„E săptămîna principală a anului“ – interviu cu Eugen PĂNESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 797 din 30 mai – 5 iunie 2019
„E săptămîna principală a anului“ – interviu cu Eugen PĂNESCU jpeg

Tatăl dumneavoastră a fost unul dintre arhitecții celui mai mare cinematograf din Cluj: Cinema „Republica“. Ce știți de la el legat de acest proiect?

Știu deja din copilărie că lucrase la amenajarea cinematografului, împreună cu alți colegi. Cît de dificil a fost să fie acceptată copertina de intrare, studiile complexe de bună acustică – pentru care au fost amplasate acele discuri pe plafon, din cauza cărora numele inițial al cinematografului a fost „Cosmos“. Nu a durat mult această denumire, prea cosmopolită pentru acei ani. Totuși, cosmopolitismul a făcut ca la filmul de deschidere, american, Apartamentul, să fie prezenți în sală Shirley MacLaine și Jack Lemmon. Era de pe atunci cel mai mare cinematograf din țară și a fost lucrat cu standarde deosebite.

E încă foarte mîndru de proiectul acesta, pe cît e de trist de ce s-a petrecut cu el acum cîțiva ani, cînd, la „reabilitare“, toate elementele necesare pentru acustica sălii au fost eliminate ca niște decoruri inutile, scaunele au fost înlocuite cu unele mai mari, dar care nu încap bine pe gradene, culoarea întunecată a sălii a fost înlocuită cu alb și luminile difuze sînt acum asemănătoare unei parcări de TIR-uri. A fost o combinație de nepricepere și incultură, cum numai un director de regie cinematografică, un primar și un arhitect reușesc să o obțină.

Am reușit doar cu ajutorul unui furnizor de piatră, domnul Deji, pe care l-am văzut în fotografia unui articol care anunța „schimbarea la față“ a sălii, să recuperez ultimele două discuri de pe plafon, pe care le-am dus tatălui meu.

Ce înseamnă TIFF-ul pentru dumneavoastră?

A fost continuarea fericită a cinematecii din anii ’90, ținută de domnul Dumitrescu la Casa de Cultură a Studenților. A fost scoaterea orașului din șirul de filme comerciale aduse de România Film în cinematografe și mai apoi sursa de filme diferite de cele „de multiplex“. Este și acum principalul eveniment al anului și săptămîna cu cel mai efervescent contact social și cu cea mai mare doză de contact cu lumea filmată. E săptămîna principală a anului.

Sînteți implicat, tot ca arhitect, în proiectul Casei TIFF, care e un fel de inimă a festivalului, dar care funcționează în tot timpul anului. Cum ați ajuns la formula acesta?

Deși îi știam dinainte, am început dis-cuțiile concrete de colaborare cu Tudor și Oana Giurgiu și Cristian Hordilă după reamenajarea mijlocului Pieței Unirii. Atunci s-a putut organiza ceea ce noi arătasem în proiect, anume desfășurarea festivalului în aer liber. A fost primul eveniment care a folosit intens acest nou spațiu public, ceea ce a ameliorat stînjeneala inițială. Complexitatea festivalului a necesitat amplasarea diferitelor zone, temporare și permanente: corturi, containere, terase și ecran. Am făcut primele variante, a căror configurație este oarecum păstrată și îmbunătățită an de an.

Festivalul a avut nevoie de o „casă“, așa că în urmă cu zece ani a fost închiriat imobilul de pe strada Universității: Casa TIFF. Am acceptat bucuroși să facem proiectul. Ideile de funcționare au venit din partea TIFF, dar au fost gîndite împreună ca utilizare a spațiilor. Casa a avut nevoie de intervenții serioase, structurale, și de numeroase reparații. Utilizarea ei s-a făcut în etape și nu e încă finalizată. Prima a fost barul/bistro, a cărui funcționare permanentă „ține“ Casa TIFF pe harta mentală a orașului. A avut parte de mai multe ture de design, în timp. Ultimele etape realizate au schimbat și curtea, iar acum latura curții, cu spațiile multifuncționale, este reabilitată.

A contat TIFF-ul (care a fost, cred, primul eveniment important) în dinamica orașului? În ce fel?

În anii negri din punct de vedere cultural (și din mai toate celelalte puncte de vedere) ai mandatelor primarului Funar și ai dominației Vetrei Românești și ai Daciei Felix și Caritasului, Clujul începutului anilor 2000 era secat de cultură contemporană, independentă sau oficială, iar șovinismul limitat și obiectele vopsite tricolor erau un mod de viață pentru prea mulți clujeni. Amintirea cinematecii anilor ’90 era diluată. Așadar, pentru TIFF a fost într-un fel facil să devină principalul eveniment al orașului. Prin amploare, public, durată și conținut a făcut să se oprească timpul pentru zece zile.

Dar între timp se petrece ceva și mai important, anume extinderea şi diversificarea activităților conectate de cinema, care ocupă timpul dintre festivaluri. Sectoarele culturale antreprenoriale sînt stabile şi cresc datorită festivalului. Generații se apropie de film, nu numai ca spectatori, dar și învățînd producție, cinematografie, montaj, relațiile cu actorii și lumea filmului în general.

Iar asta îi va asigura prima poziție ca eveniment, care nu se mai măsoară în audiență.

TIFF e mas que un festival, similar sloganului clubului de fotbal Barcelona. 

Eugen Pănescu este arhitect în Cluj. 

a consemnat Ana Maria SANDU

Foto: Nicu Cherciu

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

arestare politisti Galati
Tatăl care şi-a ucis bebeluşul făcut cu o adolescentă: „Nu te duce la detectorul de minciuni“
Un bărbat din Galați a primit ani grei de închisoare pentru că și-a lovit copilul nou-născut și a încercat apoi să ascundă cele întâmplate, ca să nu fie pedepsit pentru ce a făcut.
Biki captură foto  CTP Iași jpeg
Biki, cățelul călător din Iași care adoră să se plimbe cu autobuzul. Aventura patrupedului
Aventura lui Biki, cățelul călător din Iași, a început la 24 de kilometri de Iași. Animalul a urcat într-un autobuz, a mers cu el, a coborât și a urcat în altul, care l-a adus până în centrul Iașului.
Captură de ecran din 2022 09 19 la 14 12 43 png
Amendament controversat la legile justiției: Procurorul general ar putea fi judecător
Ibram Iusein, deputat din partea minorităților naționale, a depus un nou amendament controversat la legile justiției, prin care un judecător ar putea fi procuror general. Amendamentul a fost adoptat în comisie cu 13 voturi „pentru, șase voturi „împotrivă” și trei abțineri.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.