Traducătorilor, ca și scriitorilor, unele texte le ies mai bine decît altele

Publicat în Dilema Veche nr. 795 din 16-22 mai 2019
Got my mogo working jpeg

Ca o formulă de realizare acestui dosar, am ales să le adresăm traducătorilor de literatură română trei întrebări standard, de fapt trei teme de dialog, și fiecare să răspundă într-un mod cît mai nuanțat și personal, în limba română, desigur.

1) De ce traduceți literatura română? Cum v-ați apropiat, de fapt, de limba română?

2) Care au fost cea mai dificilă traducere și cea de care v-ați atașat cel mai mult?

3) Ce se întîmplă cu cărțile, după ce au fost traduse, în țările dvs. de origine și cum este receptată literatura română?

Am obținut astfel un colaj de texte, una dintre mizele dosarului fiind cea de a oferi publicului o imagine cît mai completă a traducerilor din literatura română contemporană sau nu. (Adina Popescu)

1) Am început să traduc literatură română acum zece ani, mai mult sau mai puțin printr-o întîmplare. Pînă în 2009 nu am tradus, doar am scris, am publicat înainte de a fugi din România, în 1977, cîte ceva în română, atît cît permitea pe atunci cenzura, apoi, după niște ani de stat în Germania, am început să public în limba germană – povestiri, teatru, comentarii despre literatură. Am publicat, printre altele, și o carte pentru copii la editura Residenz din Viena, unde am descoperit întîmplător și numele unui scriitor român tradus în germană, Dan Lungu. Am citit un fragment din Lungu și mi-a plăcut. Următoarea lui carte, Sînt o babă comunistă, am tradus-o apoi eu în germană. Cartea și, implicit, traducerea s-au bucurat de mult succes. Și uite așa m-am trezit și traducător. În continuare m-am tradus… pe mine, adică am publicat o serie de articole umoristice la Ziarul de Iași, pe care inițial le scrisesem în germană. A fost o experiență foarte plăcută să constat, după vreo 30 de ani de absență din limba română, că nimic nu se prea pierduse, că în dedesubturile memoriei limba vorbită în copilărie alături de germană, pe care-o vorbisem cu mama, se păstrase puternică și vie. Am tradus în continuare autori care mi-au plăcut și cu care am considerat a avea anumite asemănări, fie prin realism, fie prin absurd sau, mai ales, prin umor: Dan Lungu, Matei Vișniec, Florin Lăzărescu, Doina Ruști, dar și fascinantele poezii ale Denisei Comănescu sau minunata povestire a lui Creangă „Ivan Turbincă“. Și, după cum am spus, m-am tradus în repetate rînduri pe mine. Există teoria că traducătorul trădează într-o oarecare măsură textul tradus – „traduttore, traditore“ – și mi-am zis: dacă e să mă trădeze cineva, ia hai să mă trădez eu singur! Așa a apărut acum doi ani cartea mea, scrisă inițial în germană, Eu, Dracula și John Lennon, la Editura Humanitas. Și dat fiind că prin traducere m-am reîntors, în ceea ce privește limba, în România de ieri și de azi, am scris împreună cu Adina Popescu o carte direct în limba română: De ce nu-s românii ca nemții?. Ei bine, această carte o traduc acum în germană. E o experiență cu totul deosebită să navighezi nu doar între două limbi, ci prin asta, implicit, și între două țări, culturi, mentalități. În ultimul timp traduc puțin, mult mai mult scriu.

2) Eu am avut privilegiul să nu trebuiască să trăiesc din traduceri, ceea ce e foarte dificil, și de a-mi alege eu însumi textele traduse. Am ales, desigur, texte care mi-au plăcut și, dacă îți place ceva, atunci nu se mai pune problema dificultății, a greului, decît marginal. Așa că aici nu mă pot plînge. Cred că traducătorilor, ca și scriitorilor, unele texte le ies mai bine decît altele pentru că li se potrivesc mai bine. Dacă nimerești tonul potrivit, tonul care „îți merge“ într-un text pe care-l scrii tu, îl vei povesti cu plăcere și îți va ieși, foarte probabil, un text bun. În sensul ăsta, cred că unii traducători sînt mai talentați în a traduce texte colocviale, dialoguri, alții în a traduce texte alambicate, filozofice sau știu eu ce… Desigur că un traducător bun trebuie să știe să le rezolve pe toate, așa cum un instrumentist trebuie să-i interpreteze și pe Mozart, și pe Wagner.

3) Traducătorul traduce un fragment dintr-o carte, să zicem 15-20 de pagini, și, împreună cu un rezumat al cărții, îl propune editurilor. Dacă are noroc, editura se declară de acord să editeze cartea respectivă. Traducătorul e, în general, și agent literar, trebuie să fie idealist și să lupte ca să impună o carte, adeseori cu rezultate negative. Eu am avut cazuri cînd mi s-a spus: da, textul și felul cum a fost tradus ne place mult, dar din păcate nu publicăm literatură română pentru că șansele de vînzare stau prost. Literatura română aparține unei limbi „mici“, româna nu se poate compara cu puterea de percuție pe care o au engleza, spaniola, franceza… Apoi, situația politică din România, corupția, scandalurile, nerespectarea unor norme elementare ale democrației și justiției contribuie de ani de zile la făurirea unei imagini negative despre România. Acești factori foarte nocivi, imaginea negativă a țării, fac ca editurile să evite editarea unor cărți traduse din română. Publicul preferă cărțile despre Londra, Veneția sau Amsterdam cărților despre Buzău sau București. Estul, în general, se plînge, pe bună dreptate, de o lipsă de interes a Vestului. Interesant este că și scriitorii germani sînt frustrați la nivelul traducerilor, și anume de faptul că nu prea apar în limba engleză, în SUA. SUA e în vestul Germaniei, nu? Pieței americane de carte nu i pasă de literatura germană, cu micile excepții de rigoare. Așa că, iată, între literatură, politică și geografie există o strînsă legătură, fie că ne place asta sau nu. Desigur că nu avem voie să absolutizăm, există destule exemple de receptare pozitivă a literaturii române în Germania, dar din păcate ele rămîn excepții. Important e să nu ne pierdem încrederea în puterea cărților bune și să facem totul ca să le impunem. 

Jan Cornelius este scriitor și traducător în limba germană.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Parada de 9 mai Ziua Victoriei de la Moscova Vladimir Putin FOTO EPA-EFE
Putin spune că se gândește la un succesor: „Mereu mă gândesc la asta poporul să aibă de ales”
Președintele rus Vladimir Putin, cel mai longeviv șef al Kremlinului de la Iosif Stalin încoace, a declarat că se gândește la succesiune. El a sugerat că ar putea exista o competiție între mai mulți candidați.
dragos dolanescu hp jpg
Dragoș Dolănescu, mesaj pentru Maria Ciobanu, după moartea lui Mircea Câmpeanu: „Pentru ea e un mare șoc!” Unde va fi înmormântat soțul marii artiste?
Dragoș Dolănescu, mesaj pentru Maria Ciobanu, după moartea lui Mircea Câmpeanu: „Pentru ea e un mare șoc”
Colaj candidati alegeri prezidentiale FOTO Mediafax
Ziua alegerilor 2025! Cu cine s-au prezentat la vot George Simion, Crin Antonescu, Lasconi, Nicușor Dan și Ponta
Este o zi importantă în România, ziua alegerilor, iar oamenii au ieșit la vot încă de la primele ore ale dimineții. Candidații la președinție au apărut la secțiile de votare unul câte unul, fiind însoțiți de partenerii/partenerele lor.
image png
De ce apare numele lui Mircea Câmpeanu pe crucea fostei sale soții, Ileana Sărăroiu: „El alege alături de care soție...”
Mircea Câmpeanu, soțul Mariei Ciobanu, s-a stins din viață din cauza unor probleme de sănătate, la vârsta de 86 de ani. Urmează a fi înmormântat, însă nu se știe dacă alături de fosta soție, Ileana Sărăroiu.
accident motociclist filiasi 3 mai 2025   sursa IPJ Dolj jpeg
Imagini teribile în Dolj. Un motociclist urmărit de polițiști pentru că circula cu viteză foarte mare a lovit un autoturism
Un bărbat de 30 ani a fost surprins, sâmbătă-seara, de polițiști circulând cu viteză foarte mare pe un drum cu limita de 70 km/h. Bărbatul nu a oprit la semnalul polițiștilor, oamenii legii plecând în urmărire. Motociclistul urmărit a lovit un autoturism, fiind aruncat în aer din impact.
ianis hagi profimedia1 webp
Victor Ponta. FOTO MEDIAFAX FOTO / Alexandra Pandrea
Victor Ponta, ultimul candidat care a mers la vot. Politicianul a votat spontan, în drum spre Capitală
Candidatul independent la alegerile prezidențiale Victor Ponta a decis să voteze spontan, în timp ce se afla în drum spre Capitală.
Imagine din apartamentul lui Putin
Putin speră că armele nucleare nu vor fi necesare pentru încheierea operațiunii din Ucraina
Preşedintele Vladimir Putin a declarat, în comentarii publicate duminică, că Rusia are capacitatea să încheie războiul din Ucraina. El a menționat că nu a fost nevoie până acum ca Rusia să apeleze la arme nucleare și speră că această necesitate nu va apărea, potrivit Reuters.
atac cibernetic Foto Primaria Timisoara jpg
O grupare de hackeri ruși a revendicat atacul asupra site-urilor din România. „Nu stăm departe de alegeri”
Gruparea de hackeri ruși NoName057 a revendicat atacul cibernetic asupra unor site-uri oficiale ale instituțiilor din România, în ziua alegerilor prezidențiale.