„Un loc rămas în epoca sovietică“ – interviu cu fotograful Roland Verant

Publicat în Dilema Veche nr. 630 din 17-23 martie 2016
„Un loc rămas în epoca sovietică“ – interviu cu fotograful Roland Verant jpeg

Roland Verant este un tînăr agent de asigurări austriac în vîrstă de 35 de ani care a făcut o pasiune pentru Cernobîl, unde călătoreşte în mod regulat. A creat contul de Facebook  Zoning in – Chernobyl up close and personal, unde postează fotografii însoţite de informaţii mai mult sau mai puţin ştiute despre Zonă.

De unde fascinaţia pentru Zonă?

De cînd mă ştiu am fost fascinat de explorarea urbană, de zonele decadente, de orice are legătură cu morbidul. Am crescut într-o regiune din nordul Italiei care are cel mai ridicat număr de castele şi fortăreţe pe cap de locuitor. Cele mai multe se află, fireşte, în diferite grade de degradare. Poate de aici şi fascinaţia, de mic, pentru tot felul de ruine.

Aveam 5 ani cînd a avut loc accidentul de la Cernobîl. Cîţiva ani mai tîrziu am urmărit la TV reportajele despre revoluţiile din fostul bloc comunist, căderea Zidului Berlinului etc. Nu-mi dădeam seama de însemnătatea acelor evenimente istorice, dar realizam că e ceva important şi bun. Cînd am crescut am devenit interesat de această parte a Europei de dincolo de Cortina de Fier, despre care învăţasem la şcoală, şi aşa am dat peste accidentul de la Cernobîl. Mi s-a părut că întîlneam o fantomă din copilărie, un eveniment important despre care lumea din jurul meu nu ştia prea multe. Ştiam că acest eveniment schimbase cumva Istoria, dar nu înţelegeam prea bine cum. Am devenit curios şi, imediat ce am aflat despre existenţa oraşului Pripiat, am ştiut că acolo voi afla răspunsurile căutate. Nu-mi doream să vizitez nici un alt loc de pe planetă mai mult decît Pripiat-ul, un loc rămas în epoca sovietică, cu o istorie unică. Trebuia să merg acolo. 

Cînd aţi fost acolo prima dată?

În 2010. Nu eram prea ocupat la serviciu şi deja citisem foarte mult pe Internet. La un moment dat am dat peste blog-ul Elenei Filatova, o motociclistă ucraineană care pretindea că făcuse multe drumuri în zona de excludere. Pînă la urmă s-a dovedit că minţea, dar scria foarte bine şi oricum aşa am aflat că zona putea fi, totuşi, vizitată.

Ce-au zis familia, prietenii, cînd au aflat ce intenţionaţi să faceţi?

La început, toţi prietenii mei mi-au spus că sînt nebun, că e periculos, că de ce naiba aş vrea să fac aşa ceva… Iniţial şi mie îmi era teamă, căci nu ştiam prea multe despre radiaţii, eram îngrijorat de posibile efecte negative asupra sănătăţii. Primele mele două călătorii le‑am făcut printr-una din multele agenţii care organizează astfel de tururi, dar între timp mi-am făcut prieteni ucraineni acolo, care se ocupă profesional de astfel de tururi.

De ce v-aţi întors?

Prima călătorie a durat doar două zile şi nu am apucat să văd suficient. Între timp am început să citesc tot mai mult despre acel loc şi, cu cît citeşti mai mult, cu atît mai mult realizezi ce ai putea vedea. Aşa că a devenit o călătorie pe care acum o fac în mod regulat. În loc să‑mi cheltuiesc banii vizitînd alte locuri, eu merg doar la Cernobîl.

Cît staţi acolo de obicei, unde dormiţi, unde mîncaţi?

De obicei stau cîte o săptămînă. Uneori chiar mai mult, depinde de împrejurări. Există un hotel în Cernobîl inclus în preţul călătoriei. Poţi mînca la cantina hotelului, iar mîncarea nu este chiar atît de rea.

Ce anume vă interesează cel mai mult: clădirile, oamenii, animalele?

Mi-ar plăcea să văd animalele, dar astfel de călătorii sînt scumpe şi nu-mi permit să stau de veghe zile în şir pentru a întîlni şi observa animalele. I-am vizitat pe cîţiva dintre cei care s-au întors să trăiască în satele de unde fuseseră evacuaţi după accident, dar chiar dacă ghidul te duce la cei mai prietenoşi dintre ei, recunosc că această experienţă nu-mi place prea mult. E vorba de oameni care au suferit mult şi care au pierdut multe în viaţa lor, nu mă simt confortabil să mă duc să-i văd ca pe nişte animale de la Zoo. Şi, cu siguranţă, nici ei nu-şi doresc ca cineva să-şi vîre nasul în treburile lor.

Pe contul de Facebook oferiţi multă informaţie despre acele locuri, împreună cu foarte multe fotografii. Este acest cont un hobby?

Da, e doar un hobby, ceva ce a crescut în pasiune cu timpul. Motivaţia mea este aceea de a oferi informaţie de la faţa locului celor interesaţi. Sînt mulţi care fac fotografii în Zonă, dar cei mai mulţi vînează doar cadre spectaculoase. Şi de vreme ce găsesc acel loc foarte interesant, m-am gîndit că poate ar merita ca, pe lîngă fotografii, să ofer şi nişte informaţii mai de profunzime.

Care este cel mai emoţionant moment trăit în Zonă?

Ultima zi din călătoria făcută în martie anul trecut a fost foarte emoţionantă. Am vorbit mult cu localnicii (ghidul nostru făcea pe interpretul) şi am aflat multe despre necazurile lor în Zonă. Ucraina se afla deja de mai bine de un an în criză şi un pompier ne-a spus că Guvernul îi tăiase salariul la jumătate. Aşa că avea grijă de familia lui cu trei copii dintr-un salariu de doar 80 de euro. Am fumat o ţigară împreună şi la plecare mi-a cerut ultimele ţigări din pachet. Imaginează-ţi un bărbat în toată firea, un pompier voinic şi mîndru de ceea ce face, cerînd cîteva ţigări din motive pentru care nu are nici o vină. Noi am fost destul de norocoşi să ne naştem în Vest, unde salariile sînt bune, iar pacea de-a gata…

În acea după-amiază am vizitat o localnică în vîrstă care trecuse în viaţa ei prin situaţii groaznice, dar care era foarte caldă, prietenoasă şi cu un simţ al umorului foarte subtil. Ne vorbea cu entuziasm, ne-a pregătit un prînz senzaţional, a făcut totul pentru ca noi să ne simţim cît mai bine. Peste două zile mă aflam deja la biroul meu, unde o colegă îmi spunea ce viaţă nasoală are de cînd blugii ei de 150 de euro n-o mai încap. Genul acesta de experienţe pun în perspectivă toate prostiile de care noi, occidentalii, am ajuns să ne plîngem.

Cum vedeţi viitorul Zonei?

Nu va mai fi pentru multă vreme la fel. Estimez că în zece ani nu va mai rămîne nimic în Pripiat. Cele mai multe sate nu mai există de pe acum. Iar cînd nu vor mai veni bani din turism, probabil că autorităţile vor deschide zona de 30 km pentru alte foloase. Nu pentru a fi locuită, ar fi prea devreme, dar probabil pentru lucrări industriale.

a consemnat Marius CHIVU

Foto: Roland Verant

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.