„Încă o carte despre Mircea Eliade”

Radu DRĂGAN
Publicat în Dilema Veche nr. 356 din 9 - 15 decembrie 2010
„Încă o carte despre Mircea Eliade” jpeg

● Marcello De Martino, Mircea Eliade esoterico. Ioan Petru Culianu e i „non detti“, Settimo Sigillo, 2008.  

Cristiano Grottanelli scria undeva că în posteritatea lui Eliade a început o perioadă mai liniştită şi rezonabilă, după cea a bănuielii (începută cu articolul din Toladot din 1972) şi cea a polemicilor înfierbîntate din anii ’90 (Daniel Dubuisson şi virulenta Alexandra Laignel-Lavastine sînt detractorii săi cei mai cunoscuţi). 

Apariţia cărţii lui Marcello De Martino (Mircea Eliade esoterico. Ioan Petru Culianu e i „non detti“), publicată în 2008 la editura Settimo Sigillo (el reia titlul unei cărţi a lui Marcel Tolcea din 2002), care continuă seria analizelor mai nuanţate inaugurată de MacLinscott Ricketts, Bryan S. Rennie şi Florin Turcanu, pare să-i dea dreptate. Lingvist şi filolog, De Martino îşi construieşte cartea ca un roman psihologic, în care Culianu este, ca Virgiliu, călăuză în „pădurea interzisă“ a „nemărturisirilor“ lui Eliade. 

Teza cărţii este că Eliade a făcut totul pentru a oculta anumite aspecte ale personalităţii sale (de fapt, despre Culianu este foarte puţin vorba aici, deşi ar fi fost interesantă o paralelă între destinele lor, pînă la un punct destul de asemănătoare). „Nemărturisirile“ lui Eliade ar fi, după De Martino, două: substratul ocult şi esoteric al operei şi trecutul de simpatizant al extremei drepte, ocultate pentru a nu-i compromite cariera academică: pînă aici nimic nou. Din fericire, această judecată simplificatoare este urmată de o analiză mai fină. Ar fi greu de rezumat aici această carte de peste 500 de pagini; mă voi mulţumi cu cîteva remarci privind cîteva dintre ipotezele sale mai discutabile. 

Ca şi Marcel Tolcea, De Martino crede a găsi în textele literare cvasitotalitatea probelor privind „esoterismul“ lui Eliade. Notez în treacăt că, vorbind de influenţa lui Joyce, Balzac şi Strindberg asupra romanului Tinereţe fără tinereţe publicat postum, în 1988, constituind astfel un fel de „testament“ literar (după care Francis Ford Coppola a realizat un film, mediocru de altfel), De Martino omite să vorbească de basmul Tinereţe fără bătrîneţe, care constituie, alături de experienţa indiană, sursa cea mai evidentă a acestei meditaţii asupre naturii iluzorii a timpului. 

Tot în scrierile literare s-ar afla şi cea mai mare parte a probelor privind convingerile sale ocultiste şi tradiţionaliste. Dar dacă e adevărat că în scrierile de tinereţe Eliade se arăta fascinat de Guénon, Evola şi Coomaraswamy şi că anumite teme din Le Roi du Monde au fost preluate în Tratatul de istoria religiilor, influenţa lor e mult mai puţin evidentă în textele academice de maturitate. De Martino încearca să dovedească că, la fel ca şi Culianu, Eliade era convins de realitatea fenomenelor paranormale descrise de anumite texte orientale. Dar singurul text cu pretenţii ştiinţifice unde Eliade admite explicit realitatea acestor fenomene e un articol din 1937, „Folclorul ca instrument de cunoaştere“. E destul de puţin şi, în apărarea lui Eliade, trebuie spus că explicaţia anumitor experienţe yoga rămîne pînă astăzi un mister pentru ştiinţa medicală.  

Participarea lui Eliade la conferinţele „Eranos“, celebrul cerc de la Ascona condus de Olga Fröbe-Kapteyn, este văzută ca o probă suplimentară; dar Eliade descria cu detaşare evenimentele „ocultiste“ din acest cerc unde domnea – notează el cu ironie în Jurnal –, o atmosferă „teozofico-mondenă“. Lipsa de incredulitate care îl şochează pe De Martino ar putea să nu fie decît neutralitatea unui observator detaşat, deşi amical. O probă în plus ar fi paginile consacrate experienţelor sale de „vis în stare de trezie“; dar Eliade afirma (în L’épreuve du labyrinthe) că le notează pentru a se cunoaşe mai bine, şi nu pentru că le-ar crede, ca Jung, profetice.  

Reproşurile lui Guénon însuşi, Evola şi Vîlsan sînt cunoscute: Eliade s-ar fi servit de textele lor în scrierile academice, fără a-i menţiona vreodată, preferînd să se refere doar la autori „respectabili“. Vîlsan nota undeva că Eliade, întîlnit întîmplător în 1948, i-ar fi spus că se consideră un „cal troian“ – pentru că introduce ideile lui Guénon în mediul academic. Dar Vîlsan sau i-a interpretat greşit spusele, sau Eliade nu a făcut decît să-i repete ceea ce scrisese încă din 1944 în Jurnalul portughez, şi anume că se considera un fel de cal troian, pentru că misiunea sa este de a pune capăt războiului Troiei dintre ştiinţă şi filozofie: el nu se referea, în această notă, la Tradiţionalism, ci la „sensul religios al vieţii arhaice“ – ceea ce nu este chiar acelaşi lucru. Această „religiozitate cosmică“ era o interpretare în registrul propriei ontologii religioase a celebrei obsesii a „refuzului istoriei“, temă a unei pasionate dezbateri a inteligentsiei româneşti din anii ’40, care a alimentat un mit durabil; dar aceasta este o altă poveste… Este adevărat că Eliade a mărturisit, într-o notă din 1941 a Jurnalului romanului neterminat Viaţă nouă, a fi avut „credinţe tradiţionaliste“ pe care n-a avut curajul să le mărturisească public. Dar, dacă citim atent textul, putem observa că e dificil de înţeles dacă continua să se considere un „tradiţionalist“, sau vorbea doar despre convingeri trecute; urmarea pasajului – care vorbeşte de criticarea teoriilor lui Nae Ionescu – mă face să înclin spre a doua ipoteză. Ceea ce cercetătorii mai vechi şi mai noi se fac adesea că nu observă (poate doar Enrico Montanari a făcut excepţie) este că asistăm (şi nu e nimic extraordinar aici) la o evoluţie lentă, dar inexorabilă, de la fascinaţia pentru Tradiţionalism din tinereţe la o respingere din ce în ce mai categorică. Încă din 1949, e critic la adresa lui Guénon, şi această evoluţie se va accentua în anii următori. În orice caz, după 1950 e dificil de vorbit de o oarecare influenţă tradiţionalistă în scrierile sale academice. 

Sînt de asemenea surprins de creditul acordat de De Martino pretinselor „puteri paranormale“ obţinute în urma şederii în ashram-ul lui Swami Shivananda de la poalele Himalaiei. De fapt, tot ceea ce Eliade ar fi putut obţine în urma unei practici de cîteva luni sînt bazele hatha-yoga, şi nicidecum „puteri tantrice“. La fel, este greu de afirmat că Eliade ar fi crezut în existenţa reală a miticei Shambala sau Aggartha (de fapt, rodul a două tradiţii diferite, ultima fiind o invenţie a lui Saint-Yves d’Alveydre, popularizată de Guénon în Le Roi du Monde) despre care este vorba în Secretul doctorului Hönigberger. Această confuzie între textele literare şi cele ştiinţifice este un loc comun al multor lucrări consacrate savantului român. Să notăm totuşi tulburătoarea coincidenţă descrisă de De Martino (pe care Eliade însuşi, descriind revederea cu Evola în 1952, nu pare să o sesiseze): în roman apare un personaj, J. E., asistent moldovean al lui Hönigberger, în care îl putem probabil recunoaşte pe Julius Evola, în acea vreme unul dintre idolii lui Eliade, şi care e paraplegic. Romanul apare în 1940; cinci ani mai tîrziu, rănit în asediul Vienei, adevăratul Evola rămîne paralizat pe viaţă… 

Subiectul cel mai sensibil rămîne, desigur, cel al „nemărturisirii“ adeziunii la ideile legionare. Există totuşi o scrisoare către Culianu, publicată în Dialoguri întrerupte, pe care De Martino o citează pe larg, unde Eliade îl descrie pe Zelea Codreanu ca un individ „cinstit ş…ţ care a trezit o întreagă generaţie“, ceea ce este o formă de oximoron, căci prima parte a frazei este o absurditate, în timp ce adeziunea masivă a tinerilor intelectuali e un (trist) adevăr. Dar urmarea scrisorii dă poate explicaţia „nemărturisirii“ eliadiene: „Nu cred că se poate scrie o istorie obiectivă a mişcării legionare“ – scrie el. Astăzi nu sînt acceptate decît apologiile (pentru un număr infim de fanatici, de toate naţiile) sau execuţiile (pentru majoritatea cititorilor europeni şi americani). După Buchenwald şi Auschwitz, chiar oamenii cinstiţi nu-şi mai pot îngădui să fie «obiectivi»…“ . Este rezumată aici, probabil, toată drama lui Eliade de a nu se putea dezice total de experienţa sa politică din tinereţe. 

De ce continuă, după atîta timp, să fascineze „subiectul“ Eliade, să stîrnească încă atîta pasiune, de la respingerea violentă pînă la încercarea de a-i găsi scuze şi explicaţii pentru o atitudine politică (fie ea şi de tinereţe şi de scurtă durată) incomprehensibilă? Trebuie observat mai întîi că, încă în zilele noastre (să ne amintim că scrierile alchimice ale lui Newton au fost dosite vreme de zeci de ani, pentru a nu nărui prestigiul savantului), contradicţia între savant şi hermetist, între omul de ştiinţă şi individul de extremă dreaptă are valoare de paradigmă. Orice dovadă a unei realităţi diferite, a unei complexităţi psihologice – care face să coincidă savantul şi hermetistul, umanistul şi extremistul antisemit – este văzută ca un non-sens; de aceea, unii au preferat să-l „ucidă“ pe savant, pentru a salva paradigma. 

Pînă la urmă, „problema Eliade“ pare a se rezuma la dilema: Poate opera să răscumpere omul? Ceea ce face dificil răspunsul e că aici este vorba de un mare savant, şi că în acest caz iertarea e proporţională nu cu mărimea rătăcirii, ci cu importanţa operei; căci este mai uşor de iertat un tîlhar ordinar, decît un om de seamă. 

„Cazul Eliade“ ridică de asemenea problema raportului între intelectuali şi politică. Sînt prea numeroşi marii intelectuali – de la Platon (care încerca să convertească un tiran la democraţie) la Sartre (care îl ridica în slăvi pe Mao) – care s-au amestecat, crezînd că se pricep, în politică, pentru a nu se pune problema incompatibilităţii funciare între excelenţa culturală şi perspicacitatea politică (de altfel, în ce-l priveşte pe Eliade, Dumitru Danielopol, colegul său la Legaţia din Londra, avea probabil dreptate să-l categorisească drept sucker în politică). Ceea ce, evident, nu-i exonerează de propria responsabilitate.  În ceea ce-l priveşte pe Eliade, el este totodată dovada că istoria (atît istoria colectivă, cît şi cea personală) marchează omul şi opera şi le fac să se schimbe, să evolueze, să se renege chiar; căci Eliade din 1978 nu mai e acelaşi cu cel din 1935: prea multe lucruri s-au întîmplat, mediul cultural şi cel social s-au schimbat profund. A înţelege această evoluţie, a o lua în considerare – şi acest lucru cade în sarcina istoricului adevărat – mai degrabă decît execuţia sumară. 

În filigran, se pune problema legăturii între esoterism şi extrema dreaptă. Prea adesea văzută ca un adevăr evident, ea e adesea interpretată într-un mod caricatural şi simplificator: esoteristul, hermetistul, Tradiţionalistul (amintesc aici că Guénon a fost orice, numai de dreapta nu), în general oricine se interesează de disciplinele esoterice nu poate să fie decît de dreapta; dar nimeni n-a putut să explice în mod convingător de ce, ceea ce face ca, şi în acest caz, să avem de-a face cu un alt mit major al epocii noastre. 

În fine, se pune problema raportului între opera ştiinţifică şi convingerile personale. Poţi fi un esoterist în opera literară, şi un savant în adevăratul înţeles al cuvîntului? Poate fi acceptată această dedublare? Pentru că, în cazul lui Eliade, ea este evidentă. Ceea ce mi se pare problematic este că distincţia între textele sale literare, notele de jurnal şi scrierile academice pare irelevantă pentru majoritatea cercetătorilor. Or, el avea o personalitate dublă, era în acelaşi timp un savant şi un scriitor. În ciuda extravaganţei unora dintre declaraţiile sale (mă gîndesc aici mai ales la cele făcute lui Claude-Henri Rocquet în L’épreuve du labyrinthe, dar şi la unele note de jurnal), este greu de crezut că grija sa era de a oculta în scrierile academice ceea ce afirmase liber în cele literare. Un articol din 1953 publicat în Caiete de dor dă o explicaţie mult mai prozaică, aceea că nu scrie literatură pentru a demonstra cutare sau cutare teză filozofică, ci pentru plăcerea sau nevoia de a scrie liber, de a inventa, de a visa, de a gîndi, dar fără constrîngerea gîndirii sistematice. Or, aceasta este profesiunea de credinţă a unui scriitor, nu a unui hermetist. Căci Eliade nu a fost (cum lasă să se înţeleagă titlul acestei cărţi şi a ajuns aproape un loc comun al exegezei eliadiene), un scriitor „esoteric“. Textele sale literare sînt texte „cu cheie“, dar cheia o dă el însuşi, alteori ea se găseşte în scrierile ştiinţifice, căci un curent subteran leagă aceste două faţete ale personalităţii sale. Era lăudăros, narcisic, convins de propriul geniu (se credea mai mare decît Goethe), ceea ce-i explică poate, într-o anumită măsură, incapacitatea autocritică; dar nu era un mistic, îi lipseau pentru aceasta datele psihologice de bază. 

Eliade nu „crede“, ca Guénon, că e depozitarul unui adevăr pe care să se simtă obligat să-l propovăduiască, nu transmite un mesaj, ci scrie literatură şi (sau) hermeneutică. Undeva îşi mărturiseşte teama de a nu fi luat în serios, e uimit în anii ’70, că e luat drept un guru de studenţi americani naivi; nu aşa ar fi gîndit un esoterist. 

Radu Drăgan este doctor în antropologie şi istoria religiilor.

imagine principala jpg
De la filmele clasice cu scene de cazinou la sloturi online care împrumută teme și efecte cinematografice
Casino (1995), Rain Man (1988), Ocean's Eleven (2001), Casino Royale (2006) și The Hangover (2009) sunt doar câteva dintre producțiile de cinema celebre care au prezentat scene emblematice din sectorul cazinourilor.
alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.

Parteneri

arme biologice FOTO Shutterstock
Arma care ar putea distruge omenirea. Cum transformă inteligența artificială viitorul războaielor
Inteligența artificială ar putea deschide calea către arme biologice capabile să ucidă milioane de oameni sau către sisteme autonome care decid singure cine trăiește și cine moare, avertizează cercetătorii.
Un tezaur din Evul Mediu târziu, descoperit la Ordășei, în Republica Moldova
Un tezaur din Evul Mediu târziu, descoperit în imediata apropiere a unui tumul din Epoca Bronzului
Arheologii din Republica Moldova au descoperit un tezaur de podoabe și accesorii vestimentare din Evul Mediu târziu, identificat în imediata apropiere a unui tumul din Epoca Bronzului, la Ordășei, raionul Telenești.
curte gradina gradinarit adobestock jpg
„Ai curte? Activitatea pe care trebuie să o faci în grădină înainte de venirea iernii
Pe măsură ce ne apropiem tot mai mult de începutul iernii, iar temperaturile încep să scadă vertiginos, ultimul lucru la care cei mai mulți români se vor gândi sunt florile din curte. Însă, este important să avem grijă de ele în această perioadă, altfel nu vor reuși să treacă peste iarnă.
putin scara gif gif
Măsuri draconice la sosirea lui Putin în China: liderul rus a coborât din avion printr-un dispozitiv cu potecție de sticlă, „impermeabilă la gloanțe”
Vladimir Putin a coborât din avion în China folosind din nou o scară specială, cu protecție de sticlă, despre care presa scrie că ar fi „impermeabilă la gloanțe”. Sosirea liderului de la Kremlin la summitul APEC de la Shenzhen a avut loc într-un moment cu miză geopolitică majoră.
De ce e singură acum Carmina Vârciu, fiica lui Liviu Vârciu
Carmina Vârciu iubește din nou, după despărțirea de fostul iubit. Fotografia prin care și-a dat de gol noua relație
Viața sentimentală a Carminei Vârciu pare să fi luat o turnură neașteptată. Fiica lui Liviu Vârciu a lăsat în urmă povestea de iubire cu fostul partener și pare pregătită să acorde o nouă șansă dragostei.
masina lovita de tren in campulung png
Mașină izbită de locomotivă în Argeș. Barierele erau ridicate, iar poliția a deschis dosar penal
O mașină a fost lovită de o locomotivă miercuri seară, 18 noiembrie, la o trecere la nivel cu calea ferată din municipiul Câmpulung, județul Argeș. Trei persoane au fost transportate la spital, toate fiind conștiente.
image png
Selecționerii României sortiți eșecului! Cele mai slabe rezultate pe banca tehnică după primele 6 meciuri: Gică Hagi, bilanț de uitat
De-a lungul anilor, mai mulți selecționeri au avut parte de începuturi dificile pe banca tehnică a României.
cub anamaria prodan reghecampf png
Ce a făcut Anamaria Prodan după ce l-a dat în judecată pe Reghecampf pentru abandon în familie: „Mă bucur că Bebeto o să-și primească banii!”. Fiul vedetei s-a mutat de acasă
Instanța de judecată ar fi pus poprire pe veniturile lui Laurențiu Reghecampf, iar actele ar fi fost trimise deja la FCSB, astfel că Laurențiu Reghecampf junior ar urma să înceapă să primească banii cuveniți.
Percheziții într un dosar de fraudă informatică (1) jpeg
„V-am identificat într-o tentativă de fraudă”. O nouă metodă prin care escrocii încearcă să obțină datele bancare ale românilor
Directoratul de Securitate Cibernetică avertizează asupra unei noi tentative de fraudă prin apeluri telefonice succesive. Atacatorii se prezintă mai întâi drept angajați ai unor operatori de telefonie mobilă, apoi susțin că sunt reprezentanți ai instituției și încearcă să obțină date personale.