Cum se scrie istoria de mîntuială

Publicat în Dilema Veche nr. 353 din 18 - 24 noiembrie 2010
Despre Descîntece jpeg

Tot mai des în ultima vreme, apar cărţi neimportante, fără valoare, şi chiar incomode pentru autorii înşişi. Pentru a bifa activităţile cerute de granturi CNCSIS, ANCSIS sau din Fonduri Structurale, se „toarnă“ la repezeală o culegere de studii, la o editură nu prea mare, dar cotată în noua grilă complet aberantă de performanţe. Uite aşa maldărul de gunoi al istoriografiei româneşti mai pune cîteva vîrfuri. În această categorie poate fi clasată şi cartea coordonată de Claudiu Neagoe, care tocmai mi-a picat în mînă. Apărută la Editura Universităţii din Bucureşti (2009) sub pomposul titlu Modele culturale şi realităţi cotidiene în societatea românească (secolele XV-XIX), cartea reuneşte un grup de tineri „istorici“ care îşi desfăşoară activitatea în centrele universitare din provincie. M-am bucurat, aşadar, sperînd că prezenţa lor în apropierea unor arhive locale ar putea să dea consistenţă şi particularitate cercetărilor lor. Dar…  

Subiectele propuse spre lectură sînt cît se poate de actuale şi unele dintre ele abia intrate în sfera cercetării: spectacol public, gusturi şi obiceiuri culinare, cotidian şi spaţiu public etc. Cîte nu s-ar fi putut spune/găsi prin arhive… 

De pildă, Claudiu Neagoe se ocupă de ceremoniile, spectacolele de „divertisment“ şi reprezentaţiile muzicale din vremea lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Termenul de „divertisment“ aparţine autorului şi mi se pare impropriu pentru a judeca o realitate socială specifică acelei epoci. Dincolo de generalităţile deja cunoscute graţie cronicarilor, studiul abundă în citări din călătorii străini, utilizaţi pînă la epuizare. Deşi Sorin Iftimi, Radu Păun sau Ovidiu Cristea s-au ocupat cu acribie de aceste tematici, autorul nu prea are habar (sau nu vrea să aibă). I-ar fi fost de folos aceste studii şi ar fi aflat că scuza potrivit căreia sursele noastre ar fi precare nu prea mai ţine. Culmea este că domnul Claudiu Neagoe recidivează în acelaşi volum cu un studiu amplu referitor la domnia lui Alexandru Ipsilanti. Aflăm astfel cum poate cineva să redacteze un studiu de vreo 30 de pagini în care nici măcar o afirmaţie să nu-i aparţină şi din care nu rămînem cu nimic, ci doar cu locuri comune şi inserţii hazardate. Îi aparţin totuşi cele 355 de note unde iarăşi călătorii străini sînt cu voioşie reprezentaţi, dar nu înţeleşi în spiritul vremurilor (ce bine i-ar fi prins lectura lui Larry Wolff!!!). E muncă grea să treci totuşi prin arhivele acestei domnii, numeroase şi bine conservate, şi atunci autorul se păcăleşte şi ne păcăleşte, oferind „în linii generale“ ceva.  

În acelaşi registru se înscrie şi studiul domnului Marin Sâmbrian-Toma care se opreşte asupra obiceiurilor culinare din Ţara Românească în secolele XVI-XIX. Călătorii străini, sursă inepuizabilă, sînt întorşi cînd pe faţă, cînd pe dos. Şi atunci cînd emite propriile judecăţi, ne trezim cu fraze de genul: „pînă în secolul al XVI-lea, bucătăria europeană conţinea multe preparate din carne în detrimentul sănătăţii comesenilor şi al artei culinare, cantitatea ostentativă învingînd calitatea“. Îi recomandăm domnului Sâmbrian-Toma să citească cu mare atenţie sursele vremurilor şi să înţeleagă domnia sa, dacă se poate, mecanismele de funcţionare ale acelor societăţi în care foamea era încă mai aproape decît dietele contemporane. Cît despre meleagurile noastre, ar fi fost suficient o privire prin catalogul manuscriselor de la Biblioteca Academiei Române (nici măcar nu e în manuscris, ci tipărit în patru volume) şi ar fi găsit acolo reţete şi reţete. E adevărat că priveala l-ar fi trimis la bibliotecă.  

În cele cinci pagini dedicate „bazarului“ din Bucureştiul trecut, nici Ionuţ Stanciu nu are loc decît pentru călătorii străini. Dacă mîine această colecţie ar dispărea, o ceată de „istorici“ ar rămîne fără obiectul muncii lor; e uşor de imaginat că nu vor da fuga să citească ediţia princeps.  

O simplă privire pe site-ul Arhivelor Naţionale este de ajuns pentru a observa că, datorită noii politici salutare a noii direcţiuni, mai toate sediile locale ale acestei instituţii şi-au listat fondurile disponibile. Cu alte cuvinte, un cercetător are cît de cît idee cu privire la materialul documentar pe care se poate baza atunci cînd se apucă de o cercetare. Dar şi că, cel puţin pe perioade recente, fonduri inedite de arhivă există. Şi cu toate acestea, istoria noastră locală este profund deficitară mai ales pe partea medievală şi modernă, căci de la Craiova sau Piteşti, de la Tecuci la Bîrlad îi e mai lesne „cuiva“ a scrie din călătorii străini, decît a înfrunta drumul anevoios al chirilicelor noastre „trecute“.   

Şi uite aşa s-a mai bifat o activitate şi s-a mai scris o istorie de mîntuială… 

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.