Contribuția elvețiană la înființarea New Europe College

Heinz HERTACH
Publicat în Dilema Veche nr. 796 din 23-29 mai 2019
Contribuția elvețiană la înființarea New Europe College jpeg

În 1994, New Europe College București (NEC) și-a deschis porțile – la început, într-un cadru modest, dar cu intenția clară de a deveni un Institut de Studii Avansate în toată regula – al doilea din spațiul țărilor fostului bloc estic, după Collegium Budapest, deschis în 1992. 

NEC urma să devină un institut european, inclusiv din punctul de vedere al finanțării. Una dintre condiții necesare pentru ca această dorință să devină realitate era o clădire cu suficient spațiu pentru birouri, dar și cu personalitate, care să confere acestei inițiative un cadru de funcționare adecvat. Într-un tîrziu, după multe căutări, am reușit să găsim clădirea potrivită. Elveția a jucat un rol decisiv în multe privințe. Despre asta vom vorbi în cele ce urmează.

Scopul principal al acestor instituții era să consolideze cultura academică locală, mai ales prin formarea de tineri cercetători și prin menținerea unei legături cu universitarii din Europa de Vest, și să contribuie la împrospătarea personalului universităților autohtone – la București, doar în domeniul științelor umaniste și sociale. Inițiativa înființării celor două institute s-a datorat Wissenschaft-skolleg zu Berlin (WIKO) și rectorului vizionar al acestuia, prof. dr. Wolf Lepenies. Cu ajutorul diligentului său administrator, dr. Joachim Nettelbeck, prof. Lepenies a reușit să convingă politicieni, ministere, instituții și persoane private din Germania și din alte țări vest-europene că astfel de oaze independente ale cercetării și gîndirii neîncorsetate, și schimbul academic cu oameni de știință din întreaga lume sînt – după patruzeci de ani, în care aceste țări au evoluat separat de Occident – extrem de importante.

Primii parteneri din afara Germaniei care au contribuit la întemeierea Institutelor de Studii Avansate din Ungaria și, doi ani mai tîrziu, din România, au fost Fundația Landis & Gyr, cu sediul în Zug (Elveția), și Confederația Elvețiană. Aceste institute s-au bucurat de o atenție deosebită, fapt dovedit de prezența la inau-gurarea din 1992 a Collegium Budapest, primul Institut de Studii Avansate din fostul bloc estic, a președintelui federal german și a președintelui Ungariei. Antall, prim-ministrul ungar, a ținut discursul de deschidere. El a subliniat rolul de mediatori între Est și Vest (și Nord și Sud) al acestor țări și al cărturarilor lor. Collegium Budapest s-a bucurat, în scurt timp, de recunoaștere internațională.

Participarea Fundației Landis & Gyr la întemeierea Collegium Budapest a fost prilejuită de o întîlnire întîmplătoare pe care am avut-o cu Wolf Lepenies la WIKO Berlin, în aprilie 1990, cînd eram directorul Fundației. După ce deschiderea granițelor a creat o breșă în Cortina de Fier, rectorului i a venit ideea întemeierii în Ungaria – pe atunci, cea mai liberală țară din blocul estic – a unui spațiu independent al cercetării comune, a unei comunități de studiu, cum a numit-o el. Ideea i-a venit în timpul unei discuții cu președintele Academiei de Științe din Ungaria, la începutul lui octombrie 1989. După căderea Zidului Berlinului, în Europa de Est și Centrală s-a prefigurat o schimbare de paradigmă politică. În țările Europei de Vest a încolțit speranța unei noi ordini mondiale liberale, într-o Europă fără granițe. Această speranță a declanșat, în anumite țări occidentale, o euforie și o mare disponibilitate de a ajuta țările lipsite de mijloace ale Europei Centrale și de Est.

Fundația Landis & Gyr nu sponsorizase pînă la acel moment infrastructuri ale unor instituții sau organizații, nici pe plan local și cu atît mai puțin în străinătate. Dar, în contextul noii și razantei schimbări politice, Fundația era dispusă să contribuție la dezvoltarea comună a două culturi diferite, în domeniul științelor umaniste, și să ia parte la întemeierea Collegium Budapest. Landis & Gyr a reușit să atragă și Confederația Elvețiană în acest parteneriat.

La începutul anului 1992 a sosit la Berlin, ca oaspete al WIKO, o personalitate eminentă din România: Andrei Pleșu. Tocmai demisionase din funcția de ministru. Eseist și editor al revistei Dilema, filozof și istoric al religiilor, Andrei Pleșu a fost, din 1990 pînă în 1991, primul ministru român al Culturii de după căderea regimului comunist. În timpul lui Ceaușescu, el a fost exilat în provincie, fără familie și cu interdicție de semnătură. Conducerea WIKO Berlin a fost impresionată de personalitatea sa marcantă. La inițiativa WIKO, șase Institute de Studii Avansate din Europa și din SUA au pus bazele unui premiu cu numele „Noua Europă“. El urma să fie decernat unor cercetători excepționali din fostul bloc estic. Laureații trebuiau să realizeze, cu banii proveniți din premiu, un proiect important din punctul lor de vedere, în propria țară. Andrei Pleșu a fost, în 1993, unul dintre primii doi laureați. Cu banii primiți, el a pus bazele institutului pe care spera să-l înființeze. În 1994, Andrei Pleșu a reușit să le ofere unor primi cinci tineri cercetători posibilitatea de a lucra nestingheriți, timp de un an, la proiectul pe care și l-au ales. O dată pe săptămînă, acești cercetători se întîlneau în locuința lui Andrei Pleșu, unde își prezentau proiectele, în cadrul unui colocviu, și discutau problemele și evoluția cercetării lor. Aceste colocvii erau impresionante. Astfel s-a ajuns, în 1994, la înființarea New Europe College. Confederația Elvețiană s-a numărat și de data aceasta printre partenerii fondatori, alături de Fundația Landis & Gyr. Participarea celei dintîi s-a putut organiza rapid, în ultimul moment, deoarece, în contextul recentei înființării a Collegium Budapest, contactele directe cu secretarul de stat pentru Educație, Cercetare și Inovație, precum și cu directorul Ministerului Federal pentru Dezvoltare și Cooperare erau deja făcute.

Rămînea însă de găsit un sediu permanent și adecvat pentru noua instituție. Andrei Pleșu a luat legătura cu oficialitățile române. Din păcate, sediile oferite (case și terenuri) nu erau compatibile cu destinația institutului. A început atunci căutarea unei imobil sau a unui teren pe care să se poată construi o clădire nouă, în vederea cumpărării. La acea vreme apăruseră pe piață multe clădiri interesante, restituite de curînd familiilor desproprietărite. Fundația Landis & Gyr prevăzuse pentru acest proiect o sumă de pornire de un milion de franci elvețieni. Împreună cu Andrei Pleșu, Joachim Nettelbeck și cu Marina Hasnaș, arhitecta care se alăturase între timp echipei NEC ca administrator, am vizionat, fără succes, o duzină de case.

Căutarea unui sediu a luat, la începutul anului 1996, o întorsătură neașteptată. La sfîrșitul anului 1995, ambasadorul elvețian la București a fost rechemat. Succesorul său desemnat, -Jean-Claude Joseph, s-a informat la Ministerul de Externe din Berna, înainte să vină la București, despre problemele, situația de lucru și contactele din România. A aflat astfel, de la directorul de la Dezvoltare și Cooperare, de înființarea NEC și de participarea Confederației Elvețiene și a Fundației Landis & Gyr. Noul ambasador m-a sunat pentru a afla mai multe detalii despre institut. Am avut o scurtă întîlnire la Berna, aducînd în discuție și tema căutării unui sediu NEC. -Jean-Claude Joseph a făgăduit să ajute Institutul bucureștean cu tot ce-i stă în putință ca ambasador.

O lună mai tîrziu, primesc un telefon din București, de la dl ambasador. Răsfoind actele de la ambasadă, a descoperit că o casă situată într-o zonă bună, pe strada Plantelor nr. 21 din București, se află în proprietatea Confederației Elvețiene. În 1940, Elveția voia să doteze Clubul Elvețian, pe atunci numeros și activ, cu această casă. Cum însă un Club nu putea să dețină un imobil, casa a fost cumpărată de Confederația Elvețiană. Vreme de cîțiva ani, în această casă a locuit șoferul ambasadei. Fostul ambasador elvețian era pe cale să vîndă casa, nelocuită de mult timp.

La inițiativa ambasadorului Jean-Claude Joseph, Andrei Pleșu și Marina Hasnaș au putut vizita casa compusă din două corpuri de un etaj, aflată pe un teren invadat de buruieni, lat de 16 metri și adînc de 77. Pavilionul neobaroc dinspre stradă se afla pe lista monumentelor istorice protejate, dar fusese adus de locatarii ilegali într-o situație deplorabilă și avea acoperișul avariat. Al doilea corp de clădire era parțial dărîmat. Restaurarea clădirii dinspre stradă și construirea, în spatele acesteia, a unui nou corp de clădire părea un proiect fezabil.

Arhitecta Marina Hasnaș, administratoarea NEC, a purtat discuții cu Nicolae Vlădescu, un arhitect experimentat, iar Andrei Pleșu, cu președintele companiei de construcții Aedificia Carpați. Cheltuielile pentru construirea clădirii institutului s-au încadrat în bugetul de trei milioane de franci elvețieni; din fericire, bugetul nu a fost depășit. Am refuzat din capul locului să plătim „atenții și costuri de protocol“. Mijloacele financiare necesare construcției au trebuit obținute din donații, pentru a nu încărca nota de plată. Ceea ce am reușit. Fundația Landis & Gyr a contribuit cu milionul de franci elvețieni prevăzut. În mod îmbucurător, guvernul cantonului Zug și Ministerul elvețian pentru Dezvoltare și Cooperare au contribuit, la rîndul lor, cu cîte o jumătate de milion de franci elvețieni, fiecare. Fundația Volkswagen a donat un milion de mărci. Diverse fundații germane și-au asumat împreună restul costurilor neacoperite ale construcției, precum și cheltuielile pentru amenajarea casei.

Sediul institutului a fost inaugurat în octombrie 2000, în prezența cancelarului federal al Elveției, Annemarie Huber-Hotz, și a reprezentantului președintelui României. Ministerul elvețian pentru Educație, Cercetare și Inovație a sprijinit, împreună cu Fundația Landis & Gyr, funcționarea NEC, încă de la înființarea sa, cu douăzeci și cinci de ani în urmă, și continuă să o facă și astăzi. Ambele instituții au convingerea că, în felul acesta, au contribuit semnificativ la dezvoltarea comună a două culturi academice. Și vor continua să o facă. 

Heinz Hertach este fostul director al Fundației Landis & Gyr din Zug, Elveția.

traducere de Matei PLEȘU

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Garry Kasparov FOTO Mediafax
Kasparov, despre Rusia lui Putin: „Este o dictatură fascistă care comite crime împotriva umanității”
Garry Kasparov, fostul campion mondial de șah și militant împotriva regimului lui Putin, a acordat un interviu revistei germane de știri Spiegel.
Arsenal nuclear Rusia FOTO Shutterstock jpg
Arsenalul nuclear al Rusiei. De ce arme dispune Moscova și cât de puternice sunt
Putin amenință cu arsenalul său nuclear, dar în constă acesta și cât de puternic este? Rusia poate lansa bombe nucleare de pe bombardiere strategice, rachete intercontinentale și submarine.
Centrala nucleara de la Zaporojie FOTO Profimedia
Centrala nucleară Zaporojie va funcţiona sub supravegherea agenţiilor ruse de profil, anunţă Moscova
Rafael Grossi, directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA), va întreprinde o vizită la Moscova în zilele următoare, pentru a discuta despre situaţia de la centrală.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.