Ce iei cu tine

Ana-Maria CAIA
Publicat în Dilema Veche nr. 633 din 7-13 aprilie 2016
Ce iei cu tine jpeg

Soțul și fiica mea se uitau cu spaimă, ținîndu-și mîinile la nas, la monstrul de bagaj pe care-l deschisesem în mijlocul camerei. Venisem acasă după o tură de Asia și, ca-ntotdeauna, cumpărasem te miri ce de prin bazaruri. Sursa panicii olfactive, de această dată, erau două obiecte de îmbrăcăminte, culese dintr-o piață din Sharjah, un emirat de lîngă Dubai. Intrasem într-un butic ținut de doi afgani care vindeau ce probabil au cărat cu ei din țara natală: căciuli de paștuni, pe care le vedem în știrile cu talibani, rochii înflorate, de la triburile de munte, coliere care coboară pe tot pieptul, aproape ca o platoșă, și multe burka azurii. N-am putut rezista și mi-am cumpărat o burka, puțin peticită în spate, și o rochie exuberantă, stacojie, de mătase brodată cu lînă, completată de un brîu din monede și o ornamentație metalică la guler. Știam că sînt murdare de cînd le-am achiziționat și mai știam că lasă în urma lor un miros greu de cînd defilasem cu punga prin hotelul exquisite, de 5 stele spre 7, în care îmi făceam veacul în Dubai.

De ce am cumpărat așa ceva? De ce, în lumea aceea de mall-uri din marmură, cu pereții poleiți cu aur, am ales să pun în bagaj o burka albastră și-o rochie stacojie purtate de niște femei dintr-o vale verde, între niște munți sterpi? Să fiu sinceră, aș putea înșira aici niște motive mai savante, dar atunci, în acel butic, mi s-au părut cele mai frumoase și mai emoționante obiecte din lume. Pentru că erau adevărate.

Cînd călătorim, ne dăm în vînt după chestii „autentice”. Vrem, cu disperare, să „trăim ca localnicii”, ne străduim să „înțelegem specificul local”, dorim să ne amestecăm printre băștinași. E noua mantră a turismului mondial, așa că industria a început să fabrice, special pentru călători, „experiențe autentice”. Thailanda și piețele ei plutitoare se concentrează într-una singură, convenabil așezată lîngă Bangkok, Damnoen Saduak. Acolo, țăranii se plimbă cu bărci pline de fructe, stau la poze, zîmbesc fermecător. Convenabil, de pe bărci se vînd frigărui de pui și fructe de mare la grătar, iar pe margini sînt tarabe care gem de statuete, șaluri și lampioane made in China, după care turiștii se înnebunesc. Spectacolul e atît de bine pus în scenă, încît dacă ajungi în vreun sat pierdut pe un rîu thailandez, la o piață plutitoare pe unde mișună doar localnici, poate fi chiar o experiență dezamăgitoare: se tîrguiesc calupuri de zahăr de palmier, ulei de cocos împachetat în sticle de plastic, fructe aranjate imperfect, și se mănîncă niște supe de creveți mici, mici, mici, care-ți taie suflarea cu iuțeala lor. Oamenii stau în locuințele lor lacustre, sfîrșiți de căldură, și ridică din sprîncene cînd te văd, nu-ți zîmbesc larg, și-ți întind o bucată de mătase, însoțind gestul de „cheap, madam, silk, madam.” It’s the same, but different, ca să zic cum ar zice un thailandez veritabil.

Cumpărăturile în călătorii sînt nimic altceva decît prelungirea călătoriei. Și povestirea ei ulterioară pentru cei de acasă. Obiectele cimentează amintirile, uneori le transformă puțin chiar, te ajută să-ți sprijini povestea în ceva concret, mai mult chiar decît fotografiile. Dacă te întorci cu un bagaj plin de magneți de frigider, însă, acest proces s-ar putea să fie compromis.

În afara traseelor turistice clasice, suvenirurile nu mai sînt atît de colorate, nici atît de perfecte. Un bong cumpărat de pe o insulă laoțiană de pe Mekong va fi întotdeauna prăfuit și puțin ciobit, în opoziție cu același obiect cumpărat dintr-o piață urbană. Un colier din os de iac luat de la o bătrînă care vinde vechituri într-un colț de sat va avea întotdeauna modelele neglijent trasate și va fi lipsit de simetria celor din magazinele templelor budiste. O statuetă de abanos culeasă dintr-o piață umilă se va termina colțuros și aspru, fără să capete finețea uneia finisate în fabrică. Așa e adevăratul, puțin imperfect, așa e obiectul autentic, ca lumea din care vine, cu bune și rele, cu frumos și urît în el.

În general, eu nu cumpăr prea multe lucruri nici acasă, nici în călătorii. Acasă cumpăr lucruri de care am nevoie să trăiesc. În călătorii cumpăr lucruri de care am nevoie să visez. Lucruri adevărate. Și mărturisesc că-mi pare rău doar după două chestii pe care nu le-am cumpărat prin preumblările mele: un ceas Rolex de 10 dolari din piața de falsuri din Kuala Lumpur și un iPhone cu mărul desenat grosolan pe spate dintr-un bazar laoțian. Mai autentic de-atît, în lumea asta a noastră, nu se poate.

Ana-Maria Caia deţine o companie de producţie de televiziune, Indie Studio, e călător profesionist şi consultant de comunicare pentru industria de turism. O puteţi citi nonstop pe www.caia.ro

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.