Mîndru că sînt modest

Publicat în Dilema Veche nr. 794 din 9-15 mai 2019
Mîndru că sînt modest jpeg

„Modestie, modestie,
Cît de rară-mi ești tu mie…“ (Folclor urban) 

Dac-am înțeles eu bine, de-a lungul anișorilor de viață petrecuți pe aici, ca o fată-domnișoară-domnișoară bătrînă-femeie-doamnă-decît o femeie… bine-crescută ce mă aflu, modestia se vede mai ales atunci cînd nu este. Lipsa de modestie se sancționează ușor – și, mereu, prin preajmă, stă cineva gata să o facă, în aplauzele drept-gînditorilor, vigilenților și înalt-moralilor din public. Prezența modestiei între calitățile cuiva este arareori lăudată „pe loc“; falsa modestie, dimpotrivă, e apreciată sus și tare, într-un adevărat balet de socializări „bine crescute“: el se face că i modest, eu mă fac că îi cad în plasă… Cum, astăzi, norma socială este, tot mai mult, una a exhibării talentelor proprii, a „ieșirii în față“, a însumării (statistice, că tot se poartă perspectivele cantitative) semnelor de admirație față de persoana cuiva (adevărații influencer-i știu despre ce vorbim mai bine ca oricine, probabil, dar se abțin acum – din modestie…), modestia devine un comportament (dezirabil din punct de vedere etic) tot mai greu de circumscris. Modeștii riscă să nu aibă follower-i, ceea ce le subminează amarnic credibilitatea, pe sticlă ca și-n paginile tipărite. Ne lăudăm cu împlinirile noastre către toată lumea, am ajuns să considerăm adevărate succese personale întîmplări în care singurul nostru merit este cel de a fi fost de față (vezi flora spontană pozată pe Facebook), ba chiar sinceritatea cu care declarăm lumii întregi (pe pereții rețelelor sociale) că NU am făcut nimic, că NU ne reușește te miri ce, toate acestea devin prilejuri de a primi lauda celorlalți. Pentru autenticitatea confesiunii, măcar, dacă nu pentru reușită. Pentru reușita fotografiei (datorată smart-phone-ului, cel mai adesea) ce oferă laudei tuturor, apropiați și depărtați de noi, un moment în care lumea din jurul nostru face „ce face demult“ (vorba poetului), iar noi primim aplauze pentru a o fi surprins în firescul acțiunii. De la cine primim aplauze? De la cei ce ne admiră. De ce vrem să fim admirați de un public tot mai larg? …Și așa mai departe, chestiunea lipsei de modestie a comportamentelor încurajate de rețelele sociale (și a adicției lor) e un subiect mult prea gingaș pentru o tratare grăbită.

Sub presiunea unor asemenea (noi) convenții sociale, locul modestiei se redefinește și el, desigur. Ea presupune, prin definiție, discreția și anonimatul (celui care o dovedește în acțiunile sale) – dar ce te faci, coniță, cînd lumea noastră detestă anonimatul și cere să fie identificat fiecare chip și persoană care face, ce face, cum face și mai ales… cîte like-uri primește de pe urma facerilor sale (de bine)? Binefăcătorul anonim devine o categorie tot mai rară, modestul slujbaș trece neobservat (în schimb, se vorbește mult despre slujbașii cei răi sau leneși sau pur și simplu nededicați slujbei lor…), colegul discret-eficient rămîne în penumbra incertă dintre recunoștința noastră (cum să îi mulțumesc?) și suspiciunea de care, iarăși cu asupra de măsură, lumea noastră e bolnavă (ăsta vrea ceva de la mine? e prost la cap sau e bun la suflet? de ce mi-a făcut un bine? etc.).

O fi și aceasta – incapacitatea noastră, tot mai evidentă, de a premia modestia – un semn de boală a lumii, îmi zic. O societate bolnavă cere și crede în salvatori și eroi providențiali, în tăieturi de sabie (sau de bisturiu…) prin urzeala rea a destinului, o societate bolnavă nu mai acordă importanță modestului lucru bine făcut, ca unei pietre de temelie a propriei construcții sociale (eventual, durabile). Celor care „fac“ li se cer miracole imediate, cu o foame încrîncenată și de presiunea mediatică, antrenînd, pe cale de consecință, o scoatere a lor în avanscenă, unde stau vedetele, cei faimoși și iubiți. Cei care se fac că lucrează, oportuniștii sistemului, vor mima „miracolul“, căutînd să atragă toate privirile, pentru că asta e ceea ce îi interesează, de fapt, nu temeinicia respectivei (mimate) faceri.

Ajunge să ne uităm la rafturile cu literatură motivațională, unul din genurile cele mai bine cotate astăzi, pe tot globul. Sute și mii de titluri (cu mii și milioane de exemplare vîndute) se oferă să ne învețe cum să devenim lideri, cum să nu ne temem de nimic, cum să privim în față dezastrele de tot felul, cum să cucerim orice (lumea, o persoană anume, comenzile mașinii de spălat vase sau poporul ce ne poate vota…); nimeni nu ne învață „cum să fim modești“. Vă imaginați un titlu precum Modest și fericit, să vă spun cum am reușit asta, în rafturile literaturii de gen? E – ar zice unii – un adevărat oximoron; sau o fi o antifrază? Cu modestie recunosc că ezit în a identifica figura. Poate și din pricina rarității ei.

Modestia presupune „să taci despre tine însuți“. Cum adică „să taci“, într-o epocă în care storytelling-ul se învață cu o disperare demnă, desigur, de subliminalul sentiment al sfîrșitului (lumii, culturii, resurselor, moralei etc., take -your pick). Cum să fii modest, cînd imperativul salvator e să te povestești pe tine și experiențele tale, să mărturisești nemărturisitul „într-o poveste destinată celorlalți“, cu artă – desigur, dar oferindu-te privirii celorlalți, în speranța de a le provoca (între altele) admirația. Și, iarăși, simt că mă pierd printre nuanțe: cînd devine „povestirea (publică) de sine“ o adevărată „laudă de sine“? Profesorul de literatură din mine mai că le-ar considera sinonime implicite. Puteți începe o poveste-mărturisire cu „să vă spun cum am fost eu modest odată…“ (…și mi-a trecut)? Sau cu „sînt un om priceput în meseria mea, dar modest, la locul meu…“ (…ceea ce am venit acum să vă povestesc cît de extraordinare lucruri pot face)?

Ce rămîne, așadar, din modestie, în veacul afișării sinelui, a ego-mesajelor și a narcisismului? Cum să construiești ceva, orice, bine, fără să aștepți o răsplată, în epoca lui „instant gratification“? Modestia presupune o investiție etică de lungă durată – și una fără o mulțumire finală obligatorie, alta decît cea eventual scrisă în catastiful Sfîntului Petru, la intrarea în Rai. E o virtute înrudită cu răbdarea, curajul, abnegația și altele asemenea, nici una dătătoare de vizibilitate instant sau de faimă rapidă. O mai practică cineva? Aici se află și una din principalele dificultăți în a o sesiza – a o analiza –, a o expune: omul modest nu se va lăuda cu modestia lui. Virtutea lui trebuie să fie văzută – și, eventual, premiată – de ceilalți. Ce vi se întîmplă mai des: să lăudați modestia aproapelui sau să vă plîngeți că nu vă apreciază ceilalți calitățile? Fiecare cum i-i voia despre asta samă deie-și, zice o vorbă veche și-nțeleaptă. 

Ioana Bot predă literatură română la Universitatea „Babeș Bolyai“ din Cluj-Napoca.

Foto: Thomas Hawk, flickr

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Corentin Moutet  Foto Gettyimages (1) jpg
VIDEO Bătaie pe terenul de tenis! Doi jucători abia au fost despărțiți de arbitru
Partida din cadrul turneului Challenger de la Orleans, din Franța, dintre Corentin Moutet și Adrian Andreev s-a încheiat cu îmbrînceli între cei doi jucători.
Nord Stream - conducta Gazprom FOTO Shutterstock
Kremlin suspectează implicarea unei țări străine în cazul scurgerilor de gaze de la Nord Stream
Reprezentanții de la Kremlin au declarat joi că suspectează implicarea unei ţări străine în patru scurgeri de gaze detectate la gazoductele pe sub Marea Baltică din Rusia până în Germania, care arată ca acte de "terorism" sponsorizat de stat, deşi nu a numit o ţară anume.
Christopher G. Cavoli FOTO EPA-EFE
SUA înființează un comandament în Germania care să coordoneze ajutorul militar destinat Ucrainei
Departamentul Apărării din SUA face demersuri pentru a crea un comandament cu sediul în Germania care să se ocupe de coordonarea ajutorului militar destinat Kievului şi de antrenarea militarilor ucraineni.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.