Un vis improbabil

Joachim NETTELBECK
Publicat în Dilema Veche nr. 796 din 23-29 mai 2019
Un vis improbabil jpeg

În 1992, Andrei Pleșu a fost fellow la Wisenschaftskolleg zu Berlin cu proiectul „Îngeri: elemente pentru o teorie a proximității“. A fost atît de impresionat de acest Institute for Advanced Study încît s-a întrebat de ce n-ar exista și în România o asemenea instituție. Un astfel de institut invită cercetătorii, vreme de un an, să-și întreprindă proiectele de cercetare în mod individual – și asta într un mediu stimulator, alături de cercetători și de artiști din diverse discipline și culturi. Visul lui Andrei Pleșu s-a transformat în New Europe College (NEC). 

Trebuie că au existat niște îngeri care l-au ajutat. Era un vis improbabil dacă e să ne gîndim la condițiile existente într-o țară care de-abia își revenea după trauma regimului ceaușist. Dar Pleșu fusese ministru al Culturii și și-a dat seama, din experiență, că în această epocă a transformărilor, ideile îndrăznețe chiar se pot realiza. Așa s-a întîmplat, de pildă, cu înnoirea Muzeului Țăranului Român. Pe acesta l-a încredințat unui pictor și unei antropoloage. În 1996, MȚR avea să fie distins cu premiul „European Museum of the Year“.

La discuțiile cotidiene din timpul dejunului comun de la Wissenschaft-skolleg se vorbea adesea despre Collegium Budapest, primul institut de acest fel din Europa Centrală și de Est. Andrei Pleșu a putut să vadă cu ochii lui cum prinde contur înființarea Colegiului. În toamna anului 1992 erau așteptați primii bursieri în vechea clădire a primăriei din Buda. Clădirea istorică fusese pusă la dispoziția noului institut din Ungaria. Conducerea Wissenschaftskolleg zu Berlin a reușit să convingă o serie de instituții publice și fundații private că în procesul de integrare europeană e importantă crearea, în Europa Centrală și de Est, a unor „comunități științifice“, după cum le-a numit fostul rector, Wolf Le-penies. Și tot Wissenschaftskolleg avea să realizeze ceva asemănător și în România.

De ce era nevoie pentru asta? De un rector, de o idee pe care s-o promoveze și de o casă care să îndeplinească ambițiile acestei instituții. Odată îndeplinite aceste condiții, poți spera să găsești partenerii dispuși să o finanțeze. Un rector și o idee căreia să i se dedice existau. Într un tîrziu s-a găsit și o casă potrivită. Heinz Hertach descrie prin ce împrejurări și circumstanțe neobișnuite a fost dobîndită. Faptul că el însuși s-a implicat a fost cu totul neașteptat. Căci fundația lui sprijinea cultura, nu știința. Și era activă în Elveția, nu în Ungaria și România. Însă circumstanțele neobișnuite de după căderea Zidului Berlinului i-au motivat, pe Hertach și pe fundația lui, să contribuie, prin intermediul unor instituții de cercetare științifică, la promovarea democrației în aceste țări și la regăsirea păcii în Europa. Cu totul neobișnuit s a comportat și ambasadorul elvețian la București, Jean-Claude Joseph. Lui i-a aparținut ideea decisivă în legătură cu sediul și tot el a ajutat, cu vorba și cu fapta, ca această casă să fie atribuită NEC – și asta, fără obișnuitele șpăgi.

Neobișnuit a fost și cum s-au purtat statele. De fiecare dată cînd e nevoie să dea bani pentru o țară străină, administrația scoate la înaintare contribuabilii: e ficțiunea lor preferată, alături de Curtea de Conturi, pentru a justifica inacțiunea. Pasămite, nu e în interesul lor, al contribuabililor, să subvenționeze o țară străină. Și totuși, prin ministere s-au găsit funcționari de aceeași părere cu Heinz Hertach, care au găsit calea pentru a face posibile anumite excepții. Motivările au fost pline de fantezie și au reușit să convingă pînă și Curtea de Conturi. Într-una din țări, finanțarea a fost declarată sprijin de dezvoltare; în cealaltă, finanțarea Institutului a fost aprobată drept proiect de cercetare.

Un alt impediment pentru state era faptul că donațiile se fac, de regulă, către instituții care există deja; or, în cazul de față, instituția nu ar fi putut exista decît dacă finanțatorii acceptau ca resursele lor să fie folosite și pentru acoperirea unor costuri administrative. Obiecția era că finanțarea instituției ar atrage asumarea unei responsabilități pentru perpetuarea respectivei instituții. Și aici, cei implicați au reușit să găsească soluții. Susținînd nu finanțarea instituțiilor în sine, ci acele costuri instituționale necesare pentru a administra proiectele de cercetare.
La fel de imaginativi au fost și angajații fundațiilor. Heinz-Rudi Spiegel a găsit pentru New Europe College mereu alte fonduri, ale căror moduri de gestiune erau cunoscute Stifterverband der -Deutschen Wirtschaft. Oricine putea rămîne cu impresia că e vorba de o contribuție unică – asta pînă cînd s-au lăsat convinși să contribuie, iar și iar, vreme de 25 de ani. Angajații Fundației Volkswagen s-au aflat în situația complicată în care statutul lor permitea sprijinirea unor proiecte de cercetare doar pe o perioadă de cel mult cinci ani. Așa că a fost nevoie să concepem, la fiecare cinci ani, un nou proiect, și să înscriem anumite componente administrative drept cheltuieli necesare programului de cercetare. O excepție cu totul improbabilă a fost cînd Curatoriumul Fundației a aprobat o finanțare în valoare de un milion de mărci pentru amenajarea sediului.

Însă, după o vreme, prioritățile s-au schimbat. Mai ales după intrarea României în Uniunea Europeană a devenit tot mai plauzibil ca statul român să preia responsabilitatea pentru cheltuielile instituționale. Așa se întîmpla în Germania. Asemenea institute trebuiau să fie finanțate la nivel de land. Așa a justificat și ministerul german atunci cînd a hotărît să se retragă din co-finanțare – provocînd o criză existențială pentru NEC. Principiul țării de reședință nu se potrivea în context. Statul român ar fi legat finanțarea institutului de interesele sale pe termen scurt, încălcînd astfel principiul fondator: alegerea bursierilor exclusiv pe criterii științifice și libertatea bursierilor de a hotărî ce și cum studiază.

NEC se confrunta cu următoarea dilemă: să se supună statului sau să-și înceteze activitatea. A hotărît să susțină pe mai departe libertatea științifică, riscînd să nu-și mai poată acoperi cheltuielile. În lumea de azi, care aduce în prim plan utilitatea economică inclusiv în domeniul cercetării, libertatea științifică capătă o dimensiune existențială. Institutul își poate îndeplini misiunea de utilitate publică – aceea de a permite perspective imprevizibile – doar dacă fiecare cercetător e liber să-și urmeze curiozitatea pe baza științei și a metodelor proprii.

NEC a reușit să ilustreze în mod remarcabil această atitudine principială. Primii bursieri au fost mai ales din domeniul științelor umaniste. Finanțatorii din Vest erau însă de părere că României, care tocmai trecea la economia de piață și la statul de drept, îi lipseau economiști și juriști. Andrei Pleșu a reacționat: la următorul val de înscrieri avea să sublinieze că sînt așteptate cu precădere înscrieri din aceste domenii. Însă regula ca membrii consiliului, alcătuit din experți internaționali, să evalueze dosarele de candidatură exclusiv din perspectiva atractivității științifice s-a menținut. Rezultatul: au fost mai multe înscrieri din acele domenii, nu însă și mai mulți bursieri. Cele mai multe dosare în acele discipline n-au fost destul de solide. Candidații s-au adaptat la ceea ce credeau ei că reprezentau provocările internaționale, dar au urmărit prea puține chestiuni cu adevărat originale. Așa a reacționat NEC la provocările externe, fără să pună în pericol calitatea deciziilor științifice.

Atunci cînd NEC, aflat în această situație dificilă, a acordat prioritate libertății științifice, nu a făcut-o pentru că avea ceva împotrivă ca un cercetător să se simtă responsabil pentru țară, ci pentru că cercetătorul trebuie să fie liber să hotărască ce fel de cercetare îi e importantă în acest sens. Finanțatorii occidentali au învățat că asta poate să însemne și istoria medievală a unei țări – sau chiar și îngeri. NEC a reușit să obțină înțelegere la finanțatori pentru atitudinea sa. Să sperăm că va putea s-o facă și în viitor.

Joachim Nettelbeck este jurist și sociolog. A fost director al Wissenschaftskolleg zu Berlin.

traducere de Matei MARTIN

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

fostul sanatoriu scos la licitatie de CJ Olt   foto theodora trusca jpeg
Fost sanatoriu TBC, chilipir scos la licitație. Povestea spitalului, impresionantă
Consiliul Județean Olt a scos din nou la licitație o clădire în care a funcționat sanatoriul TBC din Slatina. Prețul stabilit de evaluator pentru clădire și pentru terenul de 3.000 mp este un chilipir.
shutterstock 2118165380 jpg
De ce Europa nu a învățat cum să se apere singură. Sincopele răspunsului Franței și Germaniei la războiul din Ucraina
La 30 de ani de când războaiele din Balcani au revelat incapacitatea Europei de a gestiona un conflict pe tărâm propriu, invazia Rusiei în Ucraina arată cât de puțin s-au schimbat lucrurile de atunci.
zona transnistria
Activist civic din Transnistria, condamnat pentru că a criticat războiul din Ucraina
Victor Pleșcanov, activist civic din Transnistria, în vârstă de 58 de ani, a fost condamnat la trei ani și două luni de închisoare, pentru ,, incitare la extremism".

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.