Traduc fiecare carte cu convingerea că ne va schimba lumea

Sean COTTER
Publicat în Dilema Veche nr. 795 din 16-22 mai 2019
Traduc fiecare carte cu convingerea că ne va schimba lumea jpeg

Ca o formulă de realizare acestui dosar, am ales să le adresăm traducătorilor de literatură română trei întrebări standard, de fapt trei teme de dialog, și fiecare să răspundă într-un mod cît mai nuanțat și personal, în limba română, desigur.

1) De ce traduceți literatura română? Cum v-ați apropiat, de fapt, de limba română?

2) Care au fost cea mai dificilă traducere și cea de care v-ați atașat cel mai mult?

3) Ce se întîmplă cu cărțile, după ce au fost traduse, în țările dvs. de origine și cum este receptată literatura română?

Am obținut astfel un colaj de texte, una dintre mizele dosarului fiind cea de a oferi publicului o imagine cît mai completă a traducerilor din literatura română contemporană sau nu. (Adina Popescu)

1) Am ajuns în România din cauza unei greşeli de ştampilă. N-am ales, deci, limba română. Plecam ca profesor de limba engleză cu o organizaţie guvernamentală care se numea Corpul Păcii. Trebuia să merg în Kazahstan unde, cum ştiţi, sovieticii au făcut probe cu bombe atomice. Dar era o problemă cu documentele, datele mele erau incorecte sau așa ceva, şi, cam uşurat, am primit în schimb documente pentru România. O fi şi Ka-zahstan o ţară frumoasă, dar din prima zi în România m-am simţit ca acasă, casa mea din Mississippi, unde avem şi noi o cultură literară de excepţie, mîncare bună şi politicieni corupţi. Şi, cam de atunci, caut sensul vieţii mele în arta traducerii. Au urmat trei ani de stat în România, un doctorat în literatură comparată scris pe traducerile lui T.S. Eliot şi ale lui Lucian Blaga, iar azi sînt profesor universitar de literatură şi traductologie. Traduc, predau şi scriu despre traducere.

Dar de ce traduc? Aş putea să dau mai multe motive – iubesc literatura română şi vreau să o cunosc mai bine şi s-o fac mai bine cunoscută în lume sau recunosc că mi-e dor de România şi de prietenii mei români, şi traducînd, parcă îmi sînt mai aproape. Dar adevăratul motiv este probabil mai personal: există o disonanţă lăuntrică între mine şi lume şi traducerea este arta disonanţei, arta care mi se potriveşte cel mai bine. 

2) În general, cu cît traducerea e mai grea, cu atît mai mult mă captivează. Fiecare carte este dificilă şi fiecare altfel. Într-un sens obişinuit, o traducere dificilă este şi cea mai recentă: Rakes of the Old-Court după Mateiu Caragiale, care scrie ca un poet ratat, cu un vocabular enorm şi uneori, pare-se, al lui personal. De cîte ori nu am căutat în DEX pentru un cuvînt necunoscut, doar ca să descopăr că singura propoziţie demostrativă era exact ceea ce voiam să traduc? Ce să fac cu toate huidumele, şteoalfele şi harţabele lui? La un moment dat, eram la birou la universitate şi stăteam de vorbă despre traducerea Crailor cu un prieten român la telefon. Ori de cîte ori l am întrebat despre un cuvînt necunoscut mie, el mi-a explicat că era un cuvînt urît, fie din 1910, fie inventat de Mateiu. Vorbeam, din entuziasm, foarte tare, „Oh, you mean it’s [xxx], not [xxx]?!“ Mi e frică să mă gîndesc la ceea ce au auzit ceilalți din jurul meu.

Dar de obicei devin entuziast pentru cărţile pe care le traduc. Ţin foarte mult la cele două de poezie ale Lilianei Ursu, o stea ascunsă a poeziei româneşti. Cu ampla sa cunoaștere legată de Statele Unite şi de poezia americană, traducînd o am simţit că stăm de vorbă, că schimbăm între noi anecdote şi uneori poeme. Ţin şi la poezia şi proza lui Nichita Danilov, o combinaţie mişcătoare între umor şi profunzime. Cu Blinding, m-am gîndit mult la ritmul stilului, efectul halucinant, magnetic. Am lucrat intens la Orbitor, multe ore pe zi, pînă ce am simţit că aproape am intrat în lumea cărţii, în jurul meu am văzut numai fluturi.  

3) Cum se ştie, în Statele Unite se publică traduceri foarte rar, mai puţin de o mie de titluri noi pe an. Deci nu aş spune că există o receptare anume pentru literatură română, deosebită de cea pentru literatura străină în general. Concurenţa mea ca traducător sînt traducătorii literaturilor italiană, norvegiană, spaniolă, sîrbă, uneori chiar şi idiş. Am pomenit Italia şi Norvegia fiindcă recent cei mai citiți autori străini erau Elena Ferrante şi Karl Ove Knausgård. Evident că nu are nimic de a face cu ţările respective, adică după Knausgård nu a urmat un moment norvegian în care compatrioții mei au citit cu nesaţ autori nordici, sau, după Ferrante, nu mergem în vacanţe în Sicilia mai des. Noi am mers cu următorul scriitor celebru, de oriunde o fi fost el – Mukasonga, Krasnahorkai, Schweblin. Lipsa noastră de cunoaştere nu are prejudecăţi. Dar în afară de un pesimism uşor, mai există şi o parte bună. Piaţa fiind mică, poate să fie profund afectată de o intervenţie puternică, precum piatra care cade într-o băltoacă. Din acceastă cauză, subvențiile şi bursele sînt importante, iar eu traduc fiecare carte cu convingerea că ne va schimba lumea. 

Sean Cotter este traducător în limba engleză, în SUA.

Foto: Liz West, flickr

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

Misterul dinților prezentați de ucraineni a fost deslușit. Foto: Twitter/ Ministerul Apărării din Ucraina
Adevărul despre „dinții din aur găsiți într-o cameră de tortură din Harkov“: au fost furați de ruși de la un dentist
Fotografia cu o cutie cu dinți de aur, care a devenit virală pe rețelele sociale și prezentată ca o probă a brutalității forțelor invadatoare, s-a dovedit a fi o parte din colecția unui stomatolog local care a fost jefuit.
Klaus Iohannis la Praga la Consiliul European informal FOTO Presidency jpg
Iohannis a reiterat, la Praga, deschiderea României pentru procesul de reconstrucție a Ucrainei
Preşedintele Klaus Iohannis a reiterat, la Praga, poziţia României privind independenţa, integritatea teritorială şi suveranitatea Ucrainei şi continuarea sprijinului constant al ţării noastre, pe multiple planuri.
spital corabia
Spitalul care căuta medici în Bulgaria vrea să renunțe la chirurgi. Administrator: „A fost o idee, n-am acceptat”
Cheltuielile de personal depășesc la Spitalul Orășenesc Corabia din Olt 85% din totalul bugetului. Managerul spune, într-un raport oficial, că mai multe posturi de medic nu se justifică.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.