Lauda de sine

Publicat în Dilema Veche nr. 794 din 9-15 mai 2019
Lauda de sine jpeg

Căutînd referințe despre cum e percepută mîndria la nivel psihologic, între blam și admirație, am descoperit un articol, semnat de Talya Rachel Meyers, apărut la finele anului trecut pe site-ul BBC. Articolul face referire la un studiu realizat de către un grup de cercetători de la Universitatea din California care au încercat să definească, în termeni psihologici, sentimentul de mîndrie.

Ce anume ne face să ne simțim mîndri de noi? Este lauda de sine benefică sau nocivă? În primă instanță, conform studiului, mîndria este un sentiment care implică anticiparea unor beneficii sociale.

„Leda Cosmides, profesor de psihologie evoluționistă la Universitatea din California, Santa Barbara, explică faptul că, în societățile oamenilor timpurii, în care dominant era omul de tip vînător-furnizor, era esențial să-ți convingi semenii de bunăstarea ta.“ Cu alte cuvinte, din cele mai vechi timpuri ale comunităților umane, cu cît demonstrai că îți mergea mai bine, cu atît erai mai respectat.

Studiul sugerează că mîndria pe care o simțim cînd ducem la bun sfîrșit o sarcină dificilă sau cînd ajungem să ne dezvoltăm o anumită capacitate este un puternic motor evolutiv. „Dacă intenționați să investiți timpul pentru a vă cultiva o anumită abilitate, ar fi bine să cunoașteți și să cultivați acel tip de abilitate pe care alte persoane din jurul vostru îl vor aprecia“, a declarat aceasta. Iar una dintre modalitățile de a ne face cunoscută acea abilitate în dezvoltarea căreia am investit este mîndria.

Potrivit lui Daniel Sznycer, profesor de psihologie la Universitatea din Montréal și autorul principal al studiului, cînd această abilitate este dezvoltată, nu doar că e bine, dar e chiar necesar să te lauzi. Să îți promovezi, adică, succesul. „Altfel, eu nu am cum să știu de succesul tău și, în consecință, nu îți voi cunoaște valoarea.“

Într-un studiu anterior publicat în 2017, Sznycer, Cosmides și colegii lor au organizat experimente în 16 țări. Pentru fiecare țară, au existat participanți împărțiți în două grupuri. Primului grup i s-a cerut să evalueze cîteva atribute considerate a fi, în general, de dorit – ca de pildă o educație înaltă sau un fizic agreabil. Cei din al doilea grup au fost întrebați cît de mîndri s-ar simți dacă ar avea ei înșiși acele atribute.

Rezultatele au indicat faptul că mîndria pe care o simt oamenii care ar avea atributele general dorite este egală cu nivelul de admirație pe care alții îl au pentru acele atribute. „Intensitatea sentimentului de mîndrie este un etalon pentru societatea în care trăiești – cît de mult va prețui aceasta lucrul care pe tine te face mîndru“, spune Cosmides. Cu toate acestea, la studiul realizat în 2017 a existat totuși o hibă: profilul participanților. Toți făceau parte din societăți moderne și dezvoltate, fiind expuși în permanență la influențe din mass-media. Ceea ce punea sub semnul întrebării calibrarea dintre mîndria personală și admirația societății și, mai mult, se ridica problema dacă această calibrare este într-adevăr o evoluție a trăsăturilor umane sau o educație artificială propagată de o societate a culturii globalizate.

Cercetătorii au realizat un al doilea studiu – cel publicat la începutul anului 2018. Au fost intervievați 567 de oameni din comunități mici din America Centrală și de Sud, Africa și Asia. Un grup a fost întrebat care sînt calitățile pe care le admiră la ceilalți, cel de-al doilea – cît de mult și-ar dori să aibă acele calități.

Rezultatul a fost unul clar: mîndria simțită de cei care se gîndeau că ar putea fi puternici sau buni povestitori era direct proporțională cu admirația declarată de cei din grupul care a nominalizat aceste calități. Concluzia: relația dintre mîndrie și valoarea socială a evoluat ca „parte a naturii umane“. Dar dacă mîndria este un asemenea stimulent pentru evoluție umană, de ce e percepută ca fiind mai degrabă ceva negativ? Potrivit lui Cosmides și Sznycer, problema apare cînd sentimentul de mîndrie este mai mare decît valoarea socială reală a realizărilor noastre.

Jessica Tracy, profesor de psihologie la British Columbia, afirmă că modalitatea de a distinge „mîndria negativă“ – asociată cu agresivitate și stimă de sine scăzută – de „mîndria autentică“ este sentimentul de încredere în noi pe care îl simțim cînd îndeplinim ceea ce ne-am propus. „O mulțime de oameni se gîndesc doar la faptul că mîndria e o dovadă de aroganță, un orgoliu, o obsesie de sine. Dar oamenii care simt mîndrie autentică în succesele lor sînt cei care navighează frumos în lume, întrețin relații sociale bune, sînt apreciați în mod real și tind să aibă o stimă de sine ridicată.“

Foto: flickr

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

MIG-21 Lancer
Aeronave de luptă MiG-21 Lancer, puse pe butuci de o rețea de escroci. Cum a fost păcălită Armata Română cu kerosen de proastă calitate
Siguranța națională a României a fost pusă în pericol, în condițiile în care mai multe aeronave de luptă MiG-21 Lancer s-au stricat după ce au fost alimentate cu combustibil neconform.
Fotografia 1 jpg
Propaganda de la Moscova se năpustește asupra Președinției Moldovei. Un deep-fake eșuat la Chișinău
Autoritățile de la Moscova s-au răstit în ultima vreme tot mai dur la liderii politici de la Chișinău.
Liz Truss FOTO EPA EFE jpg
Marea Britanie: În gravă pierdere de popularitate, Truss luptă să-şi afirme autoritatea
La doar o lună de la instalarea ei la putere, noua şefă a guvernului britanic Liz Truss este deja mai puţin populară decât au fost vreodată predecesorul ei Boris Johnson sau fostul lider al Partidului Laburist Jeremy Corbyn, arată un sondaj YouGov citat miercuri de dpa.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.