⬆
Tema săptămînii
Pagina 42

TIFF Unlimited – noua platformă românească de VoD
Marea noutate pe care o propune ediția de majorat a Festivalului Internațional de Film Transilvania este TIFF Unlimited, un proiect de anvergură, menit să completeze lista inițiativelor îndrăznețe, propuse an de an de organizatori, pentru prom

„Sper ca Parking să fie o poveste de dragoste nemuritoare“ – interviu cu Marin MĂLAICU-HONDRARI
A fost aproape schizofrenic. M-am întors ca scenarist în locurile în care am fost paznic de noapte, culegător de măsline, grădinar, șofer pentru o doamnă avocat. Locurile se schimbaseră foarte puțin, dar mie mi a fost greu să-l găsesc pe cel car

„Nu e niciodată prea departe ceea ce cauți“ – interviu cu actorul Mihai SMARANDACHE
A însemnat o despărțire, a însemnat o întîlnire.

„La TIFF mă teleportez în România în care vreau să trăiesc“
Cînd am ajuns prima dată la TIFF aveam 22 de ani, eram studentă în anul al III lea și am venit cu trei colegi cu care am împărțit pe furiș o cameră single la Hotel Transilvania. Am văzut în anul ăla Moartea domnului Lăzărescu la Cinema „Republica“, din rîndul

O scurtă istorie a succeselor mele festivaliere
Plăcerea de a citi Aperitiff la micul dejun, mai ales la hotelul Agape, pe fundal de muzică sacră în versiune disco. Excursiile de la Mărișel, unde am cîntat cu oaspeții festivalului melodiile lui Fabrizio De Andrè. Petrecerile, la care am descoperit că dacă bei mai mult, dar iei apoi un Nurofen, a doua zi nu te doare capul. Discuțiile cu prietenele despre orice, uneori absurde, stil primele minute din Reservoir Dogs, conversația cu Todd Solondz la Diesel, unde am vorbit despre filmele lui și de

„E greu de tot“
Copiii cu care lucrasem la film erau însă în delir: veniți cu tot cu familii cu autobuzul încă de dimineață, mîncaseră deja kilograme întregi de înghețată prin oraș. Mai mult, toți erau pentru prima dată în viață la cinematograf, să se vadă pe ecran ma

„E săptămîna principală a anului“ – interviu cu Eugen PĂNESCU
Festivalul a avut nevoie de o „casă“, așa că în urmă cu zece ani a fost închiriat imobilul de pe strada Universității: Casa -TIFF. Am acceptat bucuroși să facem proiectul. Ideile de funcționare au venit din partea TIFF, dar au fost gîndite împreună c

O instituţie durabilă
Colegiul Noua Europă împlineşte 25 de ani de la înfiinţare. După un sfert de secol de existenţă poţi deja creiona un bilanţ, fie el şi provizoriu, al acestei instituţii (încă) fără egal din peisajul academic şi cultural al României. Aş enumera doar trei mari

Un vis improbabil
NEC se confrunta cu următoarea dilemă: să se supună statului sau să-și înceteze activitatea. A hotărît să susțină pe mai departe libertatea științifică, riscînd să nu-și mai poată acoperi cheltuielile. În lumea de azi, care aduce în prim plan utilita

Contribuția elvețiană la înființarea New Europe College
Căutarea unui sediu a luat, la începutul anului 1996, o întorsătură neașteptată. La sfîrșitul anului 1995, ambasadorul elvețian la București a fost rechemat. Succesorul său desemnat, -Jean-Claude Joseph, s-a informat la Ministerul de Externe din Bern

O punte între Vest și Est – interviu cu Valentina SANDU-DEDIU, rectorul Colegiului Noua Europă
Vorbim de anii ’90, într-o Românie în care cercetarea fusese pînă de curînd planificată strict, iar angajații trebuiseră să își îndeplinească planul cu teme impuse și obligatorii. NEC a încercat din răsputeri să păstreze această libertate a alegerii

Primul pas în Europa – interviu cu Andrei PLEȘU, președintele Fundației Noua Europă
Partea mai puțin amuzantă e cînd, după cîțiva ani, niște inși s-au gîndit că poate noi spălăm bani pentru campaniile electorale. A venit o echipă de la Curtea de Conturi să ne verifice. Evident, ce puteau găsi? Dar cea mai urîtă întîmplare s-a petrecut prin 1998, cînd eram ministru de

La aniversare: NEC, după 25 de ani
Există însă, undeva, în București, un loc care funcționează diferit. O heterotopie. Cu adresă, bibliotecă, cafele, mese, covrigi, scaune, burse, oameni și discuții. Spațiul intelectual al Colegiului creează o subtilă contra-ierarhie cu lumea „din afară“. Se dest

Ideea latină
Ne-am adaptat la normalitate atît de repede încît am uitat îndată cît de stranii fuseseră lucrurile înainte. Cînd a devenit evident că instituțiile științifice din Europa Centrală și de Est erau amenințate de o masivă scurgere de creiere, ne-am hotărît să facem ceva pentru a ajuta la crearea unor Institute de Studii Avansate cu un potențial de excelență, care să stopeze migrarea creierelor, atrăgînd în același timp minți strălucite din afară. Astfel, în 1994, a fost creat New Europe Colle

Un exercițiu de admirație
Cum poți să faci din limba și literatura română o „profesie“ și mai ales de ce această alegere? Înțeleg cînd e vorba despre engleză, franceză, germană, limbi universale, totuși de ce tocmai limba română?

Cărțile traduse și-au început viața lor și în limba bulgară
Fiecare traducere e o retrăire a textului literar – îl lași să te umple, îl duci în tine și după aceea îl redai / îl naști în limba ta. Fiecare traducere cere multă muncă, cercetare, documentare și dedicare. După aceea, opera tradusă devine o parte din

O lume foarte cunoscută mie
Cînd l-am tradus pe Gellu Naum, nu s-a întîmplat nimic. Cărțile – un volum cu poezii alese și romanul Zenobia – au ajuns în librării și au fost puse pe raft. S-au trimis la redacții de ziare și reviste literare, dar nu au fost recenzate.

Am adus cu mine în Ungaria și literatura română
Traducătorul este „un combatant într-un spaţiu al nimănui (no man’s land), spaţiu plasat între două culturi care se contaminează şi se influenţează reciproc“. Dar numai dacă ajung la cititori cărțile traduse. Este dificil să plasezi cărțile într-un

Românii și brazilienii ratează cel puțin o mare plăcere estetică, ignorîndu-se reciproc
M-am apropiat de activitatea traducerii într-un mod informal și spontan atunci cînd încercam să învăț mai bine limba germană. Aveam vreo 18 ani și am cunoscut o vecină pictoriță care avea o bibliotecă cu titluri alese în limba portugheză, în germană, engleză și franceză care ocupau toți pereții sufrageriei. Mi-a arătat odată o carte a unui poet care fusese foarte iubit de cumnatul ei decedat, un mare intelectual de origine grecească ce studiase la Viena și se stabilise

Traduc fiecare carte cu convingerea că ne va schimba lumea
Devin entuziast pentru cărţile pe care le traduc. Ţin foarte mult la cele două de poezie ale Lilianei Ursu, o stea ascunsă a poeziei româneşti. Cu ampla sa cunoaștere legată de Statele Unite şi de poezia americană, traducînd o am simţit că stăm de vorbă, că schimbăm între noi anecdote şi uneori poeme. Ţin şi la poezia şi proza lui Nichita Danilov, o combinaţie mişcătoare între umor şi profunzime. Cu Blinding, m-am gîndit mult la ritmul stilului, efectul halucinant, magnetic.

Traducătorilor, ca și scriitorilor, unele texte le ies mai bine decît altele
Eu am avut privilegiul să nu trebuiască să trăiesc din traduceri, ceea ce e foarte dificil, și de a-mi alege eu însumi textele traduse. Am ales, desigur, texte care mi-au plăcut și, dacă îți place ceva, atunci nu se mai pune problema dificu

Există doar traduceri mai grele și mai puțin grele
Adevărul este că nu există nici o traducere ușoară, pentru că orice carte prezintă greutățile sale proprii; există doar traduceri mai grele și mai puțin grele. Însă viața are prostul obicei să te pună în fața unor provocări pe care ai fi vrut să le eviți, dar pe care uneori ești obligat să le înfrunți. Ca să vă dau un exemplu, eu, unul, am încercat să-l evit pe Creangă. Limbajul său atît de colorat, specific și legat de acea parte a lumii mi s-a părut imposibil de transpus în limba neerlandeză.

M-am hotărît să mai rămîn în România o vreme. O vreme au fost șapte ani
Cartea de care m-am atașat cel mai mult este, fără nici un fel de îndoială, Apropierea, de Marin Mălaicu-Hondrari, dintr o mulțime de motive. Cînd am ajuns în România, Marin abia o publicase și cineva mi-a zis că e o carte mișto, că acțiu

„Îmi public romanul la Paris“
Comparație: sînt un scriitor din Kîrgîzstan, să zicem. Vară, cald, terasă, bere. Îi anunț pe toți: „Nu-mi scot romanul aici, dragilor, în țara asta; sărăcie mare! Îl public la București, în Uniunea Europeană!“. Dar dacă mă întreabă cineva: „Și cine-ți traduc

Traducătorul – cel mai profund, mai subtil cititor
Mi-a spus că i-a fost mult mai ușor decît la cărțile lui Mircea Cărtărescu. Găsise vocea Vicăi, personajul din cauza căruia multă vreme s-a spus despre Dimineață pierdută că e intraductibilă. Alain însă zicea că „Nu există cărți netraductibile, e

„Fără vocile lor am fi cu mult mai singuri și mai săraci“
Cărțile mele traduse? De bună seamă sînt deosebit de norocoase. Și nu doar pentru că se găsesc acum între alte coperte, în cuvinte de neînțeles pentru mine, ci pentru că în cazul fiecăreia a existat o poveste prealabilă. De pildă, cînd am găsit în

Got my mogo working
O prejudecată de care ne lovim adesea, și nu doar ca traducători, e cea a limbilor şi, respectiv, a literaturilor „mici“ în opoziţie cu cele „mari“. Membrii comunității de traducători de la Mogoșoaia povesteau că s-au trezit în situații în care au fost compătim

Modest, dar nu smerit
Nu este oare „modestul“ acel om la locul lui, care nu va pretinde niciodată că e mai bun decît e în realitate și care nu își va aroga merite pe care nu le are? A fi modest nu înseamnă, pînă la urmă, a avea bun-simț?

Coborîrea care înalță
A fi smerit este, așadar, semnul urmării lui Hristos. Vechiul și Noul Testament propun atît imagini ale smereniei, cît și ale smeririi, indicînd astfel distincția între o stare asumată (Fecioara Maria) și una impusă, ca plată pentru păcat. Teatrul antic grec sancționa hybris-ul, iar personajele care se dovedeau a fi vinovate de o asemenea mîndrie nemăsurată erau pedepsite în mod tragic. În Biblie însă, întoarcerea este oricînd posibilă, reintrîndu-se prin smerenie într-o stare chiar mai bună dec

Mîndru că sînt modest
Sub presiunea unor asemenea (noi) convenții sociale, locul modestiei se redefinește și el, desigur. Ea presupune, prin definiție, discreția și anonimatul (celui care o dovedește în acțiunile sale) – dar ce te faci, coniță, cînd lumea noastră detestă anonimatul și cere să fie identificat fiecare chip și persoană care face, ce face, cum face și mai ales… cîte like-uri primește de pe urma facerilor sale (de bine)? Binefăcătorul anonim devine o categorie tot mai rară, modestul slujbaș trece

Despre modestie
Aş vrea să spun ceva despre modestie ca virtute nu morală, ci tehnică, adică despre modestie ca metodă de lucru (şi de cunoaştere, ceea ce din punctul meu de vedere e cam totuna). Un om de ştiinţă, un artist, un conducător trebuie să fie cap

„Să fii modest nu înseamnă să nu te implici“ – interviu cu Adrian VĂNCICĂ
Mă consider mai degrabă un actor care își respectă meseria și care a avut noroc să fie la momentul potrivit la locul potrivit și să ajungă într-un serial iubit de oameni. Căci Las Fierbinți este cel mai bun produs de televiziune, de atîta timp,

Modestie și bunătate
Recent am demarat o campanie pentru „Ana și copiii“, un ONG care are grijă de peste 150 de copii zi de zi, în centrele sale sociale. Adică ei vin zilnic la centru, mănîncă, își fac temele, fac tot felul de alte activități, merg în tabere, la teatru, învață tot felu

Lauda de sine
Mîndria pe care o simțim cînd ducem la bun sfîrșit o sarcină dificilă sau cînd ajungem să ne dezvoltăm o anumită capacitate este un puternic motor evolutiv. „Dacă intenționați să investiți timpul pentru a vă cultiva o anumită abilitate, ar fi bine să cunoașteți și să cultivați acel tip de abilitate pe care alte persoane din jurul vostru îl vor aprecia“, a declarat aceasta. Iar una dintre modalitățile de a ne face cunoscută acea abilitate în dezvoltarea căreia am investit este mîndria.

Modestia, o virtute feminină?
Sub scutul modestiei, femeile pot folosi această armă a pretinsei inocențe, înscenează misterul indescifrabil, cultivă impresia teritoriului inexpugnabil. Margaret Atwood, în romanul The Handmaid’s Tale, pomenește de această strategie care r

În numele tatălui. Și al fiului
Oare poți învăța copiii să facă ceva altfel decît practicînd tu însuți acel lucru? E valabil în toate, de la spălatul pe dinți la citit și pînă la comportamentul de zi cu zi. Familia rămîne locul în care le înveți pe toate – fie doar și pentru a te dezbăra de aces

Aer proaspăt
În zilele de 3-7 aprilie a avut loc la Arad prima ediție a Conferințelor Dilema veche. Susținute de Primăria municipiului-gazdă și organizate de Festivalul de Științe Umaniste, Conferințele au adus în fața publicului arădean conferențiari unul și unul, reuniț

Ce este Europa?
Este elementul de continuitate, este un operator în care continuitatea merge, funcţionează, este un imperativ. În termeni kantieni, este o idee regulativă. Nu are un obiect empiric în practică dat, dar funcţionează ca un regulator ideal. Dup

Să amenajăm un secol de libertate românească
Noi ne-am trezit în 1990 că sîntem dincolo de Cortina de Fier, cu aerul că separaţia dintre Est şi Vest, dintre Occident şi Orient e recentă, ea n-a fost cauzată decît de confruntarea a două viziuni ideologice pe durata Războiului Rece, respecti

De ce ne încurcă moștenirea creștină
UE este importantă mai ales din perspectiva drepturilor lor religioase. Dar mie mi se pare că și pentru necredincioși recunoașterea acestei moșteniri este importantă. Și cei care nu cred în Iisus Christos, fiul lui Dumnezeu, au, totuși, respect pentru adevăr. Și acesta este un adevăr: Europa este o civilizație esențialmente creștină. E un adevăr că tot ce înseamnă UE azi, de la drepturile omului și statul de drept la eforturile de coeziune socială și de la bazele economiei soci

Cele mai vechi temelii
Parthenonul afirmă continuitatea luptei dintre ordine şi haos, dintre civilizaţie şi barbarie, dintre măsură şi lipsa de măsură, şi afirmă totodată continuitatea acţiunii divine şi a celei umane. De aia vă spun că într-un loc ca ăsta chiar simţi ce este Europa.

Europa versus opinie versus prostie
Problema rezidă în acest punct mic de pe hartă, numit guvern, sau la popor?“ Sau, în cuvintele lui Tavoillot, „Este democraţia arta de a guverna sau mai ales arta de a fi guvernat?“ Acceptînd că „poporul“ are fețe multiple, Tavoillot av

Cultură naţională sau cultură europeană?
Opinia unui intelectual contează la fel de mult ca opinia unei vedete. Şi în show-urile de mare audienţă adesea sînt puse aceste opinii una lîngă alta şi de multe ori se întîmplă ca opinia vedetei să aibă impact mai mare decît a intelectualului care se presupune că şt

Patrimoniu controversat
Foarte mulţi dintre noi vedem Parisul, Londra şi New York, dar cîţi dintre dumneavoastră veţi vedea vreodată Ouagadougou? Eu l-am văzut! Mă resimt şi acum… Sau Conakry sau alte locuri, pentru că Dakarul, să ne înţelegem, este o metropolă.

Dacă tăceai, filozof rămîneai
Avem o voce și, într-o democrație sănătoasă, ea trebuie folosită. Însă ceea ce nu înțeleg mulți este că această libertate de exprimare vine întotdeauna și cu responsabilitate pentru ceea ce aruncăm în spațiul public.

Arma Facebook
V-ați întrebat vreodată de ce pe Facebook nu apare un fenomen de gen „lovers“, în care sute sau mii de oameni să se repeadă cu dragoste asupra cuiva, dar există fenomenul „haters“? Poate pentru că Facebook este instrumentul aflat la

În balanță: libertatea de a te exprima și responsabilitatea pentru ce exprimi – interviu cu Ioana AVĂDANI
Rădăcina răului e tot în incapacitatea producătorilor acestor programe de a-și păstra standardele. Știu că e foarte interesant să aduci astrologi, și lumea se uită, dar nu am să înțeleg niciodată de ce e nevoie să aduci un astrolog care să ex

Cum inversăm epidemia de „antivaccinism“?
Nimeni n-are o rețetă 100% eficientă pentru a comunica împotriva vaccinării, dar autoritățile ar trebui să înceapă de la a înțelege motivele pentru care părinții – fie fani ai Oliviei Steer, fie ai altor bloggerițe care dau sfaturi de parenting și nu cred în știință (există o listă întreagă), fie îndrumați greșit chiar de reprezentanți ai credinței lor – ajung să aibă atitudini antivaccin.

Oamenii vor să fie păcăliți
Fireşte, şarlatanii poartă o importantă parte din vina pentru răspîndirea pseudoştiinţei şi a neîncrederii în ştiinţă, dar ar fi greşit să le atribuim lor 100% din aceasta, ei avînd mereu complici. Acei complici sîntem noi: eu, tu, oricine are urechi să

Mai avem multe de învățat
Pot apărea tsunami-uri în Marea Neagră? Ca profesionist, pot spune că da. Mai rar decît în Pacific și de dimensiuni mai mici. Și Marea Neagră este o zonă activă din punct de vedere tectonic. Dar cum poți lămuri persoane care știu deja tot?