Ce-am avut şi ce-am pierdut

Publicat în Dilema Veche nr. 633 din 7-13 aprilie 2016
Ce am avut şi ce am pierdut jpeg

E firesc să lăsăm lucruri în urmă, unele lipsite de valoare, atunci cînd nu ne mai trebuie. Ne petrecem minute în şir în fiecare zi căutînd diverse lucruri rătăcite – chei, portofel, telefon, acesta e ritualul din fiecare dimineaţă, cuvintele pe care mi le repet în gînd de fiecare dată cînd plec de acasă. Şi tot timpul pierdem obiecte fără importanţă: pixuri, gume de şters, şosete, umbrele, agrafe de păr. Uneori, însă, pierdem şi lucruri valoroase.

Dintre poveştile cu obiecte pierdute, cea a regizorului şi scenaristului Guillermo Del Toro este probabil una dintre cele mai faimoase. Toate ideile sale privind viitoarele filme se aflau într-o agendă pe care o purta mereu cu el. În paginile acesteia – patru ani de notiţe şi desene din ceea ce urma a deveni Labirintul lui Pan. Însă filmul a fost la un pas de a nu mai putea fi realizat, cînd, într-o seară, ieşind dintr-un taxi londonez, Del Toro şi-a uitat agenda pe banchetă. Degeaba a sărit regizorul imediat în alt taxi, sperînd să-l mai găsească pe primul şofer. Nici vizitele la poliţie şi la compania de taxi nu au avut succes. Întîmplarea face însă ca taximetristul să vadă agenda şi să găsească şi o bucăţică de hîrtie cu logoul unui hotel, aşa încît, două zile mai tîrziu, carnetul a ajuns înapoi în mîinile lui Del Toro. Scenaristul a fost atît de bucuros, încît l-a răsplătit pe şofer cu 900 de dolari şi, totodată, a luat întîmplarea ca pe un semn că trebuie neapărat să realizeze filmul.

Însă multe obiecte nu îşi mai găsesc niciodată drumul înapoi la proprietar. Statistica notează că, în Europa, la fiecare 15 secunde cineva îşi pierde un bagaj. La fiecare 35 de secunde, un european îşi pierde cheia de la casă ori de la maşină, în vreme ce la fiecare 34 de minute se rătăceşte cîte un laptop. În baruri, pe stradă, la restaurant, în parc, la metrou, în taxi sau la aeroport, lucrurile se pierd. Au o viaţă proprie.

Am fost curioasă, aşadar, ce fel de obiecte rătăcesc oamenii de obicei şi care este povestea acestora.

La o căutare pe Internet, descopăr, pe site-ul obiectepierdutesaufurate.ro, între primele anunţuri, cele mai des rătăcite lucruri: numeroase portofele (cu acte de tot felul), chei şi telefoane, laptopuri, aparate şi obiective foto – aşadar, mai degrabă lucruri cu valoare financiară mare. Dar şi: „pufoaică gri/portocaliu, cu mănuşi şi căciulă”, mai multe verighete, cărţi în limba maghiară, „o plasă verde cu o ie albă cusută cu aţă albă şi o vestă roşie cu flori pe ea“, un ghiozdan cu „manuale de clasa a IV-a, rechizite şcolare şi încălţăminte sportivă“, o pungă albă cu „sandale de dans sportiv, tenişi, o bluză vişinie şi o perie de păr“, „o husă neagră cu două shinaie (arată ca nişte beţe de bambus) şi două săbii japoneze de lemn“, cizme, ochelari, o ştampilă, un aparat auditiv, un pinguin de pluş. Site-ul conţine mai multe asemenea anunţuri, cu descrieri detaliate ale obiectelor pierdute, semn că toate aceste lucruri au o valoare sentimentală mare pentru proprietarii lor.

Curiozitatea m-a dus, apoi, la Gara de Nord – peste tot, oameni grăbiţi, agitaţi, cu genţi pe umăr, sacoşe şi bagaje sprijinite de stîlpi. Biroul de Obiecte Pierdute e însă închis – definitiv, mi se spune, din motive financiare. Mă întreb, o clipă, cîţi oameni or fi făcut reclamaţii acolo că ar fi pierdut trenul, şi merg mai departe.

Şi la Aeroportul Otopeni e forfotă mare, dar găsesc Biroul de Obiecte Pierdute deschis şi feţe zîmbitoare. Comisarul de poliţie Şerban Tiberiu îmi explică: unele bunuri sînt într-adevăr pierdute – de regulă, bani şi bijuterii lăsate în tăvile unde se face controlul de securitate, laptopuri şi telefoane în baruri, unele chiar lăsate la încărcat, ori chiar bagaje uitate pe scaune, în sala de aşteptare. Şi mai sînt unele bunuri abandonate de către proprietari, în mod intenţionat – în special dacă e depăşită greutatea bagajelor acceptate de către compania aeriană –, ştiind că vor fi preluate şi păstrate de Biroul de Obiecte Pierdute. Dintre cei care îşi pierd lucrurile, se întorc după ele mai mult de o treime, de regulă după maxim două săptămîni. Obiectele sînt, oricum, păstrate de către Birou timp de un an, după care sînt distruse. Sînt însă şi oameni care pleacă din ţară pentru perioade foarte lungi şi îşi abandonează bagaje întregi pline de lucruri.

Ce fel de lucruri se pierd în aeroport? Dl Şerban Tiberiu îmi arată inventarul: telefoane şi laptopuri, umbrele, foarte multe bijuterii, inclusiv verighete, eşarfe şi alte haine, dar şi cărucioare de copii, o Biblie, un cort şi chiar trollere cu haine murdare – cel mai probabil abandonate –, chiar şi un contrabas, viori şi un acordeon. Observ că nu lumea nu prea pierde cărţi – o fi de bine, cred, înseamnă că au grijă de ele – şi întreb, curioasă, de contrabas. Aflu, dezamăgită, că după el nu s-a mai întors nimeni, aşa că cel mai probabil a fost abandonat.

Pe drum spre casă, întreb cîţiva taximetrişti ce fel de obiecte au uitat clienţii în maşinile lor. În afară de telefoane şi portofele, nu aflu nici aici vreo poveste. Rămîn cu gîndul la contrabasul din aeroport – şi acum mă întreb cum ai putea uita un obiect atît de mare şi de valoros (atît financiar, cît şi, bănuiesc, sentimental). Sau cum de l-ai abandona, pur şi simplu. Aşa că îi scriu aici, poate se-ntîmplă să citească: domnul – sau doamna – care a pierdut un contrabas în Aeroportul Otopeni este rugat să ne trimită un e-mail la dilema[@]dilemaveche.ro şi să ne spună povestea sa. A contrabasului, desigur.

Foto: C. Ştefan

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
România, determinare, în loc de hăhăieli și fițe: explicația succesului cu Ucraina și demontarea unei idei ridicole
România s-a calificat, în premieră, la turneul final Billie Jean King Cup. Rezultatul se datorează cuplului Ana Bogdan – Jaqueline Cristian. Cele două au acceptat mereu convocarea și, inclusiv când au pierdut, au dat totul pe teren. Ceea ce nu se poate spune despre multe alte jucătoare.
image
Ursul care a ajuns la doi pași de București, căutat în continuare de jandarmi. De ce animalele sălbatice își părăsesc habitatul
Un pui de urs care a ajuns sâmbătă la doi pași de București era căutat aseară de jandarmi. Animalul sălbatic a fost văzut sâmbătă în localitatea Ciolpani, Ilfov, iar autoritățile au trimis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zonă să stea departe de urs, să nu se fotografieze cu el.
image
Coperta albumului „Cantafabule” al trupei Phoenix, reconstituită de autor. De ce a fost supusă cenzurii comuniste VIDEO
Primul dublu-album scos în România a aparținut trupei Phoenix și se numește „Cantafabule”. A fost scos în urmă cu 49 de ani, însă creația artiștilor pentru copertă nu a trecut de cenzura vremii.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.