Hainele cele noi ale împărătesei

Ioana CASAPU
Publicat în Dilema Veche nr. 633 din 7-13 aprilie 2016
Hainele cele noi ale împărătesei jpeg

A fost odată ca niciodată o împărăteasă pe care nu o fericea nimic și care, de fiecare dată cînd își privea garderoba, avea o migrenă. Croitori din întreg regatul, dar și din ținuturi îndepărtare veneau să-i prezinte cele mai de seamă stofe, cele mai cu dichis mătăsuri, cele mai bogate și învolburate rochii – dar ea nu și nu. Aș vrea o rochie ca spuma mării, spunea uneori, de culoarea fiordurilor – și toți creatorii se dădeau peste cap (și peste degetar) căutînd să găsească acel lucru care i-ar fi putut fi pe plac. Într-o zi, împărăteasa ale cărei vise deveniseră deja prea mari pentru palatul în care trăia, a coborît plictisită din grădinile sale în piață, unde negustorii vindeau cîte-n lună și în stele. Împărăteasa a fost uluită să vadă cîte minuni, cîte arome și cîte mirosuri noi descoperea la fiecare pas, iar zîmbetul ei începu să reapară pe chipul trist. Împărăteasa se dezbără de toate țolurile ei scumpe (și conformiste) și îmbrăcă, rînd pe rînd, cele mai năstrușnice podoabe și haine pe care vînzătorii ambulanți din piață le aveau pe tarabe. Împărăteasa se întoarse acasă cu un cufăr plin de lucruri minunate și vechi, care deveniră hainele sale noi, și trăi fericită pînă la adînci bătrîneți, oferind mai departe hainele sale vechi-noi fiicelor și nepoatelor sale.

Hainele în care m-am simțit acasă nu au fost ale mele. Le-am moștenit, le-am căutat, le-am găsit sau și-au găsit loc în șifonierul și sufletul meu prin voia circumstanțelor. Încerc un exercițiu de onestitate dificil. Nu mi-am mai cumpărat haine de la retaileri de vreo trei ani. Am investit timp și căutări în magazine second hand, piețe de vechituri și produse noi sau vintage ale designerilor. E o ecuație simplă, care mă scapă de bătăi de cap atunci cînd știu că am ales bine să nu mai hrănesc corporațiile cu muncitori plătiți cu 0.89 dolari pe zi. Chiar dacă îmi amintesc uneori de plăcerea vinovată de a smulge etichete proaspete.

Am încă foarte multe piese rămase de la mama sau bunica, sînt lucruri mai vechi de 40 de ani, care arată și se comportă impecabil în continuare. Cămăși, ii, fuste sau rochii. Cred că multe piese de îmbrăcăminte „scăpate” printr-o minune la noi în comunism spun mai multe despre istoria modei decît orice ar putea spune astăzi mulți producători.

Acestea sînt singurele lucruri pe care le-am păstrat cu religiozitate, le-am depozitat în valize și le-am purtat doar în contexte emoționale – pentru că viața lor secretă trebuie respectată. Înafara lor, am dobîndit o ușoară relaxare pentru renunțarea la lucruri, schimbul sau oferirea lor. În afară de amintiri, nimic nu este de neînlocuit.

Toate hainele mele păstrate sau găsite sînt legate de povești, sau cumva poveștile au crescut în jurul lor. A fost o rochie care mi-a schimbat viața, ea vine din anii ‘70, dintr-un butic vintage din cel mai șic cartier al Parisului, Le Marais. Rochia aceasta neagră cu păsări aurii pe umeri are o formă perfectă care face probabil orice femeie să arate ca scoasă din Studio 54 într-o seară de februarie cu Gin Fizz. Eu am îmbrăcat-o într-o cameră ticsită cu haine din toate timpurile. Cînd am închis fermoarul, la radio cînta Nick Cave cu „On Jubilee Street”, iar eu arătam din nou ca la 17 ani. M-am privit în oglindă și mi-am amintit de Mark Knopfler, de „Something’s gonna happen to make your whole life better” și de Rochia cea Nouă, romanul Lindei Grant – un volum bazat pe ideea că veșmintele potrivite la momentul potrivit ne pot transforma complet prezentul.

Cînd eram copil, mergeam cu mama și tata la mare, și îmi plăcea să cred, în acel început de ani ’90 în care ne invadau din ecranele televizoarelor Hollywood-ul, muzica străină și strălucirea paietelor, că viața va aduce petreceri ca pe vremuri în care rochiile femeilor se termină la călcîie și scapără în ape de cobalt, încadrînd un spate gol și subțire.

Morala acestei povești este că atunci cînd simțim că piața nu are ce să ne ofere, trebuie să ne îmbărbătăm și să plecăm, la fel ca împărăteasa, la vînătoare.

Cea mai dragă haină pe care am vînat-o aproape un an este o blană de vulpe argintie, pe care am botezat-o Codruța. Nu stiu dacă e excentrică, e cu siguranţă foarte mare şi aminteşte de cea a personajului lui Gwyneth Paltrow – Margot Tenenbaum dintr-un film de Wes Anderson. Purtînd-o, mi s-au întîmplat cîteva dintre cele mai excentrice lucruri.

Ioana Cristina Casapu este jurnalist și fotograf. Trăiește între București și Berlin.

Foto: Ioana Casapu

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.