Traducătorul – cel mai profund, mai subtil cititor

Gabriela ADAMEŞTEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 795 din 16-22 mai 2019
Traducătorul – cel mai profund, mai subtil cititor jpeg

Am fost sfătuită (de directori de imagine autopropuși) să nu mai tot vorbesc despre norocul din cariera mea de scriitor, dar nu pot să nu spun că a fost o mare șansă faptul că prima mea traducere în Occident a fost făcută de Alain Paruit la editura Gallimard și ea a servit pe urmă ca argument și sprijin pentru publicarea cărții în limbile următoare.

Alain tradusese peste 80 de cărți atunci cînd s-a apucat de „Dimineață pierdută“, dar avusese, cu puțin timp înainte, un moment de cumpănă, lucrînd la „Orbitor“, volumul 1. Poate fusese și din cauza bolii care își arătase primele semne și a trebuit să renunțe la fumat. Avea un mod de lucru foarte ordonat, meticulos, cu tabieturi, iubea literatura lui Mircea Cărtărescu, și, traducînd, făcea o muncă de creație, așa că atunci cînd se poticnise din lucru, fusese dat un timp peste cap.

După ce avea să termine Dimineața…, mi-a arătat o scrisoare pe care mi-o pregătise și în care mă sfătuia să-mi caut alt traducător, el va renunța la această profesiune, își va lua o lungă vacanță în care să se ocupe de fiul lui, Tristan etc. Nu mi a trimis-o datorită stăruințelor lui Odille Serre, soția lui, iar Dimineața… a tradus-o la timp, conform calendarului său și al editurii. Și cu plăcere. Mi-a spus că i-a fost mult mai ușor decît la cărțile lui Mircea Cărtărescu. Găsise vocea Vicăi, personajul din cauza căruia multă vreme s-a spus despre Dimineață pierdută că e intraductibilă. Alain însă zicea că „Nu există cărți netraductibile, există traducători nepricepuți.“

Era foarte selectiv. Înainte să-mi promită că va traduce cartea, mi-a cerut o săptămînă ca să o citească și apoi m a anunțat că o va face dacă o să găsesc editură, ceea ce era foarte sceptic că voi reuși. O iubea pe Vica și mă suna să-mi povestească despre ea, ceea ce era un pic comic pentru mine. În schimb, față de partea a doua a cărții a fost mai sceptic, „scena asta nu se mai termină“, mi-a spus despre a doua discuție din salonul Mironescu și avea dreptate, am mai tăiat din ea la următoarele ediții, dar mare lucru nu mai poate fi schimbat de acolo.

Am fost foarte afectată de boala lui Alain și, deși aveam contract cu Gallimard pentru Drumul egal al fiecărei zile (Vienne le jour), l-am tot așteptat pînă cînd el mi a propus-o pe Marily Le Nir, fiindcă el nu va mai putea traduce. Și, de data aceasta a fost, din păcate, adevărat.

Traducerea franceză a Dimineții… a rămas pentru mine cea mai bună din cele 12 sau 13 care au urmat, pînă la recenta traducere germană („Verlorener Morgen“), făcută de Eva Wemme, care a luat acum nici două luni premiul pentru traducere de la Leipzig, cel mai important premiu de traducere din Germania. La acordarea lui se ține seama și s-a subliniat în Laudatio și valoarea cărții.

În discursul ei, laureata Eva Wemme a amintit și ajutorul primit de la scriitorul german Jan Koneffke, care a făcut lectoratul cărții și a ajutat la traducerea celei de a doua părți (scena salonului, lungă și destul de alambicată, este și ea o probă grea). Eva mi-a mărturisit că vocea Vicăi germane, care a încîntat juriul premiului, este vocea bunicii ei, care a fost muncitoare. Atunci mi-am amintit ce-mi tot spunea Gerhardt Csejka, un traducător perfecționist de literatură română în germană: noi, care am venit din România, nu putem traduce vocea Vicăi fiindcă nu am copilărit în Germania.

Nu sînt sigură că este chiar așa, Georg Aescht, nominalizat și el la acest pre-miu pentru traducerea „Pădurii Spîn-zuraților“, a fost ani de zile alături de mine, traducînd fragmente din toate cărțile mele și cu traducerea lui a apărut în germană Drumul egal al fiecărei zile, (editura Schoeffling) și „Întîlnirea“ (editura Wieser).

Spațiul nu-mi permite să povestesc la fel de mult despre Nicolas Cavailles, cel care l-a înlocuit, pentru mine, pe -Alain Paruit, în aventurile cărților mele pe piața literară franceză. Nicolas, el însuși un scriitor talentat, care cunoaște foarte bine istoria literaturii române (la -Gallimard a făcut ediția Cioran) mi a tradus Provizorat pentru Gallimard și recent am semnat amîndoi contracte pentru Fontana di Trevi. Este un sentiment minunat acesta de lucru în echipă pe care îl am cu el, după mai multe cărți (povestirile mele, „Gare de L’Est“ și memoriile, publicate la Non Lieu ca „Les Annees Romantiques“ tot cu traducerea lui au apărut).

Un sentiment mai puternic decît doar cel de lucru în comun, o admirație și o prietenie solidă am pentru Rumiana Stanceva, o erudită comparatistă, traducătoarea mea în bulgară, sau pentru Gabriella Koszta, traducătoarea majorității cărților mele în maghiară. Cu fiecare dintre ele am o poveste norocoasă. Cărțile traduse aparțin, după mine, atît autorului, cît și traducătorului, cel mai profund, mai subtil cititor. 

Gabriela Adameșteanu este scriitoare.

Foto: flickr

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Alla Pugaciova FOTO Twitter
Cel mai mare star pop sovietic, despre susținătorii lui Putin: „Niște lachei care s-au transformat în sclavi”
Artista Alla Pugaciova le-a transmis, marți, un mesaj dur celor care au atacat-o pentru poziția sa față de războiul pe care președintele rus Vladimir Putin l-a declanșat în Ucraina.
Episcopul Tulcii, PS Sa Visarion
Episcopia Tulcii, reacție în scandalul sexual. „Acuzațiile aduse PS Visarion, nefondate și halucinante lansate de un frustrat“
Episcopia Tulcii a reacționat la scandalul în care este implicat numele Preasfințitului Visarion. Preoții susțin că toate acuzațiile sunt făcute de „o persoană frustrată“, exmatriculată de la Teologie.
WhatsApp foto shutterstock
WhatsApp vrea să interzică o funcție folosită de milioane de utilizatori
WhatsApp vrea să interzică utilizatorilor de iPhone și android o funcție folosită de milioane de oameni, pentru a proteja confidențialitatea datelor.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.