Traducătorilor, ca și scriitorilor, unele texte le ies mai bine decît altele

Publicat în Dilema Veche nr. 795 din 16-22 mai 2019
Got my mogo working jpeg

Ca o formulă de realizare acestui dosar, am ales să le adresăm traducătorilor de literatură română trei întrebări standard, de fapt trei teme de dialog, și fiecare să răspundă într-un mod cît mai nuanțat și personal, în limba română, desigur.

1) De ce traduceți literatura română? Cum v-ați apropiat, de fapt, de limba română?

2) Care au fost cea mai dificilă traducere și cea de care v-ați atașat cel mai mult?

3) Ce se întîmplă cu cărțile, după ce au fost traduse, în țările dvs. de origine și cum este receptată literatura română?

Am obținut astfel un colaj de texte, una dintre mizele dosarului fiind cea de a oferi publicului o imagine cît mai completă a traducerilor din literatura română contemporană sau nu. (Adina Popescu)

1) Am început să traduc literatură română acum zece ani, mai mult sau mai puțin printr-o întîmplare. Pînă în 2009 nu am tradus, doar am scris, am publicat înainte de a fugi din România, în 1977, cîte ceva în română, atît cît permitea pe atunci cenzura, apoi, după niște ani de stat în Germania, am început să public în limba germană – povestiri, teatru, comentarii despre literatură. Am publicat, printre altele, și o carte pentru copii la editura Residenz din Viena, unde am descoperit întîmplător și numele unui scriitor român tradus în germană, Dan Lungu. Am citit un fragment din Lungu și mi-a plăcut. Următoarea lui carte, Sînt o babă comunistă, am tradus-o apoi eu în germană. Cartea și, implicit, traducerea s-au bucurat de mult succes. Și uite așa m-am trezit și traducător. În continuare m-am tradus… pe mine, adică am publicat o serie de articole umoristice la Ziarul de Iași, pe care inițial le scrisesem în germană. A fost o experiență foarte plăcută să constat, după vreo 30 de ani de absență din limba română, că nimic nu se prea pierduse, că în dedesubturile memoriei limba vorbită în copilărie alături de germană, pe care-o vorbisem cu mama, se păstrase puternică și vie. Am tradus în continuare autori care mi-au plăcut și cu care am considerat a avea anumite asemănări, fie prin realism, fie prin absurd sau, mai ales, prin umor: Dan Lungu, Matei Vișniec, Florin Lăzărescu, Doina Ruști, dar și fascinantele poezii ale Denisei Comănescu sau minunata povestire a lui Creangă „Ivan Turbincă“. Și, după cum am spus, m-am tradus în repetate rînduri pe mine. Există teoria că traducătorul trădează într-o oarecare măsură textul tradus – „traduttore, traditore“ – și mi-am zis: dacă e să mă trădeze cineva, ia hai să mă trădez eu singur! Așa a apărut acum doi ani cartea mea, scrisă inițial în germană, Eu, Dracula și John Lennon, la Editura Humanitas. Și dat fiind că prin traducere m-am reîntors, în ceea ce privește limba, în România de ieri și de azi, am scris împreună cu Adina Popescu o carte direct în limba română: De ce nu-s românii ca nemții?. Ei bine, această carte o traduc acum în germană. E o experiență cu totul deosebită să navighezi nu doar între două limbi, ci prin asta, implicit, și între două țări, culturi, mentalități. În ultimul timp traduc puțin, mult mai mult scriu.

2) Eu am avut privilegiul să nu trebuiască să trăiesc din traduceri, ceea ce e foarte dificil, și de a-mi alege eu însumi textele traduse. Am ales, desigur, texte care mi-au plăcut și, dacă îți place ceva, atunci nu se mai pune problema dificultății, a greului, decît marginal. Așa că aici nu mă pot plînge. Cred că traducătorilor, ca și scriitorilor, unele texte le ies mai bine decît altele pentru că li se potrivesc mai bine. Dacă nimerești tonul potrivit, tonul care „îți merge“ într-un text pe care-l scrii tu, îl vei povesti cu plăcere și îți va ieși, foarte probabil, un text bun. În sensul ăsta, cred că unii traducători sînt mai talentați în a traduce texte colocviale, dialoguri, alții în a traduce texte alambicate, filozofice sau știu eu ce… Desigur că un traducător bun trebuie să știe să le rezolve pe toate, așa cum un instrumentist trebuie să-i interpreteze și pe Mozart, și pe Wagner.

3) Traducătorul traduce un fragment dintr-o carte, să zicem 15-20 de pagini, și, împreună cu un rezumat al cărții, îl propune editurilor. Dacă are noroc, editura se declară de acord să editeze cartea respectivă. Traducătorul e, în general, și agent literar, trebuie să fie idealist și să lupte ca să impună o carte, adeseori cu rezultate negative. Eu am avut cazuri cînd mi s-a spus: da, textul și felul cum a fost tradus ne place mult, dar din păcate nu publicăm literatură română pentru că șansele de vînzare stau prost. Literatura română aparține unei limbi „mici“, româna nu se poate compara cu puterea de percuție pe care o au engleza, spaniola, franceza… Apoi, situația politică din România, corupția, scandalurile, nerespectarea unor norme elementare ale democrației și justiției contribuie de ani de zile la făurirea unei imagini negative despre România. Acești factori foarte nocivi, imaginea negativă a țării, fac ca editurile să evite editarea unor cărți traduse din română. Publicul preferă cărțile despre Londra, Veneția sau Amsterdam cărților despre Buzău sau București. Estul, în general, se plînge, pe bună dreptate, de o lipsă de interes a Vestului. Interesant este că și scriitorii germani sînt frustrați la nivelul traducerilor, și anume de faptul că nu prea apar în limba engleză, în SUA. SUA e în vestul Germaniei, nu? Pieței americane de carte nu i pasă de literatura germană, cu micile excepții de rigoare. Așa că, iată, între literatură, politică și geografie există o strînsă legătură, fie că ne place asta sau nu. Desigur că nu avem voie să absolutizăm, există destule exemple de receptare pozitivă a literaturii române în Germania, dar din păcate ele rămîn excepții. Important e să nu ne pierdem încrederea în puterea cărților bune și să facem totul ca să le impunem. 

Jan Cornelius este scriitor și traducător în limba germană.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

umit yildirim m9FBEtUTRXY unsplash jpg
Schimbări mari prin lucruri simple. Soluția clară pentru traficul din București
România ocupă locul al doilea în Uniunea Europeană la producția de biciclete, cu peste 2.5 milioane de unități, dar suntem la coada clasamentului când vine vorba de pistele pentru utilizarea lor.
livada de smochini este langa buzau jpg
Un buzoian a pariat pe cultivarea smochinelor si a câștigat. Este favorizat de clima în schimbare
Culturile exotice de smochine încep să se dezvolte în România, pe fondul condițiilor climatice favorabile. Valentin Badea a pus pe picioare în mai puțin de doi ani o livadă de smochini, în Buzău.
The Oppidum propune cel mai mare buncăr pentru miliardari din lume FOTO Oppidum/Mega
Buncărele miliardarilor: cum încearcă elitele lumii să fenteze apocalipsa VIDEO
Cei mai bogați oameni din lume se izolează din ce în ce mai mult de pericolul schimbărilor climatice, al pandemiilor globale și al epuizării resurselor", scrie Douglas Mark Rushkoff, teoretician media.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.