O pătură şi o vază

Publicat în Dilema Veche nr. 633 din 7-13 aprilie 2016
O pătură şi o vază jpeg

Întotdeauna mi-am socotit casa copilăriei o carte misterioasă. Cînd, în anii ’80 ai secolului trecut, se zvonise că Ceauşescu va „sistematiza” şi Braşovul, adică va dărîma toate casele din centrul vechi, am fost atît de înspăimîntată, încît am încercat să salvez casa într-un roman, Oglinda veneţiană. Marea poveste a casei se orienta în jurul istoriei unor lucruri din ea. Oglinda care supravieţuise, cu toată fragilitatea ei, multor întîmplări zguduitoare era numai unul dintre ele. Dar dincolo de poveştile principale, nenumărate altele au rămas nespuse: fiecare lucru vechi din casă, oricît de banal, s-ar fi putut deschide ca o pagină de roman, antrenînd personaje şi evenimente.

Masa mare din sufragerie dădea titlul unui capitol. E atît de grea, cu piciorul ei rotund, ca un trunchi de stejar crescut în mijlocul casei, încît n-a migrat niciodată, spre deosebire de alte lucruri mai neliniştite, care şi-au căutat mereu locul. Deşi nemişcată, nu se poate spune că a stat şi încremenită, dimpotrivă, a fost mereu alta, serviabilă şi gentilă. În copilăria mea, se deschidea mereu la sărbători, cînd îşi dubla suprafaţa şi strîngea familia în jurul ei sau devenea, tot întinsă, loc de joacă, masă de ping-pong, cu un fileu fixat la repezeală pe centrul ei şi o minge uşoară care-i gîdila suprafaţa neagră.

Dar nu despre masă vreau să vă vorbesc, ci despre două obiecte care se întîlnesc uneori pe ea: pătura, pe care toate femeile din familie au călcat rufe, şi vaza care se înalţă drept în centrul mesei, ca o ramură de alamă crescută din trunchiul de lemn. Ambele au atins suta de ani, aşa că merită sărbătorite printr-un mic CV care oferă surprize.

Am asistat adesea la ritualul călcatului. Bunica lua pătura groasă care stătea rulată şi prinsă cu o fundă într-un loc bine stabilit din comoda Belle Époque (comoda, pătura şi vaza sunt strict contemporane), o întindea cu grijă pe jumătate de masă – vaza se deplasa puţin mai încolo, ca să facă loc – punea deasupra încă o pînzătură subţire, stropea rufele adunate teanc şi se apuca de lucru, mama făcea şi ea la fel, eu fac astăzi acelaşi lucru. Teancurile de rufe sunt mereu altele, aşternuturile s-au schimbat, dar pătura a rămas aceeaşi ca acum o sută de ani. N-are nimic spectaculos în afară de rezistenţă, pentru că nu e deloc tocită de atîtea fiare care au „călcat-o”, de la cele cu cărbuni la cele electrice, tot mai perfecţionate, cu apă şi aburi incluse şi, desigur, termoreglabile.

Pătura e neagră, aspră, cu două dungi galbene pe lăţime, cu marginea cusută şi prinsă într-un material negru, mătăsos. Surpriza vine cînd, tot mai rar, cineva îi pronunţă numele: nu pătura „de călcat”, ci pătura „de cal” (chiar aşa!). Într-adevăr, ea a fost cîndva, în timpul Marelui Război, însoţitoarea bunicului meu matern, care era, pe vremea aceea, foarte tînăr medic militar. Ideea că bunicul meu ştia să călărească şi că va fi străbătut multe drumuri europene călare mi se pare destul de ciudată. Probabil că şi „tata mare” rula seara pătura neagră, aşa cum o rulăm noi, şi poate-şi odihnea capul pe ea ca pe o pernă. Nu ştiu dacă-şi acoperea calul cu ea, pe frig, sau dacă punea peste ea şaua şi nu mai am pe cine să întreb.

Ca tot ce e făcut în Belle Époque (mai puţin omul), pătura noastră e confecţionată atît de temeinic, încît pare menită să dureze secole. A făcut războiul, ca orice soldat, a călărit, a stat între explozii. Apoi a devenit un paşnic obiect casnic. Ar merita o decoraţie pentru putere şi fidelitate.

Cum spuneam, vaza îi e contemporană şi, ceea ce e mai ciudat, şi vaza a făcut războiul, tot pe Primul şi, cu siguranţă, a auzit explozii, ca să nu spun chiar că a provocat explozii. Este făcută din cartuşul unui obuz de tun. Am mai văzut şi altele de acelaşi fel, dar nici una atît de frumoasă. Cine a gravat-o a făcut-o cu dragoste şi a avut talent, pentru că, pe fostul obuz, creşte acum un copac Belle Époque, cu unduiri de crengi, frunze, pere uriaşe şi flori aurii-arămii, care înfloresc toate în acelaşi anotimp. Viaţa a învins moartea, pentru că toate bucuriile familiei noastre însoţite de buchete mari (vasul e înalt) au stat în fostul obuz, aşa cum vremurile liniştite le acoperă pînă la urmă pe cele groaznice. E un cadou de la (făcut de) un  soldat pe care bunicul l-a îngrijit şi l-a salvat. Şi, uneori, mă gîndesc că poate pătura neagră şi fostul obuz de tun s-au cunoscut cîndva în timpuri rele, iar astăzi, ca doi veterani de război, fac în linişte schimb de amintiri.

Ioana Pârvulescu este scriitoare şi profesor universitar. Cel mai recent roman este Viitorul începe luni (2012). În 2015 a editat volumul colectiv Şi eu am trăit în comunism.

Foto: M. Struţeanu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

horoscop bilunar shutterstock 2091062710 jpg
popa stefania anisia jpg
Două copile din cadrul Complexului de Servicii Piatra-Neamţ, date dispărute de conducerea unităţii
Două copile, de 12, respectiv 15 ani, din cadrul Complexului de Servicii Piatra-Neamţ au fost date dispărute de conducerea unităţii după ce au plecat la cursuri nu s-au mai întors după finalizarea orelor.
celula inchisoare jpg
Un inginer de la o fabrică de tancuri din Rusia, condamnat la ani grei de închisoare pentru „înaltă trădare” în folosul Ucrainei
Un inginer rus de la o companie strategică, acuzat că a transmis Ucrainei informaţii „militare şi tehnice”, a fost condamnat la 16 ani de închisoare pentru „înaltă trădare”, în Ural.
matt leblanc 2018 gettyimages jpg
Secretul retragerii unui star de la Hollywood
Actorul Matt LeBlanc, cunoscut mai ales pentru rolul său în serialul „Friends", pare să urmeze exemplul lui Jack Nicholson și să se retragă treptat din viața publică.
vârste  foto   Shutterstock jpg
Care e vârsta maximă până la care pot trăi oamenii? O să te surprindă!
Un nou studiu scoate la iveală vârsta maximă până la care putem trăi, iar speranța de viață e cu totul alta decât ne așteptam!
cumaparaturi plase black friday jpeg
Studiu: 5,5 milioane de români doresc să cumpere cel puțin un produs de Black Friday. Electronicele și electrocasnicele - cele mai căutate
Black Friday este unul dintre cele mai aşteptate evenimente de cumpărături din România, iar 57% dintre români intenţionează să facă achiziţii în 2024. Bugetul total estimat ajunge la 1,2 miliarde de euro, potrivit unui studiu.
apartament pixabay jpg
Suma ireală cu care se vinde un apartament din Cluj. Proprietarul a fost luat la mișto: „Se dă cu tot cu stradă și cal?”
Suma ireală cu care se vinde un apartament din Cluj. Proprietarul a fost luat la mișto: „Se dă cu tot cu stradă și cal?”
UniCredit Bank
Tranzacţia prin care UniCredit preia pachetul majoritar de acţiuni al Alpha Bank România a fost finalizată. Ce trebuie să știe clienții
Din 4 noiembrie 2024, Alpha Bank România devine parte a Grupului UniCredit. Structura acționariatului Alpha Bank Romania se schimbă astfel: UniCredit S.p.A. va deține 90,1% din capitalul social, iar Alpha International Holdings S.M.S.A va deține 9,9%.
alfred Simonis FB jpg
Noul preşedinte al CJ Timiș, Alfred Simonis, anunță reduceri de posturi: „Avem sute de agenţi de pază”
Consiliul Judeţean Timiş are cele mai mari cheltuieli la Direcţia de Asistenţă Socială şi este posibilă o externalizare a serviciilor de pază, unde sunt plătiţi sute de angajaţi, a declarat, luni, după învestire, noul preşedinte al CJ, Alfred Simonis.