O scurtă istorie a succeselor mele festivaliere

Dana ENULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 797 din 30 mai – 5 iunie 2019
O scurtă istorie a succeselor mele festivaliere jpeg

Îmi aduc aminte: primele două ediții ale TIFF-ului le-am trăit citind catalogul și vorbind cu Cristi și cu Alex, care îmi povesteau ce și cum. În 2004 nu am mai rezistat, am luat un avion Roma-Cluj și m-am prezentat la fața locului. Între mine și Cluj a fost dragoste la prima vedere, pentru că în oraș totul are dimensiuni umane. Îmi aduc aminte fiecare hotel și fiecare cameră în care am stat, fiecare film care m-a dat peste cap, fiecare persoană cu care am vorbit, toate momentele împărtășite cu Alex, prietenul meu de o viață. La TIFF vin în fiecare an, pentru că nu mai pot evita acest lucru. La Cluj, lucru care nu mi se întîmplă nicăieri în lume, pașii se lipesc de străzi și mă poartă oriunde, iar numele cinematografelor sînt ca primele cuvinte pe care am învățat să le pronunț. Îmi plac petrecerile care încurajează consumul responsabil de bere Ursus și faptul că după vreo douăzeci de filme încep să visez subtitrat în engleză. La TIFF văd arta cinematografică pe care o ador, la un festival care a devenit imens și pe care îl iubesc încă de la început.

● Momente SuperlaTIFF: Plăcerea de a citi Aperitiff la micul dejun, mai ales la hotelul Agape, pe fundal de muzică sacră în versiune disco. Excursiile de la Mărișel, unde am cîntat cu oaspeții festivalului melodiile lui Fabrizio De Andrè. Petrecerile, la care am descoperit că dacă bei mai mult, dar iei apoi un Nurofen, a doua zi nu te doare capul. Discuțiile cu prietenele despre orice, uneori absurde, stil primele minute din Reservoir Dogs, conversația cu Todd Solondz la Diesel, unde am vorbit despre filmele lui și despre New York, după care mi-a dat un autograf în care a scris: „Aș vrea ca Dana să fie mai curajoasă“. Anul în care un regizor spaniol, al cărui film îmi plăcuse mult, a venit la hotel și mi-a adus flori. Un film care m-a devastat, Free Will de Matthias Glasner, ziua în care am revăzut-o la Cluj, după 26 de ani, pe Anda Onesa, o prietenă din copilărie, anul în care a luat Trofeul Sagrada Familia al lui Sebastian Campos, care, între timp, a devenit Sebastian Lelio și a cîștigat un Oscar, singura ediție în care a venit Laura de la Londra, iar Alex era fericit. Anii în care am văzut multe filme, dar mă obsedau mai ales cele pe care le pierdusem, ziua în care am fost cu doi prieteni la Grădina Botanică, pe urmele lui Alex, momentul în care Florin Piersic mi a spus „Săru’ mîna“, anul în care l-am cunoscut pe Michele Placido, care s-a îndrăgostit de Cluj și de Teatrul Național, ziua în care m-a copleșit La vida de los peces, cînd i s-a făcut milă regizorului Matias Bize și mi-a dat un DVD „ca să mai plîng și acasă la mine“.

● Despre filme: Cineva spunea că au fost descifrate toate secretele ADN-ului uman, dar încă nu se știe nimic despre reacția chimică secretă dintre spectator și film. La TIFF am văzut creații cinematografice care m-au învățat cum este viața și din care am înțeles că, oricît de înalt ar fi zidul pe care vrem să îl înălțăm, sîntem destinați să intrăm în contact unii cu alții. La Cluj am învățat să apreciez filmele islandeze. Am văzut pelicule care m-au bîntuit ca o fantasmă, filme izvor de energie la care am rîs nebunește și care au întărit pasiunea cinefilă care ne leagă pe toți susținătorii festivalului din Transilvania, povești despre incomunicabilitate, în care accesul la semnificație este obscur. Am trăit în lumi cu reguli rigide și cu mecanisme represive, am pătruns în filme care preferă cuvintele mai degrabă decît faptele, am văzut imagini care învăluie peisaje de disperare și indiferență, filme care au capacitatea de a denuda fizicitatea, povești în care conștiința durerii provocate împiedică viața așa cum era înainte și în care imaginea succesivă o șterge pe cea precedentă. Am văzut portrete de adolescenți cinici, trasate cu o sinceră participare, pelicule despre alienarea exclușilor și despre încercarea de a descoperi o sexualitate proprie, filme care nu se tem să se apropie de tragedie, despre elaborarea doliului, despre oameni care așteaptă să fie loviți de durerea pe care nu reușesc să o simtă, povești cu familii disfuncționale în care lucrurile nespuse cîntăresc mai mult decît cele mărturisite, despre vieți consacrate unor cauze greșite, în care este de neimaginat cantitatea de Rău pe care trebuie să o accepți pentru a obține Binele. Filme despre pudoarea sentimentelor, despre dragostea respinsă, dar visată, despre eleganța nefericirii, despre timpul care nu trece, ci se acumulează, pentru că viața este scurtă, dar zilele sînt infinit de lungi.

Metamorfoze la TIFF: Îmi aduc aminte anul în care era în juriu Shaila Rubin, casting director de la Roma, care a venit la Cluj cu o geantă plină de medicamente și a plecat cu o valiză cu sticle de țuică. Și îmi aduc aminte anul în care am avut onoarea să fiu în juriu la Zilele Filmului Românesc, cu Daniela (Mexic) și Nadia (Franța), care în primele zile era deosebit de profesională, iar în ultima noapte dansa pe străzi, abia am reușit să o convingem să se ducă la hotel să-și ia valiza. Lumea ajunge la TIFF disciplinată și pleacă veselă peste măsură, pentru că la Cluj toți se simt acasă. 

Dana Enulescu este critic de film și trăiește la Roma.

Foto: Nicu Cherciu

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

Stoichita
România a picat în divizia C din Liga Națiunilor. Stoichiță, reacție halucinantă: „Păi, cum, am retrogradat?!”
Conducerea Federeției se pricepe la orice, mai puțin la fotbal. Altfel nu se explică reacția Directorului Comisiei tehnice a FRF, care habar nu avea că naționala se va bate peste doi ani cu Luxemburg, Feroe sau Kosovo.
explozie nucleara shutter
Câte arme nucleare tactice are Rusia. Care este diferența între armele tactice și cele strategice
Potrivit informațiilor americane, Rusia are aproximativ 2.000 de arme nucleare tactice care pot fi plasate pe rachetele de croazieră și obuzele de artilerie, utilizate în mod normal pentru a livra explozibili convenționali.
Miscare sport FOTO Shutterstock jpg
România nemișcată
Într-o țară dominată de lentoare, să organizezi „Săptămâna europeană a sportului” e o întreprindere temerară.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.