Coborîrea care înalță

Cristina BOGDAN
Publicat în Dilema Veche nr. 794 din 9-15 mai 2019
Coborîrea care înalță jpeg

Joia Mare, Joia Cinei celei de Taină. La finalul liturghiei, preotul iese din altar, merge spre mijlocul bisericii și face un semn scurt către cei de la pangar. Pe nesimțite, sînt aduse în centrul naosului o masă și douăsprezece scaune. Părintele își rotește privirea peste cei care așteaptă să vadă ce va urma și începe să invite, printr-un simplu gest al mîinii, cîțiva bărbați să se apropie și să se așeze pe scaunele rînduite de jur împrejurul mesei. Tineri și bătrîni, chemați de la strană sau dintre mirenii care au participat la slujbă, bărbații privesc cu sfială înspre cel care pune pe masă un vas cu apă și se încinge cu un lung ștergar alb, din borangic. Dialogul ce se instituie, în acest răstimp, între preot și cîntăreți, pare a fi un fel de dramatizare a capitolului al XIII-lea din Evanghelia după Ioan (13: 1-17).

După încheierea lui, părintele îngenunchează și începe să spele picioarele bărbaților, într-o manieră ce împletește umilința cu firescul slujirii celuilalt. Nu se grăbește, fiecare mișcare are un soi de solemnitate și e dusă pînă la capăt, ca și cum de această purificare ritualică ar depinde curățirea unei întregi lumi. După ce trece pe la toți, se ridică și rostește o rugăciune care explică semnificația actelor săvîrșite, punînd accentul pe smerenia lui Hristos, Cel Care, prin venirea Sa în lume, a oferit modelul celei mai înalte smeriri: Doamne, Dumnezeul nostru, Cel Ce, după multă mila Ta, Te-ai smerit pe Tine Însuți luînd chip de rob; Care în vremea patimilor Tale celor mîntuitoare și făcătoare de viață, de bunăvoie ai voit a cina cu Sfinții Tăi Ucenici și Apostoli, și după aceea Te-ai încins cu fota și ai spălat picioarele lor, dîndu-le lor chip de smerenie și de dragoste unul către altul, și ai zis: Precum am făcut Eu vouă, așa și voi să faceți unul altuia, Însuți și acum Stăpîne, vino în mijlocul nevrednicilor robilor Tăi, care urmăm pildei Tale și spală toată întinăciunea și necurăția sufletelor noastre; ca spălînd praful ce s-a lipit de noi prin păcate și ștergîndu-ne unul pe altul cu ștergarul dragostei, să putem plăcea Ție în toate zilele vieții noastre și să aflăm milă înaintea Ta.

Mă uit pe furiș înspre cei cărora preotul le-a spălat picioarele și citesc pe chipurile lor cît de mult i-a emoționat momentul acesta, căci e greu să accepți că omul către care privești în sus se așază în genunchi înaintea ta și îți curăță tălpile. Preotul reia, de fapt, ceea ce Hristos le a cerut ucenicilor (și, prin ei, tuturor urmașilor într-ale slujirii) să facă în numele Lui, încredințîndu-le o anumită poruncă (mandatum – termen latinesc ce denumește și astăzi, la catolici, acest ritual din Joia Mare). De fapt, îi învață astfel că smerenia este o forță ascendentă, căci numai ceea ce te coboară reușește să te înalțe. El Însuși a parcurs de mai multe ori traseul dintre minus și plus infinit: S-a golit de dumnezeire pentru a deveni om și a Se naște în cel mai umil dintre locuri; a fost întîmpinat la intrarea în Ierusalim ca un mare profet și învingător, pentru a fi, la doar cîteva zile distanță, trădat și răstignit; S-a pogorît în cel mai adînc ungher al iadului, pentru a-i elibera pe Adam și Eva (și, prin ei, întregul neam omenesc), iar ulterior S-a înălțat la cer, pentru a sta de-a dreapta Tatălui.

A fi smerit este, așadar, semnul urmării lui Hristos. Vechiul și Noul Testament propun atît imagini ale smereniei, cît și ale smeririi, indicînd astfel distincția între o stare asumată (Fecioara Maria) și una impusă, ca plată pentru păcat. Teatrul antic grec sancționa hybris-ul, iar personajele care se dovedeau a fi vinovate de o asemenea mîndrie nemăsurată erau pedepsite în mod tragic. În Biblie însă, întoarcerea este oricînd posibilă, reintrîndu-se prin smerenie într-o stare chiar mai bună decît cea de dinainte de cădere. Convingător este exemplul lui Nabucodonosor al II-lea, împăratul Babilonului, care pierde totul, chiar și starea de umanitate (…alungat a fost dintre oameni, iarbă ca un bou a mîncat, trupul i s-a scăldat în roua cerului pînă ce părul i-a crescut ca părul leilor și unghiile ca ale păsărilor, Daniel, 4:33), pînă în clipa în care mintea i se deșteaptă pentru a înțelege că nimic din ceea ce a reușit să construiască pe pămînt nu este prin meritul său, ci din darul lui Dumnezeu.

Reîntoarcerea lui Nabucodonosor, ca și cea a lui Manase sau a lui David, prefigurează revenirea fiului risipitor în casa Tatălui, după un lung exil autoimpus, și intrarea în adevărata croială a ființei. La o privire mai atentă, cuvîntul smerenie își dezvăluie etimonul slav ce conține vocabula mera (măsură), iar verbul smeriti s-ar putea traduce prin a aduce în măsură. Acest parcurs lingvistic luminează pasajul din volumul semnat de Savatie Baștovoi, Singuri în faţa libertăţii (Editura Cathisma, 2009, p. 95): A te smeri înseamnă a-ţi veni în măsură, a reveni, a deveni ceea ce eşti. Cu alte cuvinte, a fi smerit înseamnă a cunoaşte adevărul despre tine însuţi, a-ţi cunoaşte măsura, a fi realist.

Basmul popular surprinde cu finețe această pătrundere în măsura cea bună a ființei, atunci cînd eroul își recunoaște limitele și acceptă sprijinul unor personaje adjuvante. Calul năzdrăvan, regina furnicilor sau a albinelor, păsările și animalele fermecate, făpturile pantagruelice (precum Gerilă, Setilă, Flămînzilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă ș.a.), Sfînta Vineri sau Sfînta Duminică sînt instanțele care îl ajută pe protagonist să parcurgă toate probele inițiatice, devenind ceea ce fusese menit, de la bun început, a fi. Și în acest caz, smerenia îi imprimă eroului o traiectorie ascendentă, în pofida ideii de umilire pe care o presupune admiterea neputinței de a se descurca singur în diverse situații.

În oglinda răsturnată a smereniei se reflectă orgoliul, iar pilda Vameșului și a Fariseului (Evanghelia după Luca 18:10-14) situează frontal cele două atitudini. Comentariul Sf. Ioan Gură de Aur la această parabolă sugerează comparația cu o întrecere între două trăsuri, dintre care una este condusă de dreptate și mîndrie, iar cealaltă de păcat și smerenie. În final, cea de-a doua cîștigă în mod neașteptat cursa, în ciuda prezenței păcatului la frîiele atelajului (…şi veţi vedea că trăsura păcatului învinge pe cea a dreptăţii; nu pentru că păcatul ar fi avînd aşa de multă putere proprie, ci prin tăria smereniei celei legate cu dînsul. Şi trăsura dreptăţii rămîne în urmă, nu pentru că dreptatea ar fi foarte slabă, ci pentru greutatea şi povara mîndriei. Adică, precum smerenia, prin puterea ei cea însemnată, covîrşeşte puterea păcatului și ne ridică pînă la cer, aşa pe de altă parte, mîndria, prin greutatea şi povara ei cea mare, pune stăpînire pe dreptate şi o doboară la pămînt.)

Smerenia are efect eliberator, te scoate dintr-o falsă părere de sine și te restituie ție și celorlalți în chipul cel adevărat. Prin ea, îți recunoști starea, greșelile, limitele și, implicit, te (re)cunoști. Orice act de smerire este însoțit de iertare, după cum demonstrează și dialogul final dintre protagoniștii romanului Cititorul din peșteră (Editura Humanitas, 2012, p. 82), de Rui Zink. Cînd își admite greșeala față de Anibalector, băiatul își descătușează simultan sentimentul vinovăției și prietenul întemnițat din pricina trădării lui: Anibalector, aproape fără efort, şi-a smuls lanţurile. Şi-a masat încheieturile, iar eu m-am gîndit: iată unul care nu se plînge de frig cînd i se scot cătuşele.

– Ştiu că nu poţi, a spus el. Dar dacă rămîi o să ai probleme, pentru că m-ai eliberat.

– Nu contează.

– Eşti sigur?

– S-sînt...

Anibalector a acceptat:

– Atunci e-n regulă.

Şi, în clipa aceea, a sărit afară din groapă şi a aterizat lîngă mine.

– Tu…, am murmurat, stupefiat. Tu te-ai fi putut elibera pînă acum…

– Nu, n-aş fi putut. Îmi lipsea un prieten.

Dacă smerenia ne coboară doar pentru a ne înălța, de ce ne este atît de greu să o punem în practică? Poate pentru că ne am dori să ajungem la bucurie fără a trece prin întristare și la Înviere fără a păși prin văile morții. 

Cristina Bogdan este conferențiar și prodecan al Facultății de Litere, Universitatea din București. Cea mai recentă carte publicată: Moartea și lumea românească premodernă. Discursuri întretăiate, Editura Universităţii din Bucureşti, 2016.

Foto: flickr

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

 Khaby Lame Captură video
De la muncitor sărac la cel mai urmărit influencer TikTok: povestea de succes a lui Khaby Lame
Khaby Lame, un tânăr de 22 de ani, a ajuns să fie cel mai urmărit influencer de pe TikTok.
Iohannis Summit NATO FOTO Presidency
Țările NATO din Europa Centrală și de Est susțin aderarea Ucrainei, cerând statelor membre să crească ajutorul militar
Statele NATO din Europa Centrală și de Est au transmis că susțin aderarea Ucrainei și Georgiei la alianță și că nu recunosc referendumurile prin care Rusia a anexat teritoriile Ucrainei.
Delta Dunării Pixabay
Croaziera de o zi în Delta Dunării rămâne cel mai solicitat circuit turistic de peste 20 de ani
În ultimii ani, marcați de pandemie, numărul turiștilor care au ales excursii de o zi a crescut cu peste 60%. Agențiile de turism oferă excursii la cetăți, degustări la crame și experiențe inedite.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.