Compot de mere

Publicat în Dilema Veche nr. 633 din 7-13 aprilie 2016
Compot de mere jpeg

Tata a căzut la pat. Nu se mai mișcă de-acolo, așa că fac ce trebuie făcut: îl schimb, îl spăl și-i dau să mănînce. După fiecare ciclu din acesta obositor adoarme. Atunci mă ascund într-o carte, ciulind urechile ca să-i pot auzi vocea ștearsă. Dacă lectura mă obosește, încep să mișun prin apartamentul unde am copilărit. Deși l-am părăsit de mulți ani, sînt încă foarte prezent acolo: pe mobila plină de praf mai sînt destule fotografii din care zîmbesc social, iar dulapul camerei de puștan este umplut doldora cu țoalele strînse de-a lungul anilor. Tricouri mai ales, duhnind acum a naftalină. Arunc o privire la căpătîiul părintelui... Doarme dus, medicamentele își fac efectul. Continui nestingherit bîjbîiala prin ceața trecutului. Iau camerele la rînd și deschid sertarele. După fiecare scîrțîit al lor stau și trag cu urechea. Nimic... Merg mai departe. În dormitor, acolo unde a murit mama, cotrobăi printre haine. Descopăr costumul lucios, păstrat de tata pentru ultima înfățișare. O pălărie de damă zace absurd printre cîteva bluze de corp ale bărbatului; o calotă din pîslă maronie, legată cu fundă. Lipsa capului este aproape sonoră și încerc să-i refac chipul din nimic. Mai mulți săculeți cu levănțică, poate chiar din anii cînd trăia gospodina, încearcă să alunge. În rostul unei vitrine dau de cîteva insigne mai mult ruginite, iar în bomboniera chinezească cu forme delicate găsesc cuburi sfărîmate de zahăr, arme lipicioase împotriva crizelor nocturne de hipoglicemie. Tata se-ntoarce-n pat, cu fața la perete. Mai bine așa, căci pot intra în camera lui călcîndu-mi pe urme. Aici am crescut. Biblioteca este ca o gură știrbă. Lipsesc destule volume, cărate de mine în locurile pe unde-am trăit. Într-un corp de-al ei îmi regăsesc mai multe manuscrise. Le răsfoiesc pe fugă, știind la ce să m-aștept: lucruri nepritocite, pe care nu mă-ndur încă să le arunc. Tot acolo am ascuns cîteva desene de-ale fiică-mii și scrisorile ei către Moș Crăciun. MOȘI – CRĂCIUN – VREAU – SĂ – ÎMI – ADUCI – PONEIUL – BATĂR – SCOCI. ȘI – MAI – VREAU – SĂ – ÎMI – ADUCI – RUSACUL – DE – SPIOANE – ȘI – MAI – VREAU UN – SET – DE – MAGIE – CU – PONEI – ȘI – MAI – VREAU – SĂ – ÎMI ADUCI – PALATUL – LUI – MICA – SIRENĂ. În alt compartiment bolește prăfuit un ceas electronic, făcut cîndva de fratele meu. Este paralelipipedic, din tablă vopsită gri-fer. Ani de zile a clipit din ledurile roșii, dîndu-ne ora exactă. Așa cum arată acum, cu firul ieșind din el ca o coadă prevăzută cu ștecher, pare un șoarece din desenele animate. M-așez apoi la masa de scris, locul unde am petrecut sute de ore ca să-mi pot face temele. Trag sertarul de sus și arunc o privire peste cîteva poze de dimensiunile celor pentru actele oficiale. Refac cu ajutorul lor niște momente pe care le-am crezut importante în viață: primirea buletinului, absolvirea bacalaureatului, înrolarea pentru cele nouă luni obligatorii de armată, prima zi de angajare. Patru chipuri diferite, privind cu încredere mioapă spre viitor. Tot acolo regăsesc străvechiul capsator de foi: o unealtă rudimentară, turnată în oțel. Mi-aduc aminte de cum se zguduia biroul atunci cînd îl utilizam, făcînd-o pe mama să dea buzna în cameră de fiecare dată, pentru că avea impresia că mi se întîmplase ceva rău. Mai multe cutii cu rezerve destinate lui așteaptă degeaba. Lîngă ele, demne și pretinzînd verticalitate, descopăr două rigle pentru geometrie. Una este ceva mai stranie, oferind posibilitatea calculării numărului π odată cu deplasarea unei tije. Sînt tot felul de indicații notate mărunt pe plasticul gălbui, litere și cifre din care nu știu cine-ar putea înțelege prea mult. Eu n-am reușit s-o folosesc niciodată, așa c-o ascund pe mai departe în etuiul negru. Cum tata nu dă semne c-ar vrea să se trezească, dau o raită și prin bucătărie. Aici era raiul mamei, dar acum a ajuns un iad. Lucrurile sînt năclăite de vaporii uleiului unde văduvul și-a tot prăjit dejunurile în ultima vreme. Degetele îmi alunecă pe luciul mobilierului și mă-ndrept țintă spre bufetul decolorat. Frumos ordonate lîngă ștergarele deșirate pe margini, zăbovesc în afara timpului filele unui calendar gastronomic. Sînt rețete adaptate epocii Ceaușescu, căci descopăr printre ele chifteluțele din salam sau o pizza preparată din resturi de franzelă. Undeva, timid, ca o ultimă licărire a mamei, un colț de hîrtie pe care-și notase meniul gîndit de ea pentru o săptămînă întreagă. Și ceea ce urma să cumpere pentru asta. Masca de bucătărie adăpostește destule surprize: tirbușoane de diferite tipuri, cumpărate probabil în vremea cînd mă îndeletniceam cu gîl-gîl; o spumieră ancestrală; un spărgător de nuci; o sculă de storcit cățeii de usturoi și o alta de scos sîmburii din vișine ori cireșe. Revăd acolo și instrumentul ce putea îndepărta cotorul merelor, astfel că la școală, iar mai apoi în liceu, priveam în pauza de masă spre sarafanele fetelor chiar prin legendarul fruct al ispitei. Într-un fel asemănător celui cu care îmi cercetez acuma trecutul prin acest text găunos, îndesat cu obiecte nimănui folositoare. Și împănat cu cuvinte încercînd să alunge o anumită părere de rău.       

Călin Torsan este muzician şi prozator. Cea mai recentă carte publicată: Ulcele pe uluci (miniaturi cu smalţul la vedere), Casa de pariuri literare, 2015.

Foto: M. Chivu

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Chantal jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Înființarea aviației militare în România
România a fost printre primele țări din lume care și-a înzestrat forțele sale armate cu aerostate și avioane.
image
Responsabilitățile date de germani Armatei Române la Stalingrad, mult peste posibilitățile acesteia
Bătălia de la Stalingrad a tensionat relațiile cu aliatul german, cu precădere în urma acuzelor venite dinspre liderii militari cu privire la responsabilitatea trupelor române pentru căderea în încercuire a Armatei 6 germane.
image
Sfârșitul tragic al poetului Dimitrie Bolintineanu
Pe 20 august 1872, Dimitrie Bolintineanu, poet, revoluţionar şi om politic, murea într-un ospiciu din Bucureşti, suferind de o afecţiune psihică, dobândită de pe urma mizeriei şi sărăciei.  Viaţa lui Bolintineanu a stat sub semnul cinstei.