O lume foarte cunoscută mie

Steinar LONE
Publicat în Dilema Veche nr. 795 din 16-22 mai 2019
„Fără vocile lor am fi cu mult mai singuri și mai săraci“ jpeg

Ca o formulă de realizare acestui dosar, am ales să le adresăm traducătorilor de literatură română trei întrebări standard, de fapt trei teme de dialog, și fiecare să răspundă într-un mod cît mai nuanțat și personal, în limba română, desigur.

1) De ce traduceți literatura română? Cum v-ați apropiat, de fapt, de limba română?

2) Care au fost cea mai dificilă traducere și cea de care v-ați atașat cel mai mult?

3) Ce se întîmplă cu cărțile, după ce au fost traduse, în țările dvs. de origine și cum este receptată literatura română?

Am obținut astfel un colaj de texte, una dintre mizele dosarului fiind cea de a oferi publicului o imagine cît mai completă a traducerilor din literatura română contemporană sau nu. (Adina Popescu)

1) Nu m-am apropiat de la bun început de literatura română. M-am apropiat, în schimb, de limbă, dintr-o curiozitate mai ales filologică, auzind că limba română avea forme de genitiv-dativ din limba latină și articolul hotărît postpus. Printre limbile clasice, numai limba greacă avea articol hotărît prepus, la origine un pronume demonstrativ. Toate limbile germanice și romanice (neolatine) au dezvoltat un articol hotărît, toți folosind un vechi pronume demonstrativ. Și trebuia pus undeva: înainte sau după cuvînt. Ei, româna a făcut ca bulgara, macedoneana și albaneza, l-a pus la sfîrșitul cuvintului, pe cînd celelalte limbi romanice l-au pus înainte, ca limbile germană, engleză și neerlandeză. Totuși, limbile scandinave l-au pus tot la sfîrșitul cuvîntului, cu excepția unui dialect danez din -Jutlanda. (Mai toate limbile romanice au folosit demonstrativul „ille“, cu excepția limbii sarde și a unor dialecte catalane, care folosesc demonstrativul „ipse“. În limba sardă, dezvoltarea grupului latinesc -„-ngu-“, ca în „lingua“, e identică cu româna, deci „sa limba sarda“! Sau „sa limba salda“, cu lambdacism.

Cînd am ajuns la un curs de limba română la universitatea din Oslo, am aflat că limba română are un conjunctiv extrem de interesant, în comparație cu conjunctivul celorlalte limbi romanice. Sînt fascinat de acest tip de fenomene. Pe atunci, un coleg m-a întrebat dacă există și o literatură interesantă scrisă în limba română. Nu știam, dar am răspuns „presupun că da“.

Am fost un an universitar la București, în 1978-1979, am și făcut limba italiană un an la Florența, și m-am gîndit la o carieră academică. Nu a fost să fie și am început să traduc. Mai întîi din limba italiană, unde editurile aveau un oarecare interes, apoi am reușit să pătrund la edituri și cu titluri propuse de mine din literatura română.

2) Prima mea traducere a fost Pe strada Mîntuleasa de Mircea Eliade. Cînd, mai tîrziu, am avut ceva experiență și am tradus un alt text al lui Eliade, mi am dat seama că textul era așa de ușor de tradus încît devenea aproape plictisitor. Deci, ca o primă carte de tradus, cred că am avut noroc cu Mîntuleasa. Am o colecție mare de dicționare, iar în ultimii 10-15 ani găsești totul pe net. Cînd am tradus Baltagul, am folosit un mare dicționar literar publicat prin anii ’50, Dicționarul limbii române literare contemporane (DLRLC), unde erau și exemple, și surse. Am consultat acest dicționar pentru un cuvînt din Baltagul, iar exemplul din dicționar era nu numai din Sadoveanu și din Baltagul, era chiar fraza pe care o traduceam.

Fără îndoială, cartea cea mai greu de tradus a fost Patul lui Procust de Camil Petrescu. Era uneori o sintaxă fără cap și coadă, voită, probabil. Și încă nu înțeleg ce vrea să spună Ladima cînd vorbește despre o casă de vis, curată, uscată, cu fotolii adînci și „lămpi regale“. Ce este o lampă regală? Am bănuit că era un calc după o expresie franceză, dar nici „lampe royale“ nu am găsit pe Internet. Pe atunci adică, nu am mai căutat-o de mult.

Desigur, cartea cea mai dragă mie e Orbitor. Am tradus toate cele trei volume, am ieșit cu mintea întreagă (cred) și, la nevoie, l-am putut întreba pe autor. Ne cunoaștem de un sfert de secol. Deseori, sînt întrebat „Cum l-ați descoperit pe Mircea Cărtărescu?“. Dar e invers: el m-a descoperit pe mine. Cînd era lector de limba română la Amsterdam, la începutul anilor ’90, s-a împrietenit cu fostul meu coleg de cameră de la Grozăvești din timpul studenției, Jan Willem Bos, care i-a spus că are un prieten norvegian care se ocupă și de traduceri și i-a dat adresa mea. Apoi, am primit prima ediție necenzurată a Nostalgiei prin poștă, cu o scrisoare foarte politicoasă. Am încercat la cîteva edituri, apoi am reușit mai întîi cu Travesti, a urmat, în 2000, Nostalgia în limba norvegiană, apoi Orbitor, 2008-2011. Iar acum traduc Solenoid, care are pasaje și din timpul lui la universitate. O lume foarte cunoscută mie. Este o scenă acolo care se petrece în subsolul librăriei „Mihai Eminescu“, peste drum de universitate. Cînd am citit-o, am avut frisoane – cunoșteam foarte bine locul. Mulți ani mai tîrziu, ne-am dat seama că, prin 1978, Mircea și cu mine eram uneori la aceleași cursuri – fără să ne cunoaștem și, bineînțeles, fără să bănuim cum va fi viitorul.

3) La editurile norvegiene, de obicei un redactor extern citește traducerea, corectînd și confruntînd textul cu originalul. Deseori, acest redactor extern este un alt traducător. Dar ani de zile am fost singurul traducător din limba română în limba norvegiană și redactorul a confruntat cu o altă traducere – dacă a existat. Apoi, avem o lansare, la editură, într-o librărie sau la o Casă a literaturii. Dar nu întotdeauna. Cînd l-am tradus pe Gellu Naum, nu s-a întîmplat nimic. Cărțile – un volum cu poezii alese și romanul Zenobia – au ajuns în librării și au fost puse pe raft. S-au trimis la redacții de ziare și reviste literare, dar nu au fost recenzate. Abia la sfîrșitul anului au fost menționate, chiar elogiate – într-un articol care a rezumat aparițiile editoriale ale anului. Totuși, au ajuns în toate bibliotecile publice, printr-un sistem în care cărți mai speciale pot fi cumpărate direct de Consiliul Culturii la noi și trimise, mai apoi, la biblioteci. Așa s-a întîmplat cu mai toate titlurile traduse de mine din limba română, ele există în bibliotecile publice. Cele mai multe din traducerile mele au fost recenzate (și lăudate).

Pot spune că Mircea Cărtărescu a deschis porțile pentru literatura română în Norvegia și nu numai pentru cea contemporană. Deja în 2000, după traducerea norvegiană a Nostalgiei, a devenit cult writer printre scriitorii și criticii norvegieni și pentru studenții la literatura universală. Doar că în Norvegia se publică un număr enorm de cărți, competiția e mare, iar publicul cel mai numeros se duce spre bestseller-uri. Dar dacă literatura română este considerată ca o literatură poate de „avangardă“, înseamnă că e considerată la un nivel foarte înalt, ceea ce nu e puțin lucru. 

Steinar Lone este traducător în limba norvegiană.

Foto: baraa_kell, flickr

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

image png
O tânără prezentatoare TV din SUA s-a sinucis după ce logodnicul a anulat nunta
O prezentatoare TV celebră din Wisconsin s-a sinucis. Tânăra și-a cumpărat o armă cu 90 de minute înainte de gestul fatal și a trimis mesaje de adio fostului logodnic și unei prietene.
soldati rusi
Soldații ruși, acuzați că au furat un WC dintr-un oficiu poștal din Harkov
Forțele invadatoare ruse au furat un vas de toaletă dintr-un oficiu Nova Poșta, situat într-o localitate din regiunea Harkov.
Proteste în Marea Britanie faţă de creşterea costului vieţii FOTO Profimedia
Mii de britanici au protestat faţă de creşterea costului vieţii
Mii de britanici au ieşit sâmbătă în stradă pentru a protesta împotriva creşterii costului vieţii, în timp ce guvernul se luptă cu politica fiscală după o săptămână de haos pe pieţele financiare.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.