O lume foarte cunoscută mie

Steinar LONE
Publicat în Dilema Veche nr. 795 din 16-22 mai 2019
„Fără vocile lor am fi cu mult mai singuri și mai săraci“ jpeg

Ca o formulă de realizare acestui dosar, am ales să le adresăm traducătorilor de literatură română trei întrebări standard, de fapt trei teme de dialog, și fiecare să răspundă într-un mod cît mai nuanțat și personal, în limba română, desigur.

1) De ce traduceți literatura română? Cum v-ați apropiat, de fapt, de limba română?

2) Care au fost cea mai dificilă traducere și cea de care v-ați atașat cel mai mult?

3) Ce se întîmplă cu cărțile, după ce au fost traduse, în țările dvs. de origine și cum este receptată literatura română?

Am obținut astfel un colaj de texte, una dintre mizele dosarului fiind cea de a oferi publicului o imagine cît mai completă a traducerilor din literatura română contemporană sau nu. (Adina Popescu)

1) Nu m-am apropiat de la bun început de literatura română. M-am apropiat, în schimb, de limbă, dintr-o curiozitate mai ales filologică, auzind că limba română avea forme de genitiv-dativ din limba latină și articolul hotărît postpus. Printre limbile clasice, numai limba greacă avea articol hotărît prepus, la origine un pronume demonstrativ. Toate limbile germanice și romanice (neolatine) au dezvoltat un articol hotărît, toți folosind un vechi pronume demonstrativ. Și trebuia pus undeva: înainte sau după cuvînt. Ei, româna a făcut ca bulgara, macedoneana și albaneza, l-a pus la sfîrșitul cuvintului, pe cînd celelalte limbi romanice l-au pus înainte, ca limbile germană, engleză și neerlandeză. Totuși, limbile scandinave l-au pus tot la sfîrșitul cuvîntului, cu excepția unui dialect danez din -Jutlanda. (Mai toate limbile romanice au folosit demonstrativul „ille“, cu excepția limbii sarde și a unor dialecte catalane, care folosesc demonstrativul „ipse“. În limba sardă, dezvoltarea grupului latinesc -„-ngu-“, ca în „lingua“, e identică cu româna, deci „sa limba sarda“! Sau „sa limba salda“, cu lambdacism.

Cînd am ajuns la un curs de limba română la universitatea din Oslo, am aflat că limba română are un conjunctiv extrem de interesant, în comparație cu conjunctivul celorlalte limbi romanice. Sînt fascinat de acest tip de fenomene. Pe atunci, un coleg m-a întrebat dacă există și o literatură interesantă scrisă în limba română. Nu știam, dar am răspuns „presupun că da“.

Am fost un an universitar la București, în 1978-1979, am și făcut limba italiană un an la Florența, și m-am gîndit la o carieră academică. Nu a fost să fie și am început să traduc. Mai întîi din limba italiană, unde editurile aveau un oarecare interes, apoi am reușit să pătrund la edituri și cu titluri propuse de mine din literatura română.

2) Prima mea traducere a fost Pe strada Mîntuleasa de Mircea Eliade. Cînd, mai tîrziu, am avut ceva experiență și am tradus un alt text al lui Eliade, mi am dat seama că textul era așa de ușor de tradus încît devenea aproape plictisitor. Deci, ca o primă carte de tradus, cred că am avut noroc cu Mîntuleasa. Am o colecție mare de dicționare, iar în ultimii 10-15 ani găsești totul pe net. Cînd am tradus Baltagul, am folosit un mare dicționar literar publicat prin anii ’50, Dicționarul limbii române literare contemporane (DLRLC), unde erau și exemple, și surse. Am consultat acest dicționar pentru un cuvînt din Baltagul, iar exemplul din dicționar era nu numai din Sadoveanu și din Baltagul, era chiar fraza pe care o traduceam.

Fără îndoială, cartea cea mai greu de tradus a fost Patul lui Procust de Camil Petrescu. Era uneori o sintaxă fără cap și coadă, voită, probabil. Și încă nu înțeleg ce vrea să spună Ladima cînd vorbește despre o casă de vis, curată, uscată, cu fotolii adînci și „lămpi regale“. Ce este o lampă regală? Am bănuit că era un calc după o expresie franceză, dar nici „lampe royale“ nu am găsit pe Internet. Pe atunci adică, nu am mai căutat-o de mult.

Desigur, cartea cea mai dragă mie e Orbitor. Am tradus toate cele trei volume, am ieșit cu mintea întreagă (cred) și, la nevoie, l-am putut întreba pe autor. Ne cunoaștem de un sfert de secol. Deseori, sînt întrebat „Cum l-ați descoperit pe Mircea Cărtărescu?“. Dar e invers: el m-a descoperit pe mine. Cînd era lector de limba română la Amsterdam, la începutul anilor ’90, s-a împrietenit cu fostul meu coleg de cameră de la Grozăvești din timpul studenției, Jan Willem Bos, care i-a spus că are un prieten norvegian care se ocupă și de traduceri și i-a dat adresa mea. Apoi, am primit prima ediție necenzurată a Nostalgiei prin poștă, cu o scrisoare foarte politicoasă. Am încercat la cîteva edituri, apoi am reușit mai întîi cu Travesti, a urmat, în 2000, Nostalgia în limba norvegiană, apoi Orbitor, 2008-2011. Iar acum traduc Solenoid, care are pasaje și din timpul lui la universitate. O lume foarte cunoscută mie. Este o scenă acolo care se petrece în subsolul librăriei „Mihai Eminescu“, peste drum de universitate. Cînd am citit-o, am avut frisoane – cunoșteam foarte bine locul. Mulți ani mai tîrziu, ne-am dat seama că, prin 1978, Mircea și cu mine eram uneori la aceleași cursuri – fără să ne cunoaștem și, bineînțeles, fără să bănuim cum va fi viitorul.

3) La editurile norvegiene, de obicei un redactor extern citește traducerea, corectînd și confruntînd textul cu originalul. Deseori, acest redactor extern este un alt traducător. Dar ani de zile am fost singurul traducător din limba română în limba norvegiană și redactorul a confruntat cu o altă traducere – dacă a existat. Apoi, avem o lansare, la editură, într-o librărie sau la o Casă a literaturii. Dar nu întotdeauna. Cînd l-am tradus pe Gellu Naum, nu s-a întîmplat nimic. Cărțile – un volum cu poezii alese și romanul Zenobia – au ajuns în librării și au fost puse pe raft. S-au trimis la redacții de ziare și reviste literare, dar nu au fost recenzate. Abia la sfîrșitul anului au fost menționate, chiar elogiate – într-un articol care a rezumat aparițiile editoriale ale anului. Totuși, au ajuns în toate bibliotecile publice, printr-un sistem în care cărți mai speciale pot fi cumpărate direct de Consiliul Culturii la noi și trimise, mai apoi, la biblioteci. Așa s-a întîmplat cu mai toate titlurile traduse de mine din limba română, ele există în bibliotecile publice. Cele mai multe din traducerile mele au fost recenzate (și lăudate).

Pot spune că Mircea Cărtărescu a deschis porțile pentru literatura română în Norvegia și nu numai pentru cea contemporană. Deja în 2000, după traducerea norvegiană a Nostalgiei, a devenit cult writer printre scriitorii și criticii norvegieni și pentru studenții la literatura universală. Doar că în Norvegia se publică un număr enorm de cărți, competiția e mare, iar publicul cel mai numeros se duce spre bestseller-uri. Dar dacă literatura română este considerată ca o literatură poate de „avangardă“, înseamnă că e considerată la un nivel foarte înalt, ceea ce nu e puțin lucru. 

Steinar Lone este traducător în limba norvegiană.

Foto: baraa_kell, flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

ciresarii 1984 88674300 jpeg
Constantin Chiriță, scriitorul care a făcut copiii să viseze în perioada comunistă: „Veșnic este numai visul”
În 2025, se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Constantin Chiriță, autorul care a reușit, prin cărțile sale, să le ofere copiilor României comuniste o evadare din cotidian și o formă de educație pentru viață: curaj, prietenie și loialitate. A fost scriitorul care a creat „Cireșarii”, o serie de
cratere dupa atacurile americane la Fordow foto x jpeg
Cratere uriașe în zona nucleară din Fordow. Imagini din satelit indică folosirea bombelor penetrante de către SUA
Imagini din satelit arată urmele unor bombardamente intense asupra facilității nucleare Fordow din Iran, sugerând utilizarea de bombe penetrante americane, capabile să pătrundă adânc în subteran.
teheran lovituri jpg
Vocile stranii care răspund în locul rudelor din Iran. „Sunt terifiată. E ca și cum cineva s-ar juca cu mintea noastră”
Zilele trecute, Ellie, o britanico-iraniană stabilită în Marea Britanie, a format numărul mamei sale din Teheran. În locul vocii cunoscute, răspunsul a venit rece și straniu, cu un accent mecanic: „Alo? Alo? Who is calling? I think I don’t know who are you.” ("Alo? Alo? Cine sunteți?.")
atac iran, Bushehr  foto x jpg
Presa iraniană susține că Israelul a atacat orașul Bushehr, unde se află singura centrală nucleară funcțională
Presa iraniană susține că Israelul a lansat atacuri asupra orașului Bushehr, în sud-vestul Iranului, acolo unde este amplasată singura centrală nucleară operațională a țării.
pescar jpeg
Olandezii, revoltați de comportamentul unor pescari români: „Vin să se distreze. Dar să-și strângă gunoaiele, nici vorbă!”
Localnicii din Giesbeek, Olanda, se plâng de comportamentul unor pescari, în special români, care campează ilegal pe malul lacului Valeplas, lasă gunoaie în urmă și folosesc potecile ca toaletă.
xi jinping china foto shutterstock jpg
China acuză SUA de încălcarea dreptului internațional după atacurile aeriene asupra Iranului. „Au amplificat tensiunile din Orientul Mijlociu”
China a reacționat dur după atacurile aeriene lansate de Statele Unite asupra instalațiilor nucleare din Iran, acuzând Washingtonul că a încălcat dreptul internațional și că a agravat situația deja tensionată din Orientul Mijlociu.
image jpeg
Cât de priceput este Florin Răducioiu în bucătarie?! Ce se întâmplă cu logodnica pe care trebuia s-o ducă la altar?!
Prezent la petrecerea „Chefi la cuțite” de sfârșit de sezon, Florin Radu Răducioiu a făcut declarații incitante despre viața de după fotbal.
brad pitt getty webp
E pe bune! Actorul Brad Pitt, ofertat de două echipe auto după prestația sa din filmul „F1”
Actorul american, consiliat de Lewis Hamilton în timpul filmărilor.
edi iodanescu fb legia jpg
Dezastru la debut. Legia Varșovia, învinsă la primul meci cu Edi Iordănescu pe bancă
Antrenorul român a preluat echipa poloneză la aproape un an după despărțirea de națională.