⬆
Societate
Pagina 138
Cu ochii în 3,14
Ce poate fi mai firesc decît ca firescul să crească? De unde, pînă mai ieri, era ceva mic şi prăpădit, pe care n-ai fi dat doi bani, odată-l vezi cum începe să se umfle-n muşchi, să pună carne pe schelet, să se înalţe şi să se îngroaşe pînă cînd ajunge la proporţii colosale. Cel puţin aşa reiese dintr-o reclamă la ciocolata „Poiana“: „PREŢ MEGA-FIRESC!“. (D. S.)
Cercetătorii de la Johns Hopkins University cred că amintirile neplăcute pot fi şterse eliminînd anumite proteine din creier. În cazul
Cel mai neiubit dintre pămînteni?
De puţină vreme, un personaj anume din vecinătatea noastră a intrat în cel de-al 90-lea an de viaţă, într-o discreţie absolută. S-ar fi vorbit mai mult la o aniversare chiar şi de-ar fi fost vorba despre cea mai obscură vedetă pop a României; mass-media ar fi fost mai atente şi la unchiul de gradul doi al verişoarei de gradul trei al unei starlete de prima mînă.
Costache - „spărgătorul de case”
La începutul secolului al XIX-lea, presa, cu mesajul ei mai degrabă vulgarizator decît „elitist“, pune Biserica într-o nouă dilemă: cum să facă faţă atîtor tentaţii colportate de foiletoanele atît de prizate de public? Dilema se rezolvă, pentru o bucată de vreme, prin editarea unei gazete „bisericeşti“ în care foiletoanele „ieftine“ şi pline de patetism amoros sînt înlocuite cu „piese“ pline de morală.
Cronică fantasistă
„O sumă colosală de vase de comerciu, încărcate cu mărfuri de toate speciele, plutesc, în sus şi-n jos, pe Dîmboviţa canalizată; stradele, pavate cu tuciu, sînt brăzdate, de la un capăt al cetăţii pînă la celalt, de o mulţime monstruoasă de linii de tramways; pe d-asupra capetelor bunilor cetăţeni, se-ncrucişează-n aer, în lung şi-n lat, după sistema engleză, şinele unui număr nenumărabil de căi ferate şi o sumă absurdă de fabrici. Sublimă civilizaţiune!“
Bonele din viața noastră
Nu-i deloc o treabă aşa simplă să alegi o bonă pentru copilul tău. Întîi ai frisoane la gîndul că-ţi vei lăsa ce ai mai scump în viaţă pe mîna unei străine: oricît de multe referinţe şi dovezi de bună purtare ar avea, tot o străină este.
Adolescenți horror, în filme
Am văzut, recent, două filme cu adolescenţi, care, pe scurt, m-au îngrozit: Twelve (Joel Schumacher, 2010) şi The Social Network (David Fincher, 2010). Nu prin calitatea lor, care, de altfel, nu e deloc asemănătoare (dacă Twelve e, în opinia mea, un eşec, The Social Network e un film posibil), ci prin personajele celor două producţii.
Cuiul din bancă
Femeia îmbrăcată în uniforma personalului de pază ieşise deja de vreo două ori la o ţigară. Să fi avut cîţiva ani peste 50, părul blond, tuns scurt dezvăluia la rădăcini o brunetă sănătoasă. Trupul ca o pară îi era încins la mijloc cu o centură de Rambo de care atîrnau – cred – un baston de cauciuc şi un spray cu piper.
O comparație de cinci sute de mii de lei
Taică-meu vroia pîinici, aşa că am oprit la un Mega Image. Cînd vrea un om pîinici nu poţi să rezişti şi îi iei pîinici. În plus, nu-s zgîrcit, aşa că iau pîinici. Pîinici: 2 ori 8,39. Iaurt: 8 ori 0,90 egal 7,20. Apă plată: 3 bucăţi de 5 litri 10,32. O pungă oxobio: 0,35. Pe scurt: 53,93.
Henriette Delavrancea-Gibory
Henriette Delavrancea-Gibory reprezintă o personalitate aparte a arhitecturii româneşti. Asta şi pentru că nu a fost (re)cunoscută pînă acum cîţiva ani decît într-un restrîns cerc profesional. Şi fiindcă istoriile arhitecturii de la noi o plasează întotdeauna în centrul unei enumerări, niciodată în centrul unui paragraf.
Brînză italiană
Alegeţi şase urechi de porc cît mai albe şi decupate larg, cu tot cu porţiunea învecinată din falcă. Tăiaţi urechile în două, pentru a le putea curăţa bine şi pe dinăuntru. Pîrliţi-le la flacără, spălaţi-le cu apă călduţă, răzuiţi-le bine şi puneţi-le într-un vas, alături de două limbi de porc cojite de pieliţă şi tăiate în 3-4 bucăţi.
România? Absent!
Nu îţi poţi spune părerea dacă nu eşti prezent. Cînd colegii povestesc încîntaţi ce au făcut în excursie, nu îţi rămîne mare lucru de făcut decît să le asculţi poveştile, să aduni frustrări şi să te simţi exclus. UE e o clasă care se vrea de excepţie şi care s-a decis să plece în excursie să se impună global.
„Te uiți și cîștigi!”
Am scris de multe ori despre cum a revoluţionat PRO TV televiziunea, despre ce a însemnat pentru audiovizualul românesc momentul 1 decembrie 1995 (cînd TVR folosea încă decoruri de dinainte de 1989), despre cum PRO TV a dat tonul la cîntec de-a lungul timpului. De asemenea, am scris şi despre felul în care postul din Pache Protopopescu a viciat în repetate rînduri discursul televizual.
Televiziunile necrofile
Că televiziunile noastre comerciale sînt necrofile nu cred că mai este nici o noutate. Molima se trage şi din transmiterea live a Revoluţiei Române din decembrie 1989, cînd o lume întreagă a asistat la spectacolul regizat atît de bine şi în care cîteva sute de oameni au murit în direct.
Povestea lui Vlad
Pentru Dorina Stamate şi cei doi copii ai săi, Teodora şi Vlad (pe care toţi îl alintă Vlăduţ), o urcare pe Acropole este de fiecare dată o încercare grea. „Noi trei am urcat pe vîrful lumii, ca să zic aşa“, spune femeia. Acropole nu e decît o colină, dar pentru Vlăduţ poate fi un munte. O tetrapareză spastică îl ţine parcă legat. Are 13 ani, însă nu poate şi nici nu va putea să facă vreodată mişcări mai complexe decît ale unui nou-născut.
Cu ochii în 3,14
Schimbări, săptămîna trecută, la nivel înalt: Fătuloiu, Tobă şi Şoric au fost înlocuiţi de Popa, Dascălu şi Manole. Dintr-un registru material se trece, pare-se, la unul (mai) spiritual. (S. G.)
O fată vorbea la telefon în metrou cu altă fată: „Fată, Tataie s-a dus la doctor să-şi facă analizele. Cică ar avea un început de prostată, fată!“. Probabil că începutul de prostată o fi ceva cam ca începutul de burtă sau ca începutul de chelie. Şi probabil că toate sînt ceva mai puţin rele decît
O nobilă familie românească
Pe la anul 1866, un adolescent bălai, cu frunte lată şi ochii mari, elev în Cernăuţi, punea nişte poesii în plic, plus o scrisorică de autorecomandare, şi le trimitea către Pesta, spre un destinatar pe care nu-l întîlnise vreodată. Adolescentul ce trimisese poezele se recomanda Mihail Eminovici – cunoscut mai apoi ca Eminescu, poetul cu majusculă din manuale şi din fotografiile de pe coridoarele şcolilor de azi.
Știri diverse și vinul de la gazetă
Apariţia şi răspîndirea presei la începutul secolului al XIX-lea aveau să aducă şi posibilitatea de a difuza diverse informaţii „casnice“. „Mica publicitate“ găseşte un aliat de nădejde în gazetă; de la comercianţi la proprietari, de la „marşande“ la guvernante, totul trece pe la rubrica „înştiinţare“, iar redacţiile ziarele funcţionează, cel mai adesea, şi ca birouri, buticuri, magazii etc.
Cultul puterii
"Un regim totalitar capabil să-şi susţină propriul cult prin propagandă şi să-şi exercite controlul asupra tuturor supuşilor, fără excepţie, nu e posibil fără un înalt grad de dezvoltare tehnică a mijloacelor de comunicare în masă, a armatei şi a mijloacelor de transport."
Povești de adormit copiii
Fiind în preajma copiilor foarte mulţi ani, am învăţat, fireşte, foarte multe poveşti prin care încerci să-l seduci pe cel mic să respecte regulile. Spui mii de istorioare care, speri, îl vor ajuta să înţeleagă de ce nu e bine să rupă florile din parc, de ce trebuie să traverseze numai pe la stop, de ce nu avem voie să ţipăm sau să intrăm într-o încăpere fără să salutăm.
La recepții
Am participat, de curînd, la un eveniment organizat chiar într-un scop nobil. Şi, de altfel, bine organizat, în care fiecare îşi ştia rolul şi şi-l performa „conform planului“. În sală nu erau mulţi oameni, ci atîţia cît trebuia, doar cei strict conectaţi cu respectiva acţiune socială.
Tirania cotidianului
Tirania cotidianului Mi-am dorit dintotdeauna să pot scrie o carte din categoria celor care te învaţă „Cum să…“. Motivaţionale care te împing înainte să faci lucruri, să gîndeşti în afara cutiei, să te laşi de fumat în două zile.
„Absolutul” în anunțuri de mică publicitate
ABSOLUT acum aducem la comandă nisip, pămînt, evacuare moloz, mobilă, lemne, preţuri mici.
ABSOLUT orice transport de mobilă, avem încărcători, avem tîmplar, pentru demontat, montat, auto 3,5 t, 5 t, 7,5 t, debarasăm lucruri mobilă, pentru dus la groapa de gunoi, Gică.
Bazilica
La origine, bazilica este un edificiu roman public, destinat justiţiei, amplasat de regulă în relaţie imediată cu un forum. De formă dreptunghiulară elongată, bazilica are, pe una din laturile sale scurte, o absidă semicirculară, indicînd prezenţa şi poziţia autorităţii de judecată.
Fromage de cochon (Brînză de porc)
Luaţi un ficat de porc cît mai alb şi răzuiţi-l cu un cuţit, pentru a îndepărta pieliţele şi părţile aţoase. Tocaţi cît se poate de mărunt ficatul şi un volum egal de osînză proaspătă, frămîntaţi-le bine, şi tocaţi apoi totul încă o dată.
Despre dragoste
Am să încep prin a mărturisi un lucru destul de intim (asumîndu-mi nedelicateţea de a afirma aşa ceva în public): îmi este drag Radu Cosaşu. Ţineam la el încă dinainte să-l cunosc personal, pentru că proza lui mi se părea foarte apropiată, foarte caldă.
Cum să îneci criza - cu puțin ROM -
Oglindeşte oare publicitatea românească multipla criză de identitate din societate? Sau criza aparţine publicităţii înseşi, cea care de la o vreme pare să acţioneze, cu stranie predilecţie, tocmai resorturile separării, ale discriminării şi, nu în ultimul rînd, ale învrăjbirii?
Preotul, primarul și Poiana cu tei
Preotul poartă un tricou albastru, pe care scrie „Sindicatul Impact“. N-are însă nici o legătură cu vreun sindicat. Fie el impact sau neimpact. L-a luat cu doar 5 lei de la un butic din sat, şi-l foloseşte aşa, uneori, la munca de zi cu zi. „Asta-mi mai lipsea, să fiu şi într-un sindicat!“ – spune, mucalit, în timp ce ne dă mîna.
Cu ochii în 3,14
„Obiectul extraordinar“ din vecinătatea cosmică a Pămîntului pe care l-au descoperit cei de la NASA săptămîna trecută s-a dovedit a fi o tînără gaură neagră în vîrstă de 30 de ani. După acest anunţ, pe forumuri, speculaţiile legate de invaziile extratereştrilor au încetat brusc şi au început discuţiile serioase, „de specialitate“, cu nuanţe „filozofice“, pornind de la versul lui Eminescu „Azi o vedem şi nu e!“. Aşadar, românii nu se pricep doar la politică şi la fotbal, mai nou sînt şi astrofizi
N-au pîine? Să pape cozonac!
În această săptămînă, onorabile cititor, simt nevoia irepresibilă de a sări în ajutorul unei doamne! Citind cele ce urmează, cred că oricare dintre dvs. ar face la fel. Respectiva este Maria Antoaneta, micuţa vieneză care la 15 anişori s-a căsătorit cu viitorul rege Ludovic al XVI-lea şi ulterior avea să fie regină la Paris taman pe vremea Revoluţiei franceze. Vai, ce nedreptăţită a fost această femeie
Cum se scrie istoria de mîntuială
Tot mai des în ultima vreme, apar cărţi neimportante, fără valoare, şi chiar incomode pentru autorii înşişi. Pentru a bifa activităţile cerute de granturi CNCSIS, ANCSIS sau din Fonduri Structurale, se „toarnă“ la repezeală o culegere de studii, la o editură nu prea mare, dar cotată în noua grilă complet aberantă de performanţe. Uite aşa maldărul de gunoi al istoriografiei româneşti mai pune cîteva vîrfuri.
Mistica puterii
Puterea totalitară îmbină încrederea nelimitată în forţele sale cu negarea a tot ceea ce nu depinde de ea. (...) Asumîndu-şi puterea absolută, ţarul îşi lua şi răspunderea absolută, inclusiv pentru inundaţii, cutremure şi altele asemenea. Supusul nu trebuia să ştie decît de două cauze ale oricăror fenomene: voinţa ţarului şi, în unele cazuri, maşinaţiile duşmanilor săi.“
Privați vs Stat
Protecţia copilului în România, atîta cîtă e, e o bătălie dusă împotriva statului. Împotriva indiferenţei, neglijenţei, incompetenţei, corupţiei instituţiilor statului. Ştiu nenumărate campanii duse de persoane private, care au la îndemînă doar propriul bun (re)nume şi relaţii pe care sînt gata să le pună la bătaie pentru a face rost de bani, aparatură de spital, haine, jucării şi mîncare pentru copiii aflaţi în dificultate.
Petreceri în familie
Acum cîteva zile am fost la o petrecere, de familie, care, în sfîrşit, mi-a reabilitat concepţia asupra acestui fel de celebrări în general: un party de Sfinţii Mihail şi Gavril în care, în primul rînd, toată lumea era foarte civilizată. Ce mare lucru, veţi spune, şi pe bună dreptate, ca o petrecere să fie civilizată? Din ce familie grobiană trebuie să provii ca să te mire un asemenea lucru subînţeles?
România lor
În iulie 1857, tînărul magistrat guvernamental Richard Kunich ajungea în România desemnat fiind secretar de legaţie la Comisia Europeană a Dunării. După o călătorie cu vaporul şi o alta – de la Giurgiu – greu încercată de un glod cleios şi de surugii temperamentali – ajunge la Bucureşti.
Roșia
Atenţie! Roşiile nu mai sînt ce au fost. Gata, sezonul lor s-a încheiat. Urmează cărnoasa de Spania, de Olanda, de ce vreţi voi, dar voluptuoasa de cer şi soare e pe ducă. Sera va produce-n continuare ce ştie ea mai bine, dar am ţinut să aduc acest ultim omagiu organic, bio, eco şi de alte prosteli acestei roşii gustoase, ce se rupe de toamnă, acum, parcă mi s-ar rupe din suflet.
Platon apicultorul
Se poate citi o pagină fascinantă despre desprinderea de corp a sufletului lui Platon în romanul lui Mihai Spăriosu, A şaptea scrisoare. O enigmă filozofică la Academia lui Platon (traducere din engleză de Virgil Stanciu, revăzută, adăugită şi adnotată de autor, Humanitas, 2010).
Saint-Honoré
Desenaţi cu poşul, pe un blat din aluat fraged, o coroană din pastă de ecler; pudraţi-o cu zahăr şi puneţi totul într-un cuptor călduţ. Cînd tarta s-a copt, lăsaţi-o să se răcească şi adăugaţi apoi o altă coroană, în jurul primei, formată din mini-ecleruri umplute cu marmeladă şi îngheţată de zahăr ars; între ecleruri, se pot intercala fructe confiate sau imitaţii de migdale verzi.
O incursiune în Balcanii de Vest - Albania
Nu ştim prea multe lucruri despre Albania, dar obişnuim să o situăm după România, atunci cînd facem un clasament al performanţelor noastre: „sîntem codaşii Europei, numai albanezii sînt după noi“. Are faima unui ţinut nesigur, unde n-ar fi bine să te aventurezi. Cu toată sărăcia şi înapoierea ei, Albania era una din sursele „delicateselor“ din anii ’80, cînd în comerţul nostru socialist se mai găseau ţigările DS, Apollonia sau coniacul Skanderbeg.
TVR este violetă
Vă mai amintiţi de Aleodor? Nu, nu de „Aleodor împărat“ de Petre Ispirescu, ci de Aleodor Manolea, acel parapsiholog din echipa de campanie a lui Traian Băsescu, la alegerile trecute. Nici un cuvînt despre acest personaj controversat, în reportajul din cadrul emisiunii Ochiul magic de la TVR 1, în care ni s-a promis „adevărata poveste a flăcării violete“.
De cît adevăr avem nevoie
Mîinile i-ar putea fi mînjite de sîngele vreunui tînăr soldat sau de cel al unei familii afgane.
Cel vizat (sau ameninţat) de amiralul american Mike Mullen, confruntat în urmă cu cîteva luni cu dezvăluirile despre războiul din Afganistan, pe platforma Wikileaks, nu este vreun taliban sau vreun jihadist, ci Julian Assange, fondatorul şi şeful acestui portal, devenit o cvasi-instituţie.
Cu ochii în 3,14
Un amic i-a spus de la obraz unui tip lipsit total de tact: „Tu n-ai tact fiindcă nu te gîndeşti la tac-tu“. Mai mult decît un calambur, e o ipoteză de lucru. (R. C.)
În noul clip al Shakirei filmat pe plaja Barceloneta (daţi search „Loca“ pe YouTube) apare, la un moment dat, un tip care vinde gogoşi direct de pe o tavă ţinută pe cap. Ei bine, astă-vară eu am cumpărat o gogoaşă chiar de la el. Să mai spună cineva că Shakira nu-mi e predestinată! (M. C.)
Regina Marii Britanii şi-a făcut cont pe F
Bazarul: o instituție a taifasului
„V-am mai văzut azi trecînd pe stradă, acum cîteva ore. Eu stau aici, într-un punct fix, şi-mi place să privesc oamenii care trec pe stradă, în faţa mea. Dacă-mi este permis, dacă nu sînt indiscret sau obraznic, pot să vă spun ce am citit pe faţa dvs., ce fel de om sînteţi. Mă scuzaţi dacă nu găsesc cuvintele potrivite, engleza mea nu este foarte bună, însă ce pot să vă spun...“
Un fenomen al naturii - Păunescu
Prima dată l-am văzut pe Adrian Păunescu de departe. Era pletos şi rubicond, la nici 40 de ani, animat de o energie stranie, nestăpînită, uneori luciferică şi alteori jucăuşă. Conducea cea mai completă publicaţie a vremii, anima o emisiune la Radio (joia, seara, acolo auzeai şi refrene patriotarde, dar şi Beatles) şi, mai ales, păstorea un cenaclu cu care bătea ţara, printre mări de tineri care-i veneau în cale.
Drumul mirodeniilor prin Sibiu
Cuişoare, măghiran, anason, şofran, scorţişoară, piper, tămîie, migdale şi chimen, şi cîte alte „miroase“ şi mirodenii condimentează astăzi mîncărurile noastre. E de-ajuns să intri într-un supermarket şi să te aşezi cuminte în faţa raionului pentru a petrece ore numai în citirea etichetelor ce conţin, mai nou, şi diferite reţete din plin asezonate cu minunatele mirodenii dătătoare de gusturi nebănuite.
Smerenia
"În domiciliu fixat e o aparenţă de libertate, de vreme ce eşti îngrădit la 8 km. Nu doar că aş ieşi din această rază, dar ideea că nu ai voie să treci mă face să înţeleg ispita căreia i-a căzut Eva victimă. De ce un pom interzis era mai important decît toţi ceilalţi? Acum înţeleg sensul interdicţiei: pentru a fi fericit trebuie să nu bănuieşti măcar ce este libertatea. Deci o totală independenţă de celălalt."
Ce știu copiii de azi despre trecut?
Mă întreb ce înţeleg copiii, tinerii din România ultimelor două decenii despre comunism? Care sînt informaţiile pe care ei le absorb din mass-media, din viaţa politică, din ce aud în jurul lor? De douăzeci de ani, comunismul este condamnat în fel şi chip: de voci anonime sau de voci cu nume sonore, de oameni de rînd sau de cei aflaţi la putere, de foşti disidenţi, de urmaşi ai celor morţi în închisorile comuniste, de organizaţii, asociaţii, grupuri. Au fost făcute zeci de documentare, înfiin
„Ceaușescu” din copilăria mea
Filmul lui Andrei Ujică, Autobiografia lui Ceauşescu, mi-a stîrnit diverse tipuri de reacţii: ba mi s-a părut că personajul central iese „prea bine“, prea isteţ, ba prea uman ori prea comic; ba prea naiv, ba prea victimă a dezinformărilor celorlalţi. Mi s-a mai părut că, în ceea ce priveşte ultima perioadă, cea mai „feroce“, de sfîrşit al anilor ’80, nu sînt redate destule amănunte în mod real horror.
O poveste
Clarence Goodwill nu ştia cum să ţină în braţe boţul înfăşat strîns într-un satin alb de pe care aluneca necontenit un frumos şal – tot alb –, o minunată dantelărie lucrată de bunica nevesti-sii. Primul lui fiu nu era deloc la ce se aştepta energicul inginer de la uzinele Westinghouse.
Magazinul cu vinuri. Piaţa Traian
Are vinuri de Urlaţi. Dar mai are ceva: preţuri peste sutademii pe vinul în sticlă. Pentru mine Urlaţiul nu înseamnă decît vie dusă, terminată. Ce vin să-mi dea mie Urlaţiul? Astea două le-am simţit în magazin şi astea m-au mînat să ies cum am intrat. Erau sticle pe rafturi şi preţuri şi un iz de boască. Şi vînzătorul care mi-a prezentat calm ţările cu vinurile din rafturi.
Funcția critică a credinței în modernitatea tîrzie
În 1980, André Scrima a ţinut la Facultatea de Ştiinţe religioase a Universităţii Saint-Joseph din Beirut un curs pe tema-interogaţie: „Conştiinţa credinţei exercită ea o funcţie critică faţă de ordinea lumii?“. Cercetarea avea drept obiect chipul modernităţii tîrzii şi raportarea credinţei – în stare de luciditate inspirată sau reflexivă – la acest chip. Ea privea de asemenea distanţa participativă sau conflictuală a religiei faţă de cea mai recentă configuraţie a civilizaţiei occidentale.