„Autorităţile au învăţat să respecte organizaţiile de pacienţi“ - dialog cu Iulian PETRE

Publicat în Dilema Veche nr. 632 din 31 martie - 6 aprilie
„Autorităţile au învăţat să respecte organizaţiile de pacienţi“   dialog cu Iulian PETRE jpeg

Ce reprezintă COPAC?

COPAC este cea mai mare organizație din România care promovează și apără drepturile pacienților în general, ale bolnavilor cronici în particular.

Cîți bolnavi cronici sînt în România?

Cred că nu știe nici România acest lucru. Sînt cîteva milioane. Nu există registre care să ne spună cîți bolnavi suferă de o anumită afecțiune. Nici pentru bolnavii de cancer, nici pentru cei de diabet. Există un singur registru corect și bine pus la punct, în cazul bolnavilor cu HIV. Mai este unul al bolnavilor care fac dializă și mai e un registru, nu am apucat să verific, al bolnavilor de artrită reumatoidă. Fiecare spital își monitorizează doar pacienții lui, de multe ori pacienții sînt la mai multe spitale. S-ar putea să aibă o monitorizare CNAS-ul, dar nu dă cifre, nu le-a obținut nimeni pînă acum. Ei spun că nu le dețin. S-ar putea să aibă dreptate și ei, acolo apar doar serviciile decontate pe un CNP și s-ar putea să nu existe o statistică. Un tratament pentru o boală poate fi același sau asemănător cu tratamentul pentru o altă boală.

De cînd ați simțit nevoia să aveți date concrete cu privire la ce se întîmplă cu bolnavii cronici din România?

Fiecare organizație membră în coaliția COPAC reprezintă o patologie: hemofilie, oncologie, transplant etc. Neavînd date concrete, nu-și pot instrumenta campaniile de advocacy, nu știu cîți bani ar trebui să ceară. Și nefiind bine pregătite, autoritatea poate să le dejoace toate încercările de a-și face treaba bine, de a avea pretenții de la minister pentru bugete mai mari. Eu, personal, cred că lucrurile sînt intenționat ținute în ceață și nu se clarifică, pentru că dacă s-ar ști precis o statistică, s-ar ști clar și de cîți bani ar fi nevoie. Fără date concrete, ei pot să zică că ce dau în momentul respectiv este suficient. Am cerut date concrete în cel puțin patru campanii, din 2008 încoace. În ultima campanie, am cerut statului să ne spună pe ce se bazează cînd afirmă că 4% pentru sănătate e suficient, în timp ce țările din jurul nostru dau mult mai mult de 6%, cît am zis noi că ar fi un prim pas. Solicitările acestea nu le facem numai noi, le fac și corpul profesional, și companiile farmaceutice. Noi putem să mergem țintit și să cerem date concrete, însă ei ne pot da date care nu sînt reale. În România nimeni nu centralizează datele corect, eficient.

COPAC este cea mai mare organizație pentru drepturile pacienților. Aș vrea să vă întreb dacă din punctul dvs. de vedere este și o coaliție puternică.

Are o putere, deși poate fi mult mai puternică. S-a înființat în 2008, iar în momentul acela reunea cele mai mari federații de bolnavi cronici din România, ulterior o parte au ieșit din coaliție. Chiar se simțea spaima autorităților în fața unei instituții care număra cîteva milioane de pacienți. Cred că am trezit și interesul unor servicii secrete, eram mai mulți decît membrii unui partid. În momentul acela, autoritățile au învățat să respecte organizațiile de pacienți.    

Cîte organizații sînt membre ale coaliției?

În acest moment, din coaliție fac parte 14 organizații. În mare parte sînt organizații naționale. Nu toate își au liderii la București, de exemplu Alianța Națională de Boli Rare este la Zalău, dar își face treaba foarte bine și de acolo. Sînt și organizații mici, cu 200 de pacienți, sînt și organizații mai mari. Organizația din care fac eu parte, UNOPA (Uniunea Națională a Organizațiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA), are 13.000 de pacienți. Aceste organizații nu au înregimentat toți pacienții existenți. Sînt și patologii reprezentate de unul sau doi oameni pentru că doar aceștia au reușit să se mobilizeze în lupta cu sistemul. De pildă, Parkinson. E acolo un domn pe care îl știe toată lumea și el vorbește pentru toți. Parkinsonul e o patologie care afectează grav organismul și rar găsești oameni care să fie capabili să meargă la un ministru și să se certe cu el, la cabinet.

Cum se fac proiectele în coaliție? Există un grup de lucru care identifică și scrie proiecte, caută finanțări pentru programe?

În acest moment, coaliția nu are an­gajați. E, practic, bazată pe voluntariat. Fiecare contribuie cu ce poate. Am fi mult mai eficienți dacă am reuși să ne asigurăm un executiv puternic. E foarte greu de finanțat o astfel de coaliție. E mai ușor de finanțat o organizație care se ocupă de o anumită patologie, furnizînd servicii directe, la firul ierbii. Cu vreo 50.000 de euro pe an, am putea avea un executiv și am putea să fim prezenți și reactivi la tot ce se întîmplă în sănătate. Cu 200.000, am putea să avem un om în fiecare județ care să culeagă informații, să reacționeze, să fie eficient pe linie de subordonare directă la nivel județean. O astfel de structură poate să dezvolte și servicii sociale, dar și să furnizeze sprijin, consiliere, educație.

Cine scrie proiecte? Cine are timp. Am avut un proiect mic cu fonduri europene pe mecanisme de consultare cu autoritățile publice. Ce face coaliția pentru membri, ce simt eu ca membru fondator? Fiind o structură mare, ne-a creat tuturor o putere și o ușă deschisă în relații directe cu autoritatea. De exemplu, cu UNOPA era foarte greu să ajungem la un ministru. Dar cînd autoritățile știu că ești sub aripa unei coaliții mai mari, poți mai multe.

Cum s-a născut coaliția? Cum ajung organizațiile din București, de pildă, să se alieze cu o organizație de la Zalău?

Povestea e foarte interesantă. Prin 2006, s-a organizat o întîlnire la minister la care au fost invitate mai multe asociații naționale de pacienți. Nu ne abordaserăm între noi, nu încercaserăm să colaborăm. O doamnă din minister a aruncat o vorbă: de ce nu vă uniți voi, ca să fiți mai puternici?  Cineva a preluat această idee și peste un an de zile ne-am văzut cu o parte din cei de acolo, la Brașov, ne-am creat un statut de bază și am semnat un act constitutiv. Eu am botezat coaliția, am luptat foarte mult ca acronimul să aibă și o semnificație, COPAC – un cuvînt simbolic, trunchi, ramuri, putere.

Prima acțiune a fost un miting în fața Casei Poporului în toamna lui 2009, tot în legătură cu finanțarea sănătății. Nu am reușit să facem nici un parlamentar să vină ca să vorbească cu noi, dar a fost o acțiune cu răsunet în presă. Jurnaliștii au fost impresionați de jocul nostru de rol, de sicriul sănătății și de bocitoarea care chiar era o bocitoare profesionistă. Cam așa a început totul.  Activitățile noastre presupun mai mult relații directe cu ministerul, cu Casa de Sănătate, cu cei care fac și desfac lucrurile în domeniul sănătății. Uite, acum vor să mai taie o dată prețurile la medicamente și acest lucru se va întoarce tot împotriva pacienților. Vor să fim țara cu cele mai mici prețuri la medicamente și din cauza asta s-ar putea să nu le mai găsească nimeni pe piață, dintr-un exces de zel electoral al unor politicieni.

Ce aveți acum pe agendă?

Eu am avut o problemă de rezolvat cu un tratament, la Constanța. Telefoane, bătut pe la uși, pe la minister. Pînă la urmă s-a găsit soluția să se aducă tratamentul acolo. Concret, în Constanța sînt 800 de pacienți cu HIV, la 400 dintre ei, în schema de tratament, există un medicament care le ajută pe celelalte să meargă mai bine. Medicamentele nu au putut fi cumpărate în decembrie, cînd erau bani și se puteau face comenzi, pentru că s-a făcut comanda prea tîrziu, nu mai erau în stoc, în România. Spitalul a rămas fără medicamentul respectiv pe la începutul lui ianuarie, iar pacienții nu au mai putut continua tratamentul. Dacă întrerupi tratamentul, virusul dezvoltă rezistență la schema respectivă de tratament și, practic, ratezi șansa unor ani din viață. Schema respectivă poate prelungi viața unui bolnav cu vreo cinci ani, iar dacă ai ratat-o ești nevoit să recurgi la alte scheme și nu sînt prea multe, problema se complică.

Și acum a fost, de fapt, o problemă măruntă, de administrație a spitalului, a managerilor, care nu și-au făcut treaba cînd trebuia să o facă. S-au certat și cu Direcția de Sănătate din Constanța, care nu le-a dat voie să facă comanda din timp. Banii erau, au fost din septembrie. Din cauza unor nimicuri din acestea, 400 de oameni au rămas fără tratament cel puțin cîteva zile. Pare o problemă minoră, dar și un singur om dacă rămîne fără tratament, pentru el e o spaimă fantastică.

În general, începi cu managerul. Inițial am vorbit la telefon, apoi am fost pasat la comunicare și nu mai răspundea nimeni. Sînt chestiuni care trebuie rezolvate prin dialog direct, nu poți să stai după adrese oficiale. Dacă am văzut că nu putem comunica, ne-am mutat la minister. Șeful de programe de la minister și-a făcut timp, a început să dea telefoane, noi i‑am amenințat cu proteste ale pacienților și cu proteste în presă și acesta e ultimul lucru pe care îl facem de obicei. Dacă ajungem la presă, înseamnă că am epuizat toate căile. În fine, cei de la minister s-au mobilizat, a doua zi era tratamentul în spital. Cam asta facem noi cel puțin o dată la două luni, mereu apare cîte o problemă de acest gen într-un oraș din țară.

Deci voi sînteți o interfață între sistem și pacienți, în momentele de criză.

Ceva de genul ăsta. Practic, noi reprezentăm cumva pacienții. Am ajuns să cunoaștem birocrația și programul de sănătate mai bine decît unii manageri. Managerii se tot schimbă, eu sînt de zece ani pe poziția asta. Trebuie să documentezi bine situația. Ceea ce îți poate spune un pacient e felul în care a perceput el situația. De exemplu, la Constanța ei au zis că le-a spus asistenta că medicamentul nu se mai fabrică. Noi, ca federație, nici nu putem iniția un proces, deși ne-am dorit de multe ori să fim noi cei în cauză, dar legislația nu ne dă voie nouă, ca reprezentanți. Pacientul care nu a primit bulina, acela e în drept să spună: statul nu mi-a dat bulina, să-mi plătească daune, să-mi plătească viața.

Iulian Petre este  directorul executiv al Uniunii Naționale a Organizațiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA (UNOPA) și membru al COPAC – Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România.

au consemnat Alexandru CIOCHIA şi Adina POPESCU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

mircea toma
Declarațiile membrului CNA Mircea Toma provoacă dezbateri aprinse: „Ai sesizat instituțiile statului atunci, bre nea Toma?”
„De ce nu a făcut CNA-ul nimic” – se întreabă românii pe o platformă online pe marginea interviului acordat de Mircea Toma, membru CNA, în care dezvăluie că atacul hibrid a fost declanșat în urmă cu 8 ani, odată cu primele campanii pentru produse pseudo-ştiinţifice.
5 lidia fecioru jpg jpeg
Ingredientul care încetinește îmbătrânirea cu 25% și ține inima sănătoasă. Lidia Fecioru: „Ajută la refacerea colagenului”
Lidia Fecioru oferă „leacul” împotriva îmbătrânirii și care ajută la o sănătate a inimii mult mai bună. Ingredientul de care avem nevoie pentru a fi sănătoși și a arăta bine se regăsește în aproape orice bucătărie.
aeroport foto pixabay jpg
Pățania unei românce care și-a luat bilete de avion de la o companie aeriană rusească
Presiunile și sancțiunile asupra Rusiei, țară care a invadat Ucraina și a provocat un război la granița cu România, fac și victime colaterale. Iar printre cei care sunt afectați se numără și cetățeni români.
Cropat Radu Theodoru la o intalnire a gruparii Vlad Tepes in februarie 2025 FOTO Facebook jpg
Ce li se pregătea românilor prin proiectul „Geția”: „Se va confisca tot. Se va naționaliza tot. Va fi jihad” STENOGRAME
Robertin-Adrian Dinu, liderul Comandamentului Vlad Țepeș, organizație care funcționa ca un sistem paramilitar, paralel cu instituțiile statului român, ai cărei membrii sperau să schimbe constituția și numele țării cu ajutorul rușilor, explica ce va urma după demararea proiectului Geția.
Cheile Cibului  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (79) JPG
Fenomenele stranii petrecute în Cheile Cibului. Toți oamenii din sat și-au împodobit casele cu cruci și icoane
Cheile Cibului, un sat izolat din Munții Apuseni, a fost în trecut locul unor evenimente tulburătoare. Acum își întâmpină oaspeții într-o înfățișare pitorească, cu gospodării împodobite de cruci, icoane și monumente religioase.
seminte chia jpg
De ce tot mai mulți oameni au ajuns să consume semințe de chia cu lămâie. Ce beneficii are acest amestec
Poate că deja mulți dintre noi am auzit despre cât de benefice pentru sănătate sunt semințele de chia. Iar de-a lungul lumii, tot mai mulți oameni combină aceste semințe cu lămâie, pentru a se bucura de efectele pozitive pe care acest amestec le poate avea asupra organismului.
image png
Puterea uimitoare a cojilor de ouă. Un îngrășământ natural care îți va transforma grădina într-un paradis
De câte ori ai aruncat coji de ouă la gunoi fără să te gândești cât de utile sunt pentru grădină? Acestea reprezintă un îngrășământ natural incredibil de eficient, care întărește plantele, îmbunătățește solul și respinge dăunătorii.
Sealandafterfire2 jpg
Singura țară din Europa cu un singur locuitor. Are doar 550 metri pătrați
Sealand, cunoscută oficial ca Principatul Sealand, este considerată cea mai mică țară din lume, situată pe o platformă marină abandonată din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la aproximativ 12 kilometri de coasta Suffolk din Marea Nordului.
Condimentele și ierburile sunt extrem de benefice pentru sănătate Colaj DMS
Șapte condimente care reduc inflamațiile și îmbunătățesc digestia. Alimentul cu cel mai ridicat conținut de fier în doze reduse
Nutriția devine un subiect din ce în ce mai important în societate, pe măsură ce crește conștientizarea impactului pe care îl pot avea anumite deficiențe alimentare asupra sănătății.