O pătură şi o vază

Publicat în Dilema Veche nr. 633 din 7-13 aprilie 2016
O pătură şi o vază jpeg

Întotdeauna mi-am socotit casa copilăriei o carte misterioasă. Cînd, în anii ’80 ai secolului trecut, se zvonise că Ceauşescu va „sistematiza” şi Braşovul, adică va dărîma toate casele din centrul vechi, am fost atît de înspăimîntată, încît am încercat să salvez casa într-un roman, Oglinda veneţiană. Marea poveste a casei se orienta în jurul istoriei unor lucruri din ea. Oglinda care supravieţuise, cu toată fragilitatea ei, multor întîmplări zguduitoare era numai unul dintre ele. Dar dincolo de poveştile principale, nenumărate altele au rămas nespuse: fiecare lucru vechi din casă, oricît de banal, s-ar fi putut deschide ca o pagină de roman, antrenînd personaje şi evenimente.

Masa mare din sufragerie dădea titlul unui capitol. E atît de grea, cu piciorul ei rotund, ca un trunchi de stejar crescut în mijlocul casei, încît n-a migrat niciodată, spre deosebire de alte lucruri mai neliniştite, care şi-au căutat mereu locul. Deşi nemişcată, nu se poate spune că a stat şi încremenită, dimpotrivă, a fost mereu alta, serviabilă şi gentilă. În copilăria mea, se deschidea mereu la sărbători, cînd îşi dubla suprafaţa şi strîngea familia în jurul ei sau devenea, tot întinsă, loc de joacă, masă de ping-pong, cu un fileu fixat la repezeală pe centrul ei şi o minge uşoară care-i gîdila suprafaţa neagră.

Dar nu despre masă vreau să vă vorbesc, ci despre două obiecte care se întîlnesc uneori pe ea: pătura, pe care toate femeile din familie au călcat rufe, şi vaza care se înalţă drept în centrul mesei, ca o ramură de alamă crescută din trunchiul de lemn. Ambele au atins suta de ani, aşa că merită sărbătorite printr-un mic CV care oferă surprize.

Am asistat adesea la ritualul călcatului. Bunica lua pătura groasă care stătea rulată şi prinsă cu o fundă într-un loc bine stabilit din comoda Belle Époque (comoda, pătura şi vaza sunt strict contemporane), o întindea cu grijă pe jumătate de masă – vaza se deplasa puţin mai încolo, ca să facă loc – punea deasupra încă o pînzătură subţire, stropea rufele adunate teanc şi se apuca de lucru, mama făcea şi ea la fel, eu fac astăzi acelaşi lucru. Teancurile de rufe sunt mereu altele, aşternuturile s-au schimbat, dar pătura a rămas aceeaşi ca acum o sută de ani. N-are nimic spectaculos în afară de rezistenţă, pentru că nu e deloc tocită de atîtea fiare care au „călcat-o”, de la cele cu cărbuni la cele electrice, tot mai perfecţionate, cu apă şi aburi incluse şi, desigur, termoreglabile.

Pătura e neagră, aspră, cu două dungi galbene pe lăţime, cu marginea cusută şi prinsă într-un material negru, mătăsos. Surpriza vine cînd, tot mai rar, cineva îi pronunţă numele: nu pătura „de călcat”, ci pătura „de cal” (chiar aşa!). Într-adevăr, ea a fost cîndva, în timpul Marelui Război, însoţitoarea bunicului meu matern, care era, pe vremea aceea, foarte tînăr medic militar. Ideea că bunicul meu ştia să călărească şi că va fi străbătut multe drumuri europene călare mi se pare destul de ciudată. Probabil că şi „tata mare” rula seara pătura neagră, aşa cum o rulăm noi, şi poate-şi odihnea capul pe ea ca pe o pernă. Nu ştiu dacă-şi acoperea calul cu ea, pe frig, sau dacă punea peste ea şaua şi nu mai am pe cine să întreb.

Ca tot ce e făcut în Belle Époque (mai puţin omul), pătura noastră e confecţionată atît de temeinic, încît pare menită să dureze secole. A făcut războiul, ca orice soldat, a călărit, a stat între explozii. Apoi a devenit un paşnic obiect casnic. Ar merita o decoraţie pentru putere şi fidelitate.

Cum spuneam, vaza îi e contemporană şi, ceea ce e mai ciudat, şi vaza a făcut războiul, tot pe Primul şi, cu siguranţă, a auzit explozii, ca să nu spun chiar că a provocat explozii. Este făcută din cartuşul unui obuz de tun. Am mai văzut şi altele de acelaşi fel, dar nici una atît de frumoasă. Cine a gravat-o a făcut-o cu dragoste şi a avut talent, pentru că, pe fostul obuz, creşte acum un copac Belle Époque, cu unduiri de crengi, frunze, pere uriaşe şi flori aurii-arămii, care înfloresc toate în acelaşi anotimp. Viaţa a învins moartea, pentru că toate bucuriile familiei noastre însoţite de buchete mari (vasul e înalt) au stat în fostul obuz, aşa cum vremurile liniştite le acoperă pînă la urmă pe cele groaznice. E un cadou de la (făcut de) un  soldat pe care bunicul l-a îngrijit şi l-a salvat. Şi, uneori, mă gîndesc că poate pătura neagră şi fostul obuz de tun s-au cunoscut cîndva în timpuri rele, iar astăzi, ca doi veterani de război, fac în linişte schimb de amintiri.

Ioana Pârvulescu este scriitoare şi profesor universitar. Cel mai recent roman este Viitorul începe luni (2012). În 2015 a editat volumul colectiv Şi eu am trăit în comunism.

Foto: M. Struţeanu

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

image png
Noi imagini spectaculoase cu luptele de la Azovstal: „Rușii aveau totul, noi nu aveam nimic” VIDEO
Război în Ucraina. Un soldat din batalionul Azov, eliberat recent de Rusia în urma schimbului de prizonieri, a postat pe Telegram un video cu secvențe din timpul luptelor care au avut loc la oțelăria Azovstal din Mariupol.
Georgia Meloni FOTO Profimedia
Meloni și coaliția sa indecisă prevestesc confruntări nemaivăzute în Italia | Analiză AFP
O perioadă de incertitudine a început pe 26 septembrie în Italia după ce Giorgia Meloni a câștigat alegerile legislative, aflându-se la cârma unei coaliţii divizate ce va trebui să convină asupra unui guvern înainte de a înfrunta criza economică.
Scurgeri de gaz din conductele Nord Stream FOTO EPA-EFE
Scurgerile de gaze din Marea Baltică: Rusia acuză direct Occidentul. Suedia evocă un act comis de un actor statal
Şeful Serviciului de Informaţii Externe (SVR) al Federației Ruse, Serghei Narîşkin, a susţinut vineri că deține „dovezi” despre implicarea unei „piste occidentale” în fisurarea gazoductelor Nord Stream 1 şi 2 din Marea Baltică.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.