Televiziunile necrofile

Că televiziunile noastre comerciale sînt necrofile nu cred că mai este nici o noutate. Molima se trage şi din transmiterea live a Revoluţiei Române din decembrie 1989, cînd o lume întreagă a asistat la spectacolul regizat atît de bine şi în care cîteva sute de oameni au murit în direct. Ştirile de la ora 17 ale canalului PRO TV abundă de ani buni în a prezenta diverse crime, topoare în cap, înjunghieri urmate de incendierea soţiei, sugrumări, tranşări cu săbii ninja sau cu simple iatagane, înecări în Dunăre sau alte diverse pîrîuri. Întreaga paletă – cu care, din păcate, am ajuns să ne obişnuim prea repede. Logica acestei avalanşe de nenorociri este simplă şi prinde la mulţimea telespectatorilor de la oraşe şi sate: Iete, bre, ce s-a întîmplat! Această logică surprinde fericirea celui care asistă la nenorocul semenului său. Regimul comunist a pus în surdină întreaga paletă a acestui tip de nenorociri, astfel încît regăsirea libertăţii de exprimare a adus şi fascinaţia pentru tot ceea e era reprimat de către cenzura nemiloasă, de la literatura subversivă pînă la violuri şi omucideri. 

Înmormîntarea în direct 

Se pare că noua modă în materie de necrofilism a televiziunilor româneşti este transmiterea în direct a înmormîntărilor diverselor personalităţi publice care, prin moarte, dovedesc că şi legendele îşi dau obştescul sfîrşit. Însă ele trebuie să facă acest lucru cu pompă, cu fală... Liderul celui mai mare partid de opoziţie a atacat dur televiziunea naţională pentru deturnarea şi manipularea maselor, pentru că nu a transmis în direct înmormîntarea bardului de la Bîrca. Cei care nu mai locuiesc în România sînt sfătuiţi să citească de două ori această propoziţie care, scoasă din contextul ei românesc, nu poate fi înţeleasă. O poziţie normală, demnă (în sfîrşit!) a TVR care îi poate aduce mari ponoase, căci acelaşi lider politic a ameninţat că va demara procedurile parlamentare prin care s-ar elimina taxa audio-video plătită de întreaga populaţie pentru a susţine financiar Televiziunea şi Societatea de Radiodifuziune română. Taxă pe care, de altfel, acelaşi partid a inventat-o.  Se ştie, însă, care este principiul călăuzitor al politicienilor români: atît timp cît mă lauzi pe mine eşti profesionist şi echidistant; problema gravă la adresa securităţii României, existenţei şi bunei funcţionări a democraţiei româneşti apare doar cînd rivalul meu este şi el apreciat/lăudat/periat. Nota bene – a nu transmite în direct o înmormîntare este considerat un atentat la memorie, o subminare din interior a poporului român, o simplă comandă politică, o făcătură (cuvînt foarte îndrăgit de acelaşi clan aparte, cel al politicienilor români). 

Sinucigaşi în serie 

Moda transmiterii live a înmormîntărilor a creat-o OTV, această adevărată televiziune a poporului român de joasă speţă, în ideea de a se înfrupta cît mai mult din audienţa sinuciderii Mădălinei Manole. Din nefericire, moda sinuciderilor se pare că face prozeliţi în rîndul artistelor din România, soprana Roxana Briban alegînd aceeaşi metodă teribilă de a-şi pune capăt zilelor. O nouă ciozvîrtă aruncată televiziunilor comerciale care, astfel, au trecut lin de la dezbaterile dedicate morţii lui Adrian Păunescu la cele care se învîrt în jurul sopranei. 

Considerăm că această tentaţie morbidă din partea oamenilor (mai mult sau mai puţin celebri) a fost propagată iresponsabil de mass-media româneşti. Capcana este uşor de depistat: recurgînd la acest gest, devii, postum, celebru, şi astfel îţi răzbuni insuccesul sau aparentul con de umbră în care a intrat cariera ta. Nu se ştie cu certitudine dacă cel care se răzbună astfel poate asista la repunerea sa în drepturile sale artistice.  Mass-media nu trebuie să cadă în teribila capcană care se învîrte în jurul ideii că valoarea ţi se va recunoaşte doar după ce vei fi murit, indiferent cîte puncte de rating aduc astfel de emisiuni. Din nefericire, televiziunile noastre nu au nici urmă de deontologie profesională. Naivitatea generală în ceea ce priveşte suicidul este demonstrată şi de mirarea generală la aflarea informaţiei că sinucigaşul nu are parte de slujbă religioasă creştină. Cum adică? Poate că un astfel de subiect ar fi meritat mai multă atenţie. Dumnezeu dă viaţa şi doar El poate s-o ia.  

Propunere  pentru un post de nişă 

Dar de ce să se pună accentul doar pe moarte? Propun ca şi naşterile vedetelor de diverse rituri (cîntăreţe, modele ne-paideice, amante de poeţi, prezentatoare TV) să fie transmise la fel de live precum înmormîntările, pentru a se elimina discriminările. Ne-am alinia la normele antidiscriminare ale Uniunii Europene. Poporul doreşte să vadă curgînd şi sînge, placente, lichid semiotic, iar dorinţa poporului televizual ne este poruncă mai ales dacă este o ocupaţie profitabilă. Un simplu alibi ipocrit – căci toţi aceşti oameni nu dau nici o ceapă degerată pe dorinţele poporului, idiosincrasiile lui fiind doar un excelent motiv de îmbogăţire. Pentru a canaliza interesul crescînd al unei populaţii oricum în plin proces de îmbătrînire, înfiinţarea unui post de nişă, Înmormîntări TV, nu ar mai părea un lucru absurd, ci doar o nouă modalitate de a servi publicul. Ducînd absurdul mai departe, doritorii ar putea chiar să „cotizeze“ în timpul vieţii pentru a-şi asigura transmisia în direct a înmormîntării. Ce rumoare ar mai fi printre vecini, cîtă invidie ar suscita transmisia!... Din păcate, multe gesturi, care păreau iniţial complet deplasate, au început să facă parte din normalitatea noastră strîmbă, iar cei care le-au iniţiat sînt priviţi drept inovatori. Fiind naivi nu credeam că deja a apărut un pseudopost de televiziune care, e drept, transmite doar pe Internet înmormîntările celor dragi, la comandă (preţuri competitive!), pentru ca şi rudele de peste mări şi ţări să poată asista la nefericitul eveniment. Asta da economie de piaţă! 

Decriptat, acest mic articol nu se doreşte altceva decît un strigăt de alarmă: bre producătorilor, măi realizatorilor, băi mogulilor, lăsaţi morţii să se odihnească în pace, lăsaţi rudele să-şi plîngă morţii în linişte, în demnitate, nu deturnaţi în profitul vostru financiar şi această ultimă urmă de demnitate umană neatinsă de flagelul mass-(co)media. Nu de alta, dar la cîte sute de alte vedete se pregătesc să dea ortul popii într-un orizont temporal mediu, ne temem că însăşi înmormîntarea se va demonetiza, ajungînd un lucru banal. Şi – Breakingnews – nu trebuie uitat că toţi vom muri. Ceea ce va face diferenţa este cum vom fi trăit. 

Codruţ Constantinescu este publicist şi istoric, autorul blogului http://cdc77.blogspot.com.