Ideea latină

Wolf LEPENIES
Publicat în Dilema Veche nr. 796 din 23-29 mai 2019
Ideea latină jpeg

Acest fericit moment îmi evocă amintiri din vremurile cînd, în anul academic 1991-92, Andrei Pleșu a fost bursier la Wissenschaftskolleg din Berlin – amintiri din săptămînile și lunile care au urmat imediat după căderea Zidului Berlinului. Îmi amintesc acele timpuri cu o tandră recunoștință. Părea că înaintea noastră se deschide un nou orizont. 

De la întemeierea sa, în 1981, Wissenschaftskolleg făcuse eforturi, și nu puține, să invite oameni de știință din Europa Centrală și de Est. În majoritatea cazurilor, acest lucru s a dovedit imposibil. Motivul era doctrina politică impusă de Uniunea Sovietică aliaților săi din Tratatul de la Varșovia. Era doctrina conform căreia existau trei state germane: Republica Democrată Germană, Republica Federală Germană și Berlinul de Vest. Deoarece Wissenschaftskolleg era finanțat deopotrivă de către Republica Federală și de Senatul din Berlin, era privit ca o anomalie, ca un hibrid politic care, conform doctrinei sovietice, pur și simplu nu putea exista. Și cum ar fi putut cineva accepta o invitație într-un loc inexistent?

Toate acestea s-au schimbat ca urmare a evenimentelor din 1989. Ne-am adaptat la normalitate atît de repede încît am uitat îndată cît de stranii fuseseră lucrurile înainte. Cînd a devenit evident că instituțiile științifice din Europa Centrală și de Est erau amenințate de o masivă scurgere de creiere, ne-am hotărît să facem ceva pentru a ajuta la crearea unor Institute de Studii Avansate cu un potențial de excelență, care să stopeze migrarea creierelor, atrăgînd în același timp minți strălucite din afară. Astfel, în 1994, a fost creat New Europe College, la trei ani după ce Andrei Pleșu fusese bursier la Wissenschaftskolleg. Andrei Pleșu a fost unul dintre acei intelectuali care ne-au împiedicat să comitem cea mai gravă – și cea mai frecventă – eroare care se poate face în domeniul politicilor culturale: să acționezi cu acel aer superior al satisfacției de sine, împăunîndu-te cu propria-ți caritas. A fost suficient să-l întîlnesc pe Andrei Pleșu și să ascult prima sa prelegere de la Wissenschaftskolleg – în ea era vorba despre îngeri, de a căror existență am fost convinși pe loc – pentru a ne da seama că ne aflăm în prezența unei persoane pe care nu prea aveam ce o învăța, dar de la care puteam învăța noi înșine, și nu puțin. Din acel moment, formula „O să vă dăm o mînă de ajutor!“ a dispărut din vocabularul nostru, fiind înlocuită de propoziția: „Hai să învățăm împreună, să învățăm unii de la alții“. Am construit comunități de învățare, în care am descoperit un spațiu intelectual comun, nu doar acceptînd, ci și încurajînd diferențele: diferențe în ceea ce privește experiența, precum și așteptările. New Europe College a devenit un model de comunitate europeană de învățare și, cu această ocazie, aș dori să-i aduc un omagiu nu numai lui Andrei Pleșu, dar și, printre alții, Marinei Hasnaș, Ancăi Oroveanu și Valentinei Sandu-Dediu, care a devenit succesoarea lui Andrei Pleșu. Și doresc să le aduc un omagiu excelenților – tineri în cea mai mare parte – cercetători români, pe care am avut privilegiul să-i întîlnesc la NEC, dacă pot folosi acest acronim devenit comun pentru mă referi la New Europe College. De îndată ce a apărut, expresia latinească nec plus ultra a căpătat un sens specific: era aproape inimaginabil să te gîndești la un mediu mai fecund din punct de vedere intelectual decît cel care a fost creat acolo, la București. Și, cu toate acestea, existența instituției în cauză este periclitată. Finanțarea ei pe termen lung de către instituțiile occidentale se apropie de sfîrșit. NEC va supraviețui numai dacă sprijinul local va crește – și asta, în mod substanțial. Folosesc acest prilej pentru a îndemna autoritățile române să asigure supraviețuirea unei instituții admirate în lume, reprezentînd tot ce e mai bun în cercetarea românească.

Una dintre cărțile mele poartă titlul Cultură și politică. Este un titlu care i s ar potrivi unei cărți despre Andrei Pleșu. Pentru mine, el este un soi cu totul aparte, un intelectual care cunoaște hățișurile și ironiile a ceea ce în germană se numește Realpolitik și care, în același timp, este un politician ce nu se lasă încorsetat de granițele meseriei sale, ci îndrăznește să acționeze inteligent și surprinzător, acolo unde majoritatea colegilor săi nu ar face decît să aplice regulile. Despre Andrei Pleșu s-ar putea spune ceea ce s-a spus despre Jonathan Swift: „Să-l imite cine îndrăznește!“ Eu, unul, n-aș îndrăzni, dar continuînd acum să vorbesc despre evoluții mai mult sau mai puțin recente în politica europeană, o fac, în calitate de om de știință și de intelectual care urmează exemplul dat de Andrei Pleșu, prin toate scrierile și faptele sale.

(…)

Cînd Revue du Monde Latin, una dintre publicațiile care au militat în modul cel mai deschis pentru latinité, a fost fondată în 1883, primul său număr începea cu o proză de Carmen Sylva, pseudonimul Reginei Elisabeta a României. Revue du Monde Latin le reamintea cititorilor săi că Imperiul Roman își atinsese suprafața maximă odată cu cucerirea Daciei. Dacia a fost provincia romanizată mai rapid decît orice altă regiune a Imperiului. Cînd lumea vorbea despre „românii lui Traian“, se gîndea la o mînă de latini duși într-un ținut barbar. Cu „mărețul său trecut roman“ – acesta este un citat –, înconjurată de cehi, slavi și turci, România a alcătuit o diasporă latină la marginile răsăritene ale Europei. În secolul 20, De Gaulle vorbea despre România ca despre o insulă de latinitate într-o mare slavă. Deși „ideea latină“, așa cum remarcă observatorii critici, s-a înscris rapid în frazeologia românească, românii au demonstrat, și nu o dată, un patriotism de tip latin – au fost latini autentici. Un pericol pentru tentativele de a forma o uniune latină în Europa l-a constituit expansiunea panslavismului, care a forțat România să ceară sprijin Germaniei. În opoziție, mulți din Occident au văzut în România un fel de „Orient latin“, în care trăiau negri supuși îndrumării spirituale a țarului de la Moscova. În general, totuși, poziția periferică i-a fost de ajutor României pentru a fi acceptată și chiar admirată de către celelalte țări latine ale Europei. Constituia un avanpost ai cărui locuitori meritau să fie admirați pentru promovarea cauzei latinității. Un moment luminos al extraordinarului respect de care se bucurau românii în rîndul prietenilor și fraților lor întru latinitate s-a înregistrat la Montpellier, în 1878, la Fêtes latines (Sărbătorile latinității), care au culminat cu o competiție pentru cel mai reușit „Chant Latin“, cîștigată de Vasile Alecsandri cu al său Cîntec al gintei latine. (…)

Asemenea editorilor de la Revue du Monde Latin, privesc România ca pe o țară latină. Legăturile mele cu NEC mi-au oferit ocazia să urmăresc și să admir evoluția țării dumneavoastră, care a ajuns să se bucure de apreciere ca membru al Uniunii Europene. Fiind situată la extremitatea de sud-est a Uniunii Europene, România ar putea avea șansa să se alăture disputei nord-sud liberă de povara stereotipurilor care grevează Italia, Spania și, cel mai vizibil, Grecia. Din această insulă de latinitate s-ar putea face auzită o voce nouă. Îmi doresc să o auzim limpede și tare, cît mai curînd. 

Wolf Lepenies este sociolog și politolog, profesor emerit la Freie Universität Berlin. A fost rector al Wissenschaftskolleg zu Berlin. Textul de față e un fragment din discursul susținut de Wolf Lepenies cu ocazia conferirii titlului de doctor honoris causa al Universității din București, pe 27 aprilie 2015.

traducere de Florin BICAN

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Cu mainile curate sergiu nicolaescu sursa studiourile buftea jpg
„Cu mâinile curate“, povestea primului film polițist românesc. Secretele comisarului Miclovan, dezvăluite după 50 de ani | SPECIAL
Arhivele și mărturiile ne dezvăluie care a fost rețeta de succes a lui Sergiu Nicolaescu pentru primul film polițist românesc, „Cu mâinile curate“, completate de poveștile din culise ale cascadorului Adrian Ștefănescu, unul dintre ultimii supraviețuitori din distribuția filmului.
pistolul cu bile bacau jpeg
Bărbați împușcați în gât și abdomen, în județul Bacău. Agresorul este din Vrancea
Incidentul în urma căruia doi bărbați au fost împușcați a avut loc duminică, la un târg dintr-un sat din județul Bacău. Inspectoratul de Poliție Județean Bacău spune că între victime și agresor a avut loc un conflict spontan, care a degenerat.
Funeralii Alexandru Arșinel FOTO Inquam / George Călin
Imaginile devotamentului: cum a venit la priveghi soția lui Arșinel
Sicriul cu trupul actorului Alexandru Arşinel a fost depus în foaierul Teatrului „Constantin Tănase“, iar printre cei care sâmbătă i-au adus un omagiu s-a numărat și soția sa, care i-a fost alături mai bine de cinci decenii.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.