Modestia, o virtute feminină?

Publicat în Dilema Veche nr. 794 din 9-15 mai 2019
Modestia, o virtute feminină? jpeg

Un înțeles particular al modestiei se referă la purtarea cuviincioasă, în care accentul cade pe cumințenie, decență și pudoare. Acest sens al camuflării atractivității este dominant în accepția pe care o are cuvîntul în engleză. Atunci cînd face trimitere la comportamentul feminin, modestia desemnează reținerea și rezerva în afișarea semnalelor sexuale (sexual modesty), manifestată prin vestimentație, prin atitudini și comportamente care să nu încurajeze avansurile sexuale. Această modestie feminină presupune haine care să ascundă cît mai bine corpul, lipsa podoabelor care să atragă atenția asupra frumuseții, discreția gesturilor, vocea joasă și controlată, privirea plecată, reacție promptă de mimoză prin înroșirea obrajilor la auzul oricărei aluzii necuviincioase și evitarea tuturor circumstanțelor care să conducă la ideea că ar fi disponibilă sexual.

Evident că aceste coduri ale disponi-bilității feminine exprimate prin comportament și grad al expunerii corporale diferă de la o cultură la alta și de la o epocă la alta. Să evaluăm doar distanța dintre grimasa „duck face“ omniprezentă acum cîțiva ani și restricțiile din Anglia victoriană care mergeau atît de departe încît doamnelor le era interzis să sufle în lumînări pentru a le stinge atunci cînd se aflau în prezența bărbaților, întrucît țuguierea buzelor putea părea periculos aluzivă…

Un studiu de referință în acel context moral încorsetat, care asociază modestia cu un cod al eticii sexuale feminine, este lucrarea medicului englez Havelock Ellis Studies in the Psychology of Sex. Primul volum, apărut în 1897, se deschide cu un capitol intitulat The Evolution of Modesty. După comparații între rutul animal sezonier, care se abate asupra femelelor – vorba poetului – „de vreo două ori pe an“ și disponibilitatea fiziologic posibilă în mod permanent în cazul femeilor, lucrarea prezintă ipoteza că reținerea sexuală conștientă are un rol adaptativ. Această temperanță sexuală voluntară atribuită femeilor ar fi necesară pentru că disponibilitatea lor fiziologică permanentă nu se poate bucura de un răspuns simetric din partea partenerilor. În cazul bărbaților, capacitatea de a susține acest „dialog“ nu numai că este fiziologic intermitentă, dar mai și scapă unui control voluntar absolut, atît inițierea, cît și încetarea „aptitudinii“ fiind, într-o măsură considerabilă, imprevizibile. În aceste condiții date, manifestarea deschisă a disponibilității feminine incontinente ar fi, dacă nu o adevărată pacoste, oricum o solicitare imposibil de îndeplinit, așadar o agresiune umilitoare. Femeia care nu știe sau nu poate să-și stăpînească pornirile lubrice este considerată un monstru.

Doctorul Havelock Ellis crede că jocul selecției și al evoluției a încurajat acestă reținere și rezervă în comportament pînă în punctul în care a ajuns să poată fi considerat cel mai important caracter sexual feminin din punct de vedere psihologic, el considerînd că „femeia care e lipsită de acest tip de modestie în afișarea dorinței și a disponibilității devine lipsită de atractivitate sexuală și nu va avea succes în fața nici unui bărbat obișnuit“. Sfatul medicului se referea nu numai la atractivitatea maritală, comportamentul modest fiind recomandarea adresată fetelor care voiau să-și crească șansele de a seduce un bărbat în vederea căsătoriei, cît și la mecanismul complicat al dorinței masculine, care pare să aibă nevoie de piedici, de luptă, de o adevărată campanie de cucerire pentru a da consistență victoriei. Ce valoare ar avea să zdrobești altceva decît o regină cu aere invincibile?

De remarcat longevitatea acestei convingeri paradoxale, și anume faptul că bărbații ar prefera femei care aparent nu sînt interesate de sex, care își construiesc o aură inaccesibilă, sînt indiferente la avansuri, dar care fac din obstacol, din amînare, din înfrînare doar o amorsă a dorinței. Pe de-o parte sînt atrași de femei care dau impresia că nu știu ce să ceară și astfel par să existe garanții că au controlul regulii de joc și tot ce au de oferit nu va fi niciodată insuficient. În plus, o soție care nu iradiază atractivitate în toate direcțiile posibile oferă asigurări de fidelitate și o anxietate diminuată legată de paternitate. Pe de altă parte, aspectul și atitudinea rezervată care pledează pentru inocență și ignoranță sînt contrazise, pe lîngă alte semne indirecte, de înroșirea bruscă a obrajilor, care apare ca un indiciu al tulburării și al fierberii interioare. Nu întîmplător, în vechile tîrguri de sclave, cînd se alegeau cadînele pentru harem, fetele al căror obraz roșea puternic erau cele mai prețuite, se vindeau cel mai scump. Negustorii nu ezitau să recurgă la înroșirea artificială a obrajilor pentru a-și mări cîștigul.

La fel de interesat, sub scutul modestiei, femeile pot folosi această armă a pretinsei inocențe, înscenează misterul indescifrabil, cultivă impresia teritoriului inexpugnabil. Margaret Atwood, în romanul The Handmaid’s Tale, pomenește de această strategie care rareori dă greș: „Modestia înseamnă invizibilitate… Să nu uitați asta niciodată. Să te descoperi, să fii văzută înseamnă să fii pătrunsă. Voi, fetelor, trebuie să fiți de nepătruns.“

Sloganul „Modest is hottest“ rezumă acest joc alunecos al aparențelor, în care nu e niciodată clar cine e păcălitul și cine păcălitorul, dar este evident că se mută piesele după un scenariu elaborat.

Observator neîntrecut, Proust confirmă și el în treacăt, în pliul unei comparații, faptul că întotdeauna, în cazul acestui tip de modestie, strategia guvernează impulsul afectiv: „În această clipă, zărind că batista brodată pe care o ținea în buzunar lăsa să se vadă o margine colorată, o băgă repede înăuntru cu mutra rușinoasă a unei femei sfioase, dar nicidecum nevinovată, ascunzînd niște momeli pe care, dintr-un scrupul excesiv, le socotește indecente“. 

Lucia Terzea-Ofrim este conferențiar univ. dr., predă cursuri de antropologie culturală la Facultatea de Litere, Universitatea din București. În prezent este lector de limba română la Universitatea din Tel Aviv.

Foto: Paul Marguerite, flickr

***

Havelock ELLIS
Evoluția modestiei

„Modestia, pe care o putem defini provizoriu ca pe o frică aproape instinctivă, este acea atitudine care determină ascunderea și, de regulă, se centrează în jurul proceselor sexuale. Chiar dacă modestia este comună ambelor sexe, ea este, mai ales, o atitudine feminină, astfel încît aceasta poate fi considerată ca principalul caracter secundar sexual al femeilor – pe partea psihică.

Femeia care nu va avea acest tip de frică va fi neatractivă din punct de vedere sexual pentru un bărbat obișnuit.

Excepțiile care apar vin să întărească regula, căci, în general, se va constata că femeile care sînt nemodeste (vom folosi acest termen, mai potrivit decît pura absență a sensului de modestie), care nu dau dovada acelei «frici» care implică prezența unui întreg complex emoțional feminin, pot fi atractive sexual doar pentru bărbații cărora le lipsesc calitățile masculine definitorii.

Importanța imensă a modestiei feminine în crearea pasiunii masculine este decisivă. (…)

Casanova povestea că, odată, ajuns în Berna, a fost la băi, unde, potrivit obiceiului, era servit de o tînără fată pe care o alegea dintr-un grup de însoțitoare. Fata l a dezbrăcat, s-a dezbrăcat apoi și ea, după care a intrat în baie împreună cu el, l-a spălat cu simț de răspundere, totul petrecîndu-se cu maximă seriozitate, fără să se rostească nici un cuvînt.

Totuși, la final, el a simțit că fata aștepta să i facă avansuri sexuale, ceea ce pe el l-a lăsat cu totul rece.

«Deși nu m-am uitat atent la corpul ei, am văzut îndeajuns încît să-mi dau seama că fata avea toate calitățile pe care un bărbat le-ar fi putut dori de la o femeie. Era frumoasă, avea ochii plini de viață, o gură frumoasa, cu dinți buni, pielea sănătoasă, sînii bine dezvoltați și era armonios alcătuită.

E adevărat că mîinile îi puteau fi mai fine, dar asta îi era meseria. Mai mult, elvețianca mea avea doar 18 ani. Cu toate acestea, îmi devenise indiferentă.»“ 

(fragment din lucrarea medicului englez Havelock Ellis Studies in the Psychology of Sex, apărută în 1897) 

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

Guido Reil FOTO EPA EFE jpg
Un europarlamentar german atacă dur România: Sunt prietenos când spun că este Vestul Sălbatic al Europei
Eurodeputatul german Guido Reil, din grupul Identitate şi Democraţie (ID), a lansat miercuri un atac virulent la adresa României şi a Bulgariei, în timpul dezbaterilor privind aderarea acestor două state la Schengen, susţinând că inclusiv aderarea lor la UE a fost o greşeală, conform Agerpres.
Vladimir Soloviov FOTO Profimedia
Propagandistul lui Putin dă vina pe NATO pentru umilința suferită de armata rusă: „Ne-a mirosit sângele” VIDEO
Vladimir Soloviov, unul dintre cei mai mari susținători ai liderului de la Kremlin din presa rusă de stat, a deplâns bombardamentele „cu poftă” ale armatei ucrainene.
Interlopul Stănel Corbu FOTO Facebook/arhiva personală
Liderul unei grupări interlope din Brăila, liberat condiţionat a doua oară. Răzbunarea de care a fost capabil
Magistrații au decis ca Stănel Corbu, liderul unui clan interlop din Brăila, să fie liberat din închisoare după doi ani şi opt luni de la momentul condamnării pentru tentativă la omor.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.