞU jpeg

Există sancțiuni economice ale UE împotriva Rusiei și tot felul de „contre“ reciproce. UE e în război cu Rusia? Că despre pace și înțelegere nu pare a fi vorba...

Da, există sacțiuni economice împotriva Federației Ruse decise la începutul verii 2014 de UE după anexarea Crimeei și destabilizarea sud-estului Ucrainei, regiunilor Donețk și Lugansk, de către Moscova. Dar asta nu înseamnă război în înțelesul clasic, de conflict armat. Totodată, nu se poate afirma că între UE și Rusia ar domni „pacea și înțelegerea“. Deși, dacă i-am întreba pe greci, italieni, spanioli sau francezi vom avea surpriza – pentru noi, cei din Estul Europei – să întîlnim mulți avocați ai Rusiei. Experiența istorică a acestor națiuni nu înregistrează momente tensionate în relația cu Rusia. Kremlinul, sigur, e un loc exotic, dar e mai degrabă pozitiv, prietenos. În Țările Baltice, Polonia, România, și ele membre UE, Rusia e văzută alt­fel, prin prisma experienței istorice dramatice a acestor popoare, Rusia imperială și apoi URSS fiind puteri agresoare, ale căror acțiuni politice au provocat multă suferință, oprimare națională, subdezvoltare. Dacă esticii simt respirația Kremlinului în ceafă, după anexarea Crimeei, vesticii sînt mult mai relaxați atunci cînd vorbesc despre Rusia. Pentru că nu se simt amenințați de ea. Cu toate acestea, atunci cînd Putin a călcat linia roșie în Ucraina, țările occidentale cele mai influente în UE au susținut adoptarea unui pachet de sancțiuni împotriva Rusiei.

Pentru majoritatea balticilor și polonezilor, Rusia a declanșat războiul împotriva Vestului, numai că Occidentul nu prea înțelege ce se întîmplă, e „prostuț“, inadecvat în reacții și profund infiltrat de KGB. Funcționează obsesia că liderii occidentali întotdeauna au trădat țările din Europa de Est, chiar înainte de Ialta și Malta, deci vor trăda și acum, așa că noi, esticii trebuie să fim vigilenți. În ce-i privește pe vestici, nu-i nici un război cu Rusia, ci doar sancțiuni economice, pe care unii le vor cît mai repede ridicate, ca să-și reia exporturile, temîndu-se că o să piardă uriașa piață a Federației Ruse.

De partea cealaltă, la Moscova, lucrurile se văd la fel de nuanțat. Pentru diplomația rusă, prioritare sînt relațiile bilaterale, cu fiecare stat membru UE în parte, și nu relațiile cu UE, ca atare. Una este abordarea în relația bilaterală cu Italia, Franța, Spania și cu totul alta în relația cu Polonia sau România.

Există o diferență fundamentală, totuși. Presa din țările membre UE este liberă. Pluralismul opiniilor este debordant, sînt comentatori care vorbesc despre un război hibrid declanșat de Rusia împotriva Occidentului, alții neagă, există o dezbatere autentică în diversele media din UE. Spre deosebire de acestea, în mass-media importante din Rusia, mă refer la televiziunile care fac audiență, toate controlate de stat, linia editorială este foarte războinică. Pentru jurnaliștii de aici, pentru realizatori, comentatori, războiul Rusiei cu Occidentul a început. Pentru victoria Rusiei, poporul – se înțelege – trebuie să jertfească ceva din libertatea sa, deci să accepte restrîngerea libertăților civile, să renunțe la cașcavalul olandez supus sancțiunilor, să renunțe la concediile din Italia, Franța, chiar și la cele din Turcia. Asistăm la o modificare de contract social în Rusia lui Putin. Dacă, în 2000-2008, rușii au acceptat restrîngerea drepturilor civile în schimbul creșterii nivelului de trai și al bunăstării (PIB-ul Rusiei a crescut cu 40% în contextul menținerii unui preț ridicat la petrol și gaze), astăzi rușilor li se cere să jerfească drepturile civile pe altarul războiului împotriva Occidentului. O uriașă mașină de propagandă lucrează sub deviza „Totul pentru front, totul pentru victorie!“. Numai că nu se prea vede linia frontului. Iar adversarul lipsește din tranșee, e ocupat cu altceva. În schimb, se văd frigiderele tot mai goale ale rușilor și cifrele tot mai îngrijorătoare ale bugetului federal, în contextul menținerii prețului scăzut la barilul de petrol.

Anne Applebaum spune că rezultatele referendumului din Olanda arată în ce măsură Rusia influențează alegerile din vestul Europei. La ce să ne mai așteptăm din partea Rusiei?

Anne Applebaum are desigur dreptate, grupurile minoritate agresive, bine organizate, pot deturna evoluțiile politice într-un sens dorit de Rusia sau alți actori interesați. În acest caz particular, însă, n-aș vedea numaidecît influența Rusiei în referendumul din Olanda. O să l citez aici pe Jonathan Eyal, care, într-o analiză Chatam House, scria că referendumul n-a fost atît despre Ucraina, ci „it was a proxy for the future of the Netherlands within the EU“. Nici măcar nu cred că referendumul poate influența politica Bruxelles-ului față de Ucraina, guvernul olandez promițînd că va identifica o soluție la această situație. Tehnic, Acordul de Asociere cu Ucraina este „temporar“ în vigoare, chiar dacă nu-i aprobat de toate cele 28 de state, pentru că altfel nu s-ar fi putut acorda credite și ajutoare Ucrainei. Și va rămîne „temporar“ în vigoare și pe mai departe.

Concluziile după acest referendum sînt dramatice și ele nu se referă la relația UE – Ucraina, ci la însuși viitorul Uniunii. E un semnal de alarmă, încă unul, pentru lipsa de viziune a guvernului Rutte, care a folosit referendumul pentru a mai da drumul la presiunea anti-UE și anti-establishment din societatea olandeză. Ce s-a întîmplat în această campanie electorală pare să confirme ieșirea dezbaterii despre viitorul UE (care e văzută de majoritatea populației drept un monstru birocratic) de sub influența clasei politice și a mainstream-ului. Și aici intră în scenă grupurile minoritare, despre care vorbea Applebaum, care se dovedesc decisive, și rețelele sociale care pot mobiliza sute de mii și milioane de oameni. Inițiativa organizării acestui referendum a aparținut unui site satiric, GeenStijl; partidele politice, dreapta naționalistă sau stînga socialistă, s-au implicat abia în a doua parte a campaniei pentru referendum. Un alt lucru observat în Olanda este abandonarea luptei de către partidele democratice, pro-europene, de centru dreapta sau centru stînga. Singuri, social-liberalii de la D66, aflat în opoziție, s-au implicat în campania pentru referendum, susținînd acordul cu Ucraina. Nu trebuie neglijat, dar nici exagerat, impactul referendumului din Olanda asupra celui din Marea Britanie. Pe scurt, e mai puțin despre relația Ucraina-UE și mai mult despre UE însăși. În locul lui Juncker n-aș mai dormi în următoarele luni, măcar pînă la Brexit. Junker pare că începe să semene tot mai mult cu Kerenski.

Situația din Ucraina nu prea mai „ține prima pagină“ în ultima vreme. Încă un „conflict înghețat“? Trebuie să ne obișnuim cu gîndul că noi, europenii, vom trăi permanent printre „conflicte înghețate“ și insolubile?

Nu folosesc conceptul de „conflicte înghețate“ din cauza faptului că situația pe teren e foarte diferite între Nagorno-Karabah, Abahzia, Osetia de Sud, Transnistria, ceea ce noi numim generic „conflicte înghețate“. Sînt prea diferite între ele, rolul jucat de Rusia în generarea și menținerea acestora e destul de diferit. Prefer să discut fiecare caz în parte. În Ucraina conflictul e departe de a fi înghețat. Acum cîteva zile citeam că au murit în lupte cîțiva soldați, alți zeci au fost răniți. Asta se întîmpla doar într-o zi. Despre ce îngheț poate fi vorba? Atunci cînd Ucraina și-a mai făcut loc pe prima pagină, aceasta nu mai e ținută de dramele umane din Donbass, nici de morți și răniți, ci de baletul diplomatic în jurul Minsk 2. Unii se luptă să omoare acordul, alții să-l țină în viață. Cei care vor să-l țină în viață văd diferit operaționalizarea lui. În linii mari, sînt două poziții deocamdată ireconciliabile. Moscova insistă ca Donbass-ul să primească statut special, confirmat în viitoarea Constituție a Ucrainei, deci o confederalizare sau măcar o federalizare, și abia mai apoi Kievul să reia controlul asupra graniței ruso-ucraine din Donețk și Lugansk. Mai mult, diplomația rusă acuză Ucraina că întîrzie să îndeplinească obligațiile asumate prin Minsk 2, motiv pentru care Occidentul ar trebui să ridice sancțiunile impuse Rusiei. La rîndul său, Kievul cere mai întîi restabilirea controlului Ucrainei asupra frontierei comune cu Rusia, pentru a bloca transferul de oameni și tehnică de luptă de la armata rusă către separatiștii pro-ruși din Donbass. Vorbim de sute de km de frontieră care sînt controlați de separatiștii din Donbass și de grănicerii ruși. Berlin și Washington refuză deocamdată să discute perspectiva ridicării sancțiunilor, cerînd îndeplinirea obligațiilor asumate prin Minsk 2, cu tot ce prevăd acestea, inclusiv schimbul de prizonieri. Sau organizarea de alegeri locale, asupra cărora Moscova și Kiev nu reușesc nicicum să se pună de acord. Cine are drept de vot? Doar cei care încă locuiesc în Donbass? Sau și refugiații din alte colțuri ale Ucrainei? Separatiștii și Moscova vor să limiteze votul refugiaților, ceea ce ar asigura controlul asupra procesului electoral, pînă în faza finală, de numărare și comunicare a rezultatelor. Kievul insistă ca și milioanele de refugiați să voteze, ceea ce ar scoate o bună parte a electoratului de sub controlul administrației separatiste. Berlinul a venit și el cu un plan care leagă desfășurarea alegerilor locale de reluarea controlului Kievului asupra frontierei ruso-ucrainene, încercînd să rezolve două prevederi ale Acordului Minsk 2 într-o singură zi. Pentru a obține sprijinul Rusiei pentru acest proiect, Berlinul flutură perspectiva ridicării sancțiunilor împotriva Rusiei sau măcar a atenuării lor.

La deblocarea procesului Minsk 2 ar putea contribui decisiv recenta demisie a premierului Iațeniuk și formarea unui nou guvern, în frunte cu Vladimir Groisman, actualul președinte al Radei Supreme și apropiat al președintelui Poroșenko. Îndepărtarea lui Iațeniuk ar putea face posibile unele concesii în raporturile cu separatiștii, fără de care Minsk 2 nu ar mai putea avansa.

Armand Goșu este conferențiar dr. la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, expert în spațiul ex-sovietic.

Foto: adevarul.ro

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.