Un exercițiu de admirație

Publicat în Dilema Veche nr. 795 din 16-22 mai 2019
Un exercițiu de admirație jpeg

Pe cîțiva dintre traducătorii de literatură română din acest Dosar i-am cunoscut în urmă cu niște ani la Iași, la FILIT, și mi s-au părut un grup cu totul aparte față de cele de scriitori, pe care le cunoșteam deja foarte bine. Un grup simpatic în care se simțea apartenența la breaslă, fără fițe și orgolii inutile, cum se întîmplă uneori printre scriitori, oameni care purtau discuții filologice detașate și pe care îi unea dragostea pentru limba română. Tocmai această preocupare permanentă a unor străini față de limba noastră, pe care de multe ori o desconsiderăm, o limbă „mică“ și prea puțin importantă din Europa de Est, m-a emoționat. Cum poți să faci din limba și literatura română o „profesie“ și mai ales de ce această alegere? Înțeleg cînd e vorba despre engleză, franceză, germană, limbi universale, totuși de ce tocmai limba română?

Cred că este prima și cea mai banală întrebare care li se adresează, în general, traducătorilor din limba română. Pentru unii dintre ei n-a fost neapărat o alegere, a fost o întîmplare, o conjunctură, alții au origini în România sau i-a adus destinul aici. Însă de la a vorbi bine limba și pînă la a traduce literatură este, totuși, un pas dificil, pentru că traducerea presupune, dincolo de cunoșterea limbii, un talent, o muncă de creație, reinventezi literatura într-o limbă care, de fapt, nu-ți aparține. De aici, o admirație a mea și mai mare față de traducătorii de literatură română. De multe ori, cînd îi ascult vorbind în română, devin conștientă, de fapt, de frumusețea limbii pe care mulți dintre noi o ignoră (ca să nu mai vorbim de aceia, în funcții importante, care pur și simplu își bat joc de ea). Așadar, puteți considera acest Dosar în primul rînd un exercițiu de admirație față de acești oameni. Am reușit să-i adunăm laolaltă în paginile revistei doar pe o mică parte dintre ei, mai sînt și alții, mulți dintre ei s-au format datorită unui program de burse al Institutului Cultural Român, care s-a desfășurat între 2006 și 2012 și a fost coordonat de Florin Bican, el însuși traducător.

Florin povestește la rîndul lui, într-un text din Dosar, despre acest program și importanța traducerilor. Pentru că, dincolo de exercițiul de admirație pe care l-am pomenit, apar alte întrebări: ce se traduce? ce se întîmplă cu cărțile după ce au fost traduse? cum este receptată literatura română în alte țări, unele foarte îndepărtate, precum Brazilia? (Aflăm de la Fernando Klubin că acolo literatura română este considerată „exotică“ chiar dacă e prea puțin cunoscută – totuși, să-l traduci pe Lucian Blaga în portugheză, pentru cititorii brazilieni, mi se pare ceva.) În cele mai multe cazuri, traducătorii joacă rolul de agenți literari (în absența unora), propun cărțile editurilor din țările lor, organizează evenimente, promovează cărțile românești, așadar profesia nu mai presupune doar talent și aplecare spre limba română, devine un job full time, arareori unul bine plătit, cu realizări cunoscute mai ales în cadrul breslei. Acești oameni nu sînt faimoși în lumea culturală românească, totuși, prin ceea ce fac, ei sînt poate cei mai autentici ambasadori ai culturii române. 

Ilustrație de Ion BARBU

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Dr. Marian Gașpar FOTO arhivă
Petiție pentru eliberarea chirurgului acuzat de luare de mită: „Lăsați-l să salveze vieți în continuare!”
Peste o mie de persoane au semnat, în mai puțin de 24 de ore, o petiție online pentru eliberarea chirurgului timișorean Marian Gașpar, arestat preventiv pentru luare de mită.
Soldat ucrainean pe un tanc rusesc abandonat in Harkov FOTO Profimedia
Ucrainenii sunt pe cale să cucerească Lîman. Panică în rândul bloggerilor militari ruși
Mai mulți bloggeri și corespondenți militari ruși au afirmat că trupele ucrainene au avansat la vest, nord și nord-est de Lîman și lucrează pentru a finaliza învăluirea trupelor rusești din Lîman și de-a lungul malului nordic al râului Siverskyi Donets din această zonă.
Switch de rețea Tenda TEG1016M FOTO Adrian Pogîngeanu jpg
Tenda TEG1016M, switch Gigabit cu 16 porturi [HANDS ON]
Tenda TEG1016M este cel mai mare switch de rețea care mi-a trecut prin mână până acum, are 16 porturi Gigabit și folosește tehnologia Ethernet.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.